Despre fotbalul modern

Fotbalul, în accepţiunea cea mai pură a termenului, este în moarte clinică. Fotbalul modern este în plină dezvoltare. "Ce fotbal pur şi ce fotbal modern? Nu tot cu mingea se joacă şi unu' şi altu'?" Ba da, tot cu mingea, numai că în fotbalul modern mingea vine undeva pe locul 3. Primele două poziţii sunt ocupate de televiziune şi sponsori. De curând a fost reluată în discuţie posibilitatea de a mări pauzele dintre reprize de la 15 la 20 de minute. Motivul? Încasările din publicitate ar screşte substanţial. O altă găselniţă este introducerea în regulile jocului a cartonaşului portocaliu. Un cartonaş protocaliu ar echivala cu o păuză forţată de 10 minute pentru jucătorul avertizat. În momentul în care aceste proiecte aberante vor deveni realitate fotbalul va muri de-a binelea. Ce-a ajuns fotbalul din sportul oamenilor clasei muncitoare...

Despre bere

Postez acest articol pentru că mi se reproşează tot mai des că beau (prea multă) bere. Eu mereu le-am zis "acuzatorilor" că berea îmi face bine, acum am şi argumentele ştiinţifice de partea mea.

"Secole de-a randul, oamenii si-au ridicat paharele si au inchinat in cinstea sanatatii. Poate ca, in subconstient, si-au dat seama ca berea are ingrediente sanatoase. Pentru ca, in prezent, examinarile stiintifice ne-au confirmat: berea contribuie la sanatatea vietii noastre.

Exista astfel tot mai multe dovezi care sprijina beneficiile nutritionale ale consumului moderat de bere ca un stil de viata sanatos. Iata o lista de motive care ne conving:

Previne cancerul
O anumita substanta derivata din hamei este cunoscuta pentru actiunea sa de prevenire a cancerului de prostata si de colon. In plus, poate fi chiar o forma de tratament hormonal pentru femei.

Suplimente de vitamine
Berea este facuta din cereale, apa si drojdie. Destul de frecvent utilizate sunt boabele de orz si grau, bogate intr-o varietate de vitamine care supravietuiesc procesului de fermentare si filtrare.

Berea furnizeaza cantitati modeste de vitamina B, plus cantitati mult mai mari de magneziu, seleniu si alte oligoelemente. Si ar mai fi de mentionat continutul de vitamina B6 care reduce nivelul homocistinei, substanta vinovata de aparitia bolilor de inima.

Tot despre bolile de inima
Studiile arata ca un pahar de bere pe zi pentru femei si doua pahare pe zi pentru barbati reduc riscul de accidente vasculare celebrale, boli cardiace si boli vasculare. Se spune ca un consumator moderat de bere isi reduce riscul de atac de cord cu 20%.

Mai putin colesterol
Consumatorii de bere au un nivel crescut de lipoproteina de inalta densitate, numita adesea “colesterol bun”, ce constituie o forma de protectie impotriva grasimilor periculoase din sange. Ei au, de asemenea, cantitati mai mici de fibrinogen, o proteina care impiedica formarea cheagurilor de sange. In plus, berea contine polifenoli, ce reduc nivelul de colesterol rau.

Previne formarea pietrelor la rinichi
Consumul de bere poate reduce riscul de a dezvolta pietre la rinichi. Un studiu finlandez a aratat ca riscul de a forma pietre la rinichi este cu 40% mai mic in cazul bautorilor de bere.

Radioprotectie impotriva razelor X
Cercetatorii japonezi au constatat ca berea ajuta la reducerea daunelor cromozomiale in urma expunerii la radiatii. In urma testelor s-a aratat ca subiectii consumatori de bere expusi la radiografii si alte tipuri de radiatii prezinta cu 30% mai putine aberatii in celulele sanguine.

Ajuta memoria
Unele cercetari au aratat ca in cantitati moderate, alcoolul ajuta si memoria. Oamenii de stiinta suedezi au aratat ca soarecilor care au “servict” zilnic putin alcool le-au aparut noi celule nervoase in creier.

Incetineste procesul de imbatranire
Cercetatorii din Austria si Republica Ceha au aratat ca berea are un efect anti-inflamatoriu si poate incetini procesul de imbatranire.

Bere versus vin
Studiile au aratat ca berea are beneficii asemanatoare consumului de vin. Bautura preferata a “drojdierilor” contine o cantitate de polifenoli similara cu cea a vinului rosu si de 4-5 ori mai multi polifenoli decat vinul alb. Toturi, mortalitatea cauzata de bolile de inima si cancer este mai scazuta la consumatorii de vin.

Berea este mai nutritiva decat vinul. Berea nefiltrata contine aproape toate vitaminele B, multe minerale, cat si o cantitate mai mare de antioxidanti decat vinul. De asemenea, asigura o crestere cu 30% a vitaminei B6 in sange, un lucru pe care nici vinul si nici alta bautura nu il pot face.

Si nu in ultimul rand, berea este o sursa bogata de siliciu, un mineral care imbunatateste densitatea osoasa. Studiile efectuate indica o scadere substantiala a riscului de osteoporoza in cazul consumatorilor de bere, comparativ cu cazul consumatorilor de vin."

Sursa: http://www.csid.ro/dieta/un-pahar-pe-zi-de-bere-sanatate-si-placere-3995146/?p=2

Astea fiind zise, mă rog, scrise, îmi mai torn un pahar de bere. Noroc!

Băieţii de la bombardament

Pentru început o să vă las să vizionaţi un clip făcut în onoarea acelor curajoşi din "cetăţile sburătoare". Într-un post viitor voi face, la fel ca şi la IAR-işti, o sinteză a câtorva dintre cei ce au luat parte la misiuni de bombardament în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.


GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI!

Simfonia...unui stadion - Vibraţii

"Hei Eintracht Frankfurt..."
Ştiţi vorba aia...marfă nemţească. Ei bine, nici stadioanele nemţeşti nu fac excepţie de la această zicală. Dar ce te faci cânt toţi suporterii din galerie încep a sări? Întrebaţi stadionul Commerzbank-Arena...

F.C. Braşov cu o săptămână înainte de startul returului

Turneul din Antalya a fost unul interesant efectuat de galben-negri, adversarii nu s-au ridicat la calibrul celor din cantonamenul spaniol, unde stegarii au înfruntat F.C. Zurich (2-1), Levante U.D.(1-0), Wisla Cracovia (0-1) şi Şahtior Doneţk (0-0). Cu "minerii din Doneţk" conduşi de Mircea Lucescu ne-am duelat şi pe pământ turcesc unde de această dată am pierdut cu 1-0, un meci pe care l-am dominat copios, printr-un gol primit pe final de primă repriză. A urmat o altă echipă ucraineană, Cernomoreţ Odessa, pe care i-am răpus prin golurile lui Surdu şi Sburlea. După această dublă ucraineană a venit o dublă kazacă. A fost 0-0 contra unei echipe căreia nu i-am putut reţine numele, a urmat o victorie contra echipei F.C. Taraz, cu 1-o, prin golul marcat de Cristescu. În ultimul meci de pregătire ai noştri au dat piept cu coreenii lui Busan i Park. Meciul a fost unul anost, a fost animat de puţinele ocazii de poartă stegare şi coreene dar şi de noul mod de protest inventat de fundaşul central Nae Constantin. Un bilanţ acceptabil al stegarilor lui Răzvan Lucescu, 4 victorii, 3 egaluri şi două meciuri pierdute la limită, ambele prin goluri primite pe final de primă repriză. Golgheterul celor două cantonamente este Marian Cristescu, cu 3 reuşite, două cu F.C. Zurich şi cel din meciul cu Taraz. Din păcate şi în aceste turnee a persistat problema cu care echipa s-a confruntat şi în turul de campionat şi anume atacul. Atacanţii echipei au totalizat doar 3 goluri, unul Surdu şi două Sburlea (Levante, Cernomoreţ). Mugurel Buga, Attila Hadnagy şi Cătălin Dedu rămănând datori la acest capitol. Să sperăm că se vor revanşa în returul ce stă să înceapă. În privinţa transferurilor, este de menţionat plecarea a doi atacanţi, Alexandru Bălţoi şi Dorel Zaharia (un singur gol în tur) şi sosirea portarului Daniel Coman, care a şi debutat în Antalya contra Şahtiorului, dar şi a fostului "copil teribil" , Alin Stoica. Doi plecaţi, doi nou-veniţi dar şi doi...sărbătoriţi. Cătălin Munteanu şi Răzvan Lucescu şi-au sărbătorit zilele de naştere în cantonament, aceştia împlinind 30 şi resptectiv 40 de ani.
Sub acest spectru al sărbătorilor sperăm ca stegarii să ne mai ofere un motiv de sărbătoare printr-o victorie pe 28 împotriva Unirii din Urziceni. Hai Steagu' !
Vă las mai jos două momente care au făcut turneul din Turcia să fie şi unul amuzant şi plin de bună dispoziţie.

Nae Constantin într-un acces de...inventivitate


Ardeţi-le voi mufa mai marilor echipe ale Ligii 1 şi într-adevăr o să ziceţi că a înebunit Braşovul

Simfonia...unui stadion - Stil latin

În clasa a doişpea, deci anul trecut, prin primăvară, am început să cânt această melodie în timpul unei ore de franceză în care fiecare făcea ce-l trecea capu' . Profesoara, şi-a dat ochelarii pe nas, se uita la mine şi mi-a zis: "Tres belle chanson! De unde l-ai învăţat?" Întrebarea era tot în franceză. Răspunsul meu: am văzut pe iutub un clip cu nişte suporteri francezi cântându-l. Răspunsul meu a fost în română.
Mai jos, Brigade Sud Nice, "Et forza Nice allez...", iar şi mai jos aveţi şi versurile.


Et forza nice allez
Pour toi seulement nous sommes nés
Tu es tout ce qu'on a
Et jamais on ne te lachera

Ce soir au stade du Ray
On va chanter t'encourager
La BSN est là
Et elle sera toujours avec toi

Magic Fotbal...din nou

Permiteţi-mi să mă laud din nou. A doua jumătate a lunii februarie echivalează pentru mine, nu cu Sf. Valentin, ci cu numărul 5 al Revistei Magic Fotbal. Meciul din acest număr al revistei e cel cu Argentina de la Coppa del Monda '90, având comentariul în original al lui Cristian Ţopescu. Ce meci, Doamne! I-am dominat copios, zic eu, pe sud-americanii conduşi de Maradona. Mă rog, conduşi e un fel de a spune, întru-cât zeul argentinienilor a fost impecabil ţinut de Iosif Rotariu care efectiv nu l-a lăsat pe Diego să-şi etaleze calităţile tehnice. A făcut-o în schimb Hagi din plin, iar căpăţâna lui Gabi Balint din minutul 67, după reuşita lui Monzon cu 5 minute mai devreme, a adus un gol pe cât de meritat, pe atât de necesar tricolorilor pentru a se califica îm optimi.

"Romanizarea" Transilvaniei, de Laszlo Tokes

Credeam că sunt doar zvonuri atunci când auzeam că, imediat după Reovoluţia din '89, domnul Laszlo Tokes acuza poporul român de discriminare etnică, atentând la integritatea României. Pe parcurs m-am convins, însă, că nu e deloc aşa. Şi nu doar că Laszlo Tokes, acest aşa-zis revoluţionar, lansa aceste acuze imediat după '90, dar, iată, că suntem în februarie 2009 şi ura pe care acest om o poartă poporului român este neschimbată. Să nu se înţeleagă că urăsc toţi maghiarii. Nicidecum. Doar pe cei care, cum s-ar spune, au ceva cu România. Vă las mai jos un articol apărut în Braşovul Tău din 19 februarie, în care Laszlo Tokes spune că "românii nem corecţi".

Europarlamentarul Laszlo Tokes a condamnat, într-o intervenţie susţinută în limba română în Parlamentul European, "omogenizarea şi romanizarea Transilvaniei prin metoda schimbării artificiale a proporţiilor etnice".

"După alegerile din toamnă din România şi după formarea Guvernului - la fel că în Slovacia - şi în România revine în forţă în viaţa politică instigarea antimaghiară". Această romanizare a Transilvaniei se face prin metoda schimbării artificiale a proporţiilor etnice a afirmat Tokes. "În mod absurd, domnul preşedinte Traian Băsescu a acuzat secuii maghiari de 'epurare etnică'. Paralel cu aceasta, cu ocazia alegerilor pentru Primăria Clujului, foile volante ale 'democratilor' instigau împotriva candidaţilor maghiari folosind aceeaşi calomnie. După decenii de discriminare şi privare de drepturi, cine acuză pe cine?!", s-a întrebat europarlamentarul.

Totodată, Tokes apreciază că aceste manifestări au avut şi efecte pozitive, prin faptul că a făcut ca UDMR-ul să se trezească la realitate privind omisiunile politice legate de autonomie, iar starea de ameninţarea a dus la închegarea uniunii comunităţii maghiare din Transilvania.

Care schimbări artificiale, monşer? N-am auzit de cetăţeni români de etnie maghiară să fie obligaţi să-şi schimbe numele într-unul care să sune pur românesc. N-am auzit de cetăţeni români de etnie maghiară să fie forţaţi să renunţe la limba neamului lor în mod obligat, în favoarea limbii române, aşa cum se întâmplă de exemplu cu românii noştri din Valea Timocului, din Bulgaria. Cetăţenii români de etnie maghiară nu sunt asimilaţi în mod forţat, nu suferă vreun proces de "romanizare" aşa cum, în mod total nejustificat afirmă Laszlo Tokes. Bancul acela cu cine a fost primul în Ardeal îl ştiţi? Îl dedic domnului Laszlo Tokes.

"Legenda spune că primul om care a călcat în Transilvania a fost un ungur. Acesta, mergând atâta drum era obosit şi prăfuit. Aşa că atunci când a dat de Mureş, a descălecat, s-a dezbracăt şi a intrat în apă să facă baie. După o jumătate de ora de înbăiere a ieşit din apă revigorat dar nu a mai gasit nici calul, nici hainele. Era numai un bilet pe care scria: `No, mulţam`fain!. "

Vaclav Klaus versus U.E.

Cine e Vaclav Klaus? E preşedintele Republicii Cehe. Ce e cu Republica Cehă? E ţara care deţine preşedenţia U.E. anul acesta. Domnul Klaus a lansat un atac dur la adresa Uniunii, prin care atenţionează că această organizaţie seamănă pe zi ce trece, tot mai mult, cu răposata Uniune Sovietică. Sunt întru-totul de acord cu acesta. Aşa-zisele valori pe care U.E. le promovează şi această democraţie de genul "cine nu e cu noi, e împotriva noastră" mă irită la culme. Sunt curios cum se vor înfăţişa liderii de la Bucale atunci când ţara noastră va deţine această preşedenţie? Bineînţeles că termenii laudativi la adresa acestei instituţii "multilateral dezvoltate" (vă sună cunoscut textul) nu for suficienţi pentru cât de adânc vor avea capul vârât în curul liderilor europeni "civilizaţi şi corecţi".
Iată linkul unde puteţi citi declaraţia preşedintelui ceh

Simfonia...unui stadion - 2

Sunt tare curios ce decizie ar lua Dumitru Dragomir împotriva acestor fani ai echipei Sigma Olomouc din Cehia? Nici n-ar avea curajul să zică ceva, sunt sigur. În schimb la noi el e "rege" iar noi, suporterii, bufoni. Iată ce "haos", ce "debandadă", au putut să creeze "vagabonzii" cehi.

Peluza stadionului Andruv transformată în vulcan

P.S. de ce am folosit titlul de "Simfonia...unui stadion" la un clip în care nu se cântă? De aia.

Despre un stereotip al presei

O chestie care mă duce, vorba lui Cioran, pe culmile disperării, e asta când ziarişti, jurnalişti, oameni de tembeliziune sau cum vreţi voi să le ziceţi, folosesc expresia: "România, o ţară din Balcani." De când naiba prin România trec munţii Balcani? Unde s-au dus Carpaţii? Bă, aţi furat careva Meridionalii? "Românii sunt aşa si pe dincolo, deh, trăim în Balcani!", bă, tu ăla şi toţi care aţi ajuns lucrători la tembeliziune peste noapte, Balcanii E în Sudul Europei, da? La noi, aici, în România, munţii se cheamă Carpaţi. Ce naiba tot asociaţi România cu Balcanii? Nu mă deranjează noţiunea de Balcani şi "balcanism", noţiune inventată de altfel de occidentali, alţi parveniţi şi ăia. Mă deranjează, ba nu, mă disperă că 90% din mass-media românească e proastă şi nu cunoaşte noţiuni elementare de geografie. Mă doare fix în pielea cotului de conotaţiile cu care voi folosiţi expresia "România, o ţară din Balcani", sunteţi proşti şi proaste şi basta!

Sportul local

Ca să descriu acest site de sport o să folosesc o expresie tipic ardelenească: no, fain rău! Ce îşi propune acest site? Vă las să aflaţi chiar de la administratorul său.

„Numele meu este Cristian China-Birta şi sunt administratorul www.sportlocal.ro, un nou portal de sport care îşi propune să promoveze sportul din judeţe. Prin www.sportlocal.ro ne propunem să mediatizăm activitatea fiecărui club din judeţ, a fiecărui sportiv, precum şi orice activitate care ţine de sportul şcolar. Structura portalului este construită în aşa fel încât fiecare din aceste categorii să îşi găsească locul binemeritat, pentru a putea fi promovată cât mai bine.

O parte importantă a siteului este reprezentată de secţiunea Cluburi, unde ne propunem ca TOATE cluburile să aibă o pagină dedicată special fiecărui club, care să conţină ştiri, fotografii, filme etc. Din experienţa avută până acum, cluburile, în special cele care nu au posibilitatea de a-şi realiza un site sau cele care nu prea sunt mediatizate, apreciează foarte mult această oportunitate.

Vă scriu pentru a vă invita să faceţi şi voi parte din această iniţiativă. Vă rog să popularizaţi oportunitatea pe care o au cluburile din judeţ de a avea pagină specială dedicată lor pe www.sportlocal.ro pentru că, în acest fel, contribuiţi la promovarea lor.

De asemenea, pentru că sprijinim şi vrem să promovăm şi pe cei care promovează, la rândul lor, sportul local, am fi bucuroşi să facem un banner exchange cu publicaţiile, siteurile, blogurile celor pasionaţi de sport şi care mediatizează sportul din judeţ.

Cu prietenie,

Cristian China-Birta

administrator

www.sportlocal.ro

sportlocal@sportlocal.ro

Simfonia...unui stadion - 1

Cei care merg la meciurile de fotbal sunt văzuţi aproape în unanimitate ca scursuri ale societăţii, elemente anti-sociale de care "oamenii normali" încearcă să se dezică şi eventual să le facă şi vânt din această lume. "Ce spectacol să facă mă suporterii? Vagabonzii ăia! Eu vreau să merg cu copiii şi nevasta, fără să risc a primi vreun obiect în cap şi să privesc spectacolul sportiv." Cam asta e placa generală pe care "oamenii normali" o pun ori de câte ori e în discuţie fenomenul fotbal şi suporterii săi. Mă enervează expresia de "spectacol sportiv" atribuită fotbalului. Fotbalul e o "luptă" ce durează 90 de minute. "De când?" Din totdeauna! Nu vreau să văd în tribune suporteri rivali ţinându-se de mână şi făcând schimb de fulare. Nu vreau să-i văd nici omorându-se între ei. Vreau să-i văd făcând ceea ce ştiu ei mai bine: să cânte, să fluture steaguri şi să imagineze coregrafii. Adică să facă genul acela de lucruri care-i lasă pe "oamenii normali" cu gura căscată şi îi face să spună "ăştia-s de la echipa mea!". Că din când în când mai zboară pumni...face şi asta parte din frumuseţea jocului.

You'll never walk alone
Suporterii echipei Celtic şi cei ai "cormoranilor" sunt cei care au adus pe scena fotbalului acest cântec ce a fost preluat mai apoi şi de o serie de echipe de pe continent, din Belgia, Olanda şi Germania mai ales. Aşadar, mai jos, aveţi două mostre a ceea ce înseamnă un cântec cântat cu pasiune şi într-o engleză tipică "working class".

You'll never walk alone cântat pe Anfield Road


You'll never walk alone cântat de cei de la Celtic pe Celtic Park înainte de derby-ul cu cei de la Rangers

Mass-media încearcă să transforme acest cântec într-un fenomen social. Cum mai poate avea farmec un cântec care ar fi cântat pe orice stadion din lumea asta şi cu orice ocazia festivă? N-ar mai avea, pur şi simplu! Andrei Vochin, despre care scriam într-un alt post că încearcă să facă din fotbal o ştiinţă exactă nu se dezice. Iată cum a făcut din You'll never walk alone, imnul Celticilor şi al Liverpuldienilor, o teorie matematică. Jalnic!

IAR-iştii

www.worldwar2.ro
"Materialul a fost preluat şi tradus de pe site-ul de mai sus. De asemenea, majoritatea pozelor provin din aceeaşi sursă."

Să nu se creadă că îi desconsider pe ceilalţi piloţi români care au zburat pe Messerschmitt-uri sau Hurricanes, vreau doar să fac o mică sinteză a piloţilor ce au zuburat pe "vânătorul" românesc. Aveţi mai jos o listă a IAR-iştilor şi câteva detalii legate de aceştia.

Lt. av. Florin Alexiu s-a născut pe 30 iulie 1912 în Fălticeni. Între 22 iunie 1941 şi 17 septembrie 1942 a făcut parte din Grupul 8 Vânătoare. A întreprins 113 misiuni aeriene, obţinând 3 victorii confirmate, una probabilă şi două la sol. A fost decorat cu ordinul "Virtutea Aeronautică" în rang de Cavaler. Cade la datorie pe 17 septembrie 1942 la Oblinskaya.

Slt. av. Constantin Baltă s-a născut pe 19 august 1920 în satul Bivol, judeţul Suceava. Între august 1942 şi 12 mai 1945 face parte din Escadrila 44 Vânătoare în cadrul căreia participă la 40 de misiuni aeriene deţinând 6 victorii confirmate şi 3 probabile. A fost decorat cu ordinele "Virtutea Aeronautică" şi Crucea de Fier clasa a II-a. Pe 16 ianuarie 2001, la Bucureşti pleacă în ultimul "zbor".

Constantin Baltă în carlinga avionului său

Adj. av. Mihai Belcin s-a născut 12 august 1915 în Cosămbeşti, judeţul Ialomiţa. A făcut parte din Grupul 6 Vânătoare în perioada iulie 1940 - mai 1942 şi septembrie 1942 - martie 1943. Grupul 8 Vânătoare între mai şi septembrie 1942 şi Grupul 3 Bombardament în Picaj între martie 1943 - august 1944. Numărul de misiuni aeriene la bordul avionului de vânătoare este necunoscut, ştiindu-se doar faptul că deţine o victorie confirmată şi una probabilă. Are în schimb 154 de misiuni de bombardament. A fost decorat cu ordinul "Virtutea Aeronautică" cu Două Spade şi Crucea de Fier Clasa I.

Mihai Belcin, sursa pozei http://www.virtualarad.com/orizont_aviatic/februarie_2003/articol6/articol_6.htm

Adj. av. Dumitru Chera s-a născutpe 8 noiembrie 1921 la Păuşeşti-Măglaş, judeţul Vâlcea. Între noiembrie 1943 şi septembrie 1944 face parte din Grupul Unu Vânătoare, iar între septembrie-octombrie 1944 din Grupul 6 Vânătoare. Numărul de misiuni este incert cunoscându-se însă fapul că deţine 7 victorii confirmate şi una probabilă. Pentru faptele sale a fost decorat cu "Virtutea Aeronautică" cu Două Spade. Moare la Bucureşti pe 25 noiembrie 2004.

Dumitru Chera

Slt. av. Vasile Claru s-a născut pe 15 februarie 1918 în comuna Vâlcele, judeţul Bacău. Între 29 iulie 1940 şi 12 iulie 1941 este membru al Grupului 8 Vânătoare, luând parte la 13 misiuni de luptă şi obţinând o victorie. Victorie lui Vasile Claru a fost înregistrată în misiunea din 12 iulie 1941 când, rămas fără muniţie, îşi izbeşte IAR-ul Nr. 23 de un avion sovietic deasupra localităţii Ţiganca. A fost decorat post-mortem cu ordinele "Mihai Viteazul" Clasa a III-a şi "Virtutea Aeronautică".

Vasile Claru

Cpt. av. Petre Coles s-a născut pe 27 septembrie 1912 la Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa. Nu a fost pilot de vânătoare ci observator de zbor. Într-o misiune din 6 iulie 1941, a ales să plece ca voluntar într-o patrulă de observare alături de sublocotenentul Cherciu şi sergentul Neamţu la bordul unui IAR-39 deasupra Hotinului. Aceştia au fost atacaţi de un avion sovietic I-16, iar Cherciu şi Neamţu au fost grav răniţi. Petre Coles, profitând de manevrabilitatea superioară a IAR-ului reuşeşte să scape de sovietic, însă avionul este foarte grav avariat şi aterizează cu greu dincolo de Prut avionul răsturnându-se. Ajutat de un ţăran scoate trupul lui Cherciu din avion, acesta nu a supravieţuit misiunii şi pe rănitul Neamţu care, din păcate, moare o zi mai târziu în spital. Petre Coles a fost decorat cu "Virtutea Aeronautică" şi Crucea de Fier Clasa a II-a.

IAR-39 Recunoaştere, înainte de a pleca în misiune

Lt. av. Ioan Dobran s-a născut pe 5 februarie 1919 la Văleni Podgoria, judeţul Argeş. Din aprilie 1942 şi până în 9 mai 1945 a făcut parte din Grupul 9 Vânătoare, iar câteva luni, august-octombrie 1943 a luat parte la misiunile Grupului 7 Vânătoare. Dobran a pilotat atât IAR 80 cât şi Messerschmitt Bf-109G4 într-un număr de 340 de misiuni reuşind 10 victorii sigure, 3 probabile şi una la sol. A fost decorat cu "Virtutea Aeronautică" în Grad de Cavaler.

Ioan Dobran

Of. ec. cls. III Ioan Maga s-a născut pe 19 septembrie 1906.A făcut parte din Grupurile 5, 7 şi 8 Vânătoare şi Escadrila 53 Vânătoare. A totalizat un număr de 165 misiuni de luptă, adjudecându-şi 18 victorii confirmate şi una probabilă. A fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" cu Spade Clasa a III-a, "Virtutea Aeronautică" în Grad de Cavaler şi Crucea de Fier Clasa I. A murit în anii '80.

Ioan Maga, cel din centrul imaginii

Lt. av. Tănase Mancu s-a născut pe 22 septembrie 1913 la Ungureni, lângă Tecuci. A fost pilot pe avionul de observare IAR-39. A fost decorat cu ordinele "Virtutea Aeronautică" în Grad de Cavaler şi Crucea de Fier clasa a II-a, ca merit pentru participarea cu succes la diverse misiuni de bombardament.


Lt. av. Gheorghe Mociorniţă, s-a născut pe 14 martie 1919 la Băicoi. A făcut parte din Grupul Unu Vânătoare între noiembrie 1943 şi februarie 1944, precum şi din Grupul 2 Vânătoare între februarie 1944 şi 21 aprilie 1945. A participat la 29 de bătălii aeriene obţinând 9 victorii confirmate. Ultima sa misiune a fost cea din 21 aprilie 1945, de pe frontul din Cehoslovacia. Plecat în misiune împreună cu Dumitru Silivan, avionul lui Gh. Mociorniţă este doborât de o mitralieră montată pe un camion german. Acesta a reuşit să se paraşuteze însă a fost ucis la aterizare de soldaţi germani. În câteva zile ar fi împlinit 26 de ani.

Gheorghe Mociorniţă

Adj. maj. av. Vasile Pascu s-a născut pe 6 decembrie 1890 în comuna Ghelengic, judeţul Caliacra. A făcut parte din Grupul 8 Vânătoare şi Grupul 8 Asalt şi Bombardament în Picaj. A participat la 225 de misiuni fiind creditat cu 3 victorii. A fost decorat cu medalia "Virtutea Militară" Clasa a II-a şi "Virutea Aeronautică" în Grad de Cavaler cu o Spadă. A murit în Penitenciarul de la Gherla pe 6 august 1960.

Vasile Pascu aşa cum apare descris pe wikipedia

Cpt. av. Gheorghe-Popescu Ciocănel s-a născut pe 20 ianuarie 1913 la Ploieşti. Gh. Popescu Ciocănel a zburat atât pe IAR-39, avion poreclit "Moş Neaţa", IAR-80 şi Messerschmitt Bf-190G. Numărul de misiuni la care acesta a luat parte, ca membru al Escadrilei 19 Recunoaştere şi Grupului 9 Vânătoare, este necunoscut. Se ştie însă că acesta a obţinut un număr de 14 victorii aeriene şi a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" Clasa a III-a, "Virtutea Aeronautică" cu Două Spade şi Crucea de Fier Clasa I. Moare pe 12 august 1944 ca urmare a rănilor survenite într-o bătălie aeriană din 26 iulie.

Gheorghe Popescu Ciocănel

Adj. av. Victor Popescu s-a născut pe 4 august 1915 în satul Vidin Jupâneşti din judeţul Gorj. A făcut parte din Grupul 2 şi 4 Vânătoare distingându-se prin diversele misiuni deosebit de periculoase la care a luat parte, 80 la număr. A fost decorat cu "Virtutea Aeronautică" cu Două Spade şi "Serviciul Credincios" Clasele 2 şi 3. Printre alte realizări ale sale se numără şi incendierea fabricii de alcool Hortz din regiunea Filakovo din Cehoslovacia, pe 23 decembrie 1944. A murit la Craiova pe 10 iunie 1985.

Victor Popescu în echipamentul de zbor

Adj. şef av. Ştefan "Grecu" Pucaş s-a născut pe 25 iulie 1916 la Cuza Vodă, lângă Ismail. A făcut parte din Grupul 8 Vânătoare, Grupul 8 Asalt şi Bombardament în Picaj şi Escadrila 59 Vânătoare. A luat parte la peste 500 de misiuni în înaltul cerului reuşind să obţină 6 victorii confirmate şi fiind disitins cu ordinul "Virtutea Aeronautică" în Grad de Cavaler şi Crucea de Fier Clasa I. A murit pe 12 noiembrie 2006 la Bucureşti.

Cpt. cmdr. av. Ioan Sandu s-a născut pe 12 februarie 1900 la Soldăneşti, judeţul Botoşani. A făcut parte din Grupul Unu Vânătoare participând la cel puţin 15 misiuni şi reuşind 9 victorii confirmate. A fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" Clasa a III-a şi "Virtutea Aeronautică" în Grad de Cavaler. Şi-a găsit sfârşitul pe 23 iunie 1944 la Ştefăneşti, judeţul Ilfov, când IAR-ul său, numărul 170, a fost doborât de Mustangurile Grupului 31 Vânătoare . Acesta s-a catapultat însă a fost mitraliat de un avion american.

Ioan Sandu

Lt. av. Ioan Dragoş Stinghe s-a născut pe 25 martie 1920. A făcut parte din Grupul 1, 7 şi 9 Vânătoare, participând la peste 100 de misiuni aeriene. A fost decorat cu "Virtutea Aeronautică" cu o Spadă.

Dragoş Stinghe la bordul IAR-ului său

Cpt. av. Virgil Trandafirescu s-a născut pe 5 septembrie 1907 la Turnu Severin. A făcut parte din Grupul 5 şi 7 Vânătoare, totalizând în jur de 100 de misiuni fiind decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" Clasa a III-a, "Virtutea Aeronautică" cu Două Spade şi Crucea de Fier Clasa I. A căzut la datorie pe 23 iunie 1944, apărând teritoriul de bombardierele şi vânătorii anglo-americani.

Virgil Trandafirescu pe front

Cpt. av. Dan Vizanti s-a născut pe 9 februarie 1910 la Botoşani. A făcut parte din Grupul 1, 3 şi 6 Vânătoare ajungînd la peste 100 de misiuni şi 16 victorii confirmate. A fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" Clasa a III-a, "Virtutea Aeronautică" în Grad de Cavaler şi Crucea de Fier Clasa a II-a. A murit în 1992 la Paris.

IAR-ul cu care Dan Vizanti a doborât la 10 iunie 1944 două avioane americane P-38.


Dan Vizanti în timpul când nu era sus pe cer

Slt. av. Ion Vonica s-a născut în 1918, în comuna Pui, judeţul Hunedoara. Între 22 iunie 1941 şi 27 august 1941 a făcut parte din Grupul 8 Vânătoare, a participat la 41 de misiuni şi a reuşit 2 victorii confirmate şi una la sol. A fost decorat, postmortem, cu "Virtutea Aeronautică" cu o Spadă. Pe 27 august 1941, luând parte la o luptă aeriană deasupra teritoriului sovietic acesta s-a angajat împreună cu patrula sa într-o luptă inegală contra a 12 vânătoare sovietice. A reuşit să doboare un I-16, dar avionul său, IAR-80 numărul 73, a fost lovit în rezorvor şi a luat foc. A reuşit să se catapulteze însă a suferit arsuri foarte grave. A murit câteva zile mai târziu, pe 17 septembrie, la un spital din Bucureşti în ciuda eforturilor doctorilor de a-l salva.

Alţi "IAR-iştii" au mai fost:
Ioan Micu, deţinător a 13 victorii la bordul IAR-ului său.

Reproducere a IAR-ului numărul 42 pilotat de Ioan Micu

Gheorghe Gulan, autor a 6 victorii confirmate şi două probabile.

IAR-ul 104, cu inscripţia "Getta" şi semnul a 3 bombardiere doborâte.

Carol Anastasescu, a doborât două bombardiere americane, unul dintre acestea după ce a intrat cu "222-ul" său direct în carlinga bombardierului, supravieţuind miraculos.

"222-ul"

Prezentările acestor piloţi remarcabili vorbesc de la sine.

www.worldwar2.ro

GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI!

Campania BrasovNews "NU plătim securişti!" - alte mărturii

Continui să susţin această campanie făcând cunoscute mărturiile altor oameni care au avut de-a face cu diferiţi conudcători ai Securităţii din Braşov şi care astăzi se află în structuri de conducere ale oraşului de sub Tâmpa. Mărturiile au apărut în ziarul Braşovul Tău.

Revoluţionarul braşovean Ciprian Albert Arănuşi a fost şi el anchetat, în toamna anului 1989, de fostul maior de securitate Nicolae Paraschiv:

“În anul 1989, în luna august – septembrie, am fost anchetat de către Securitatea Braşov referitor la intenţiile mele de a părăsi ţara. Anchetarea mea a fost condusă de maiorul Nicolae Paraschiv, care este în prezent secretarul Primăriei Braşov şi de căpitanul Radoslav.” Precizează acesta într-o declaraţie care, alături de altele, se află depuse ca probe, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în dosarul de denunţ penal împotriva secretarului Primăriei Braşov care îşi aşteaptă soluţia de mai bine de doi ani.

Tot Ciprian Albert Arănuşi precizează în memoriul depus la SSPR pentru obţinerea certificatului de revoluţionar că, în decembrie 1989, a făcut parte din grupul de revoluţionari care s-a dus să ocupe Securitatea Braşov : „ (...) Odată ajuns în sediul Securităţii Braşov (n.n. în ziua de 22 decembrie, 1989) am incercat să dau de urma anchetatorilor mei, şi anume: maiorul Paraschiv Nicolae, căpitanul Radoslav, maiorul Nuţ, căpitanul Pavel şi colonelul Eleken, pe care nu i-am găsit acolo, spre norocul lor.”

În acelaşi memoriu Ciprian Albert Arănuşi mai spune că, în noaptea de 22 spre 23 decembrie „ După ce s-a deschis focul în oraşul nostru am plecat (n.n. din sediul Securităţii) în patrule, spre locurile unde eram solicitaţi de mainifestanţi şi anume: în zona Teatrului Dramatic, vizavi de Consiliul Judeţean, de unde se executau focuri de armă. În această zonă, la un moment dat, un ofiţer de aramată a strigat prin porta - voce : ” TERORIŞTI PREDAŢI-VĂ! MAIORUL PARASCHIV ESTE ARESTAT !”

Marius Troenaru:

„În anul 1989 eram repartizat ca inginer la Întreprinderea Minieră Husnicioara, din judeţul Mehedinţi şi veneam des în delegaţie la Braşov pentru aprovizionare cu piese de schimb. În luna octombrie, afla în delegaţie la Braşov (precizez că atunci când veneam stăteam acasă, la părinţii mei), ne-am trezit la uşa apartamentului cu maiorul Nicolae Paraschiv de la Securitatea Braşov, acompaniat de căpitanul Radoslav.

Şantaj cu închisoarea. Maiorul Paraschiv a motivat prezenţa lor prin faptul că deţinea informaţii cum că aş vrea să plec din ţară şi mi-a spus să mă duc a doua zi la Securitate. Dimineaţa m-am prezentat acolo, cum mi s-a cerut, iar maiorul Parasachiv m-a luat la întrebări afirmând că ştie sigur că vreau să trec frontiera pe la Dunăre. Nu a fost o singură anchetă ci mai multe, fiecare durând circa 3-4 ore. În timpul anchetelor Paraschiv mi-a luat declaraţii sub presiune, ameninţându-mă şi aducându-mi injurii grosolane. A ajuns până acolo încât îmi spunea, urlând, că, dacă nu spun tot, nu voi mai ieşi niciodată din beciurile Securităţii. Paraschiv m-a obligat să dau declaraţie şi să scriu tot ce am spus despre regimul Ceauşescu sau să spun ce acte am comis împotriva regimului comunist ori care să pună în pericol siguranţa naţională.

Ameninţată toată familia. Nu numai eu ci şi vecinii mei şi persoane din anturajul meu au fost interogaţi în legătură cu cazul meu, fiind şi ei chemaţi de Paraschiv la Securitate şi presaţi să dea declaraţii. Nu am mai avut linişte după aceea, nici eu nici familia mea. Eram urmăriţi tot timpul şi trăiam permanent în tensiune maximă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu mine şi familia mea dacă nu venea decembrie 1989.”

Sorin Boacă:

"Am simţit nevoia să spun lucrurilor pe nume până la capăt, asta în cazul în care voi fi atacat să pot şi eu să am dreptul la o replică. Era de aşteptat că, "corbii oraşului" să-mi vrea ochii dar şi eu " le-aş bea sîngele". Nu mi-e ruşine de mine de aceea o să-mi fac o caracterizare pe care lumea aş vrea s-o cunoască. Sunt un om ca toţi ceilalţi, cu bune şi cu rele, tot timpul m-am considerat un om liber, a fi liber înseamnă a fi nesupus în regimul totalitar al lui Ceauşescu.

Anchetat zile în şir. Am fost arestat pentru un cartuş de BT pe care l-am vândut la o nuntă, iar, pe 19 noiembrie 1987, după Revolta muncitorilor de la Steagu Roşu, oraşul fiind împînzit de miliţieni şi securişti, la o discuţie în contradictoriu, am fost arestat pentru injurii aduse organelor de miliţie în baza cunoscutului Decret 153.

Cu două luni înainte de Revoluţie, în urma nemulţumirilor mele faţă de regim am fost ridicat într-o dimineaţă pe la orele 6,00, de căpitanul Radoslav şi adus la Securitate unde am fost anchetat de maiorul Paraschiv Nicolae.

Acolo am fost anchetat timp de mai multe zile pentru înjurii aduse lui Ceauşescu şi soţiei şi pentru că am vrut să părăsesc ţara.

Urmărit pas cu pas. În acea perioadă lucram ca muncitor la IJPIPS-Braşov, aşa cum rezultă şi din cartea de muncă, şi îi spuneam tovarăşului maior Paraschiv să-mi dea o scutire că altfel voi fi dat afară de la serviciu. Ce răspundea el? Că voi fi chemat la Securitate atât timp cât va fi nevoie, nici vorba de scutire. Amrămas fără servici din cauza lui. Ţin să precizez că în acea perioadă aveam 23 de ani iar fetiţele mele erau foarte mici.Am aflat după Revoluţie că tovarăşul maior mi-a întocmit dosar de urmărire atât cu ofiţeri, cât şi cu surse, a pus să-mi fie ascultat telefonul să-mi fie verificată corespondenţa şi să fiu urmărit atât în oraş, cât şi în ţară. Dacă nu era Revoluţia tovarăşul maior Nicolae Paraschiv îmi rezerva un viitor tare "frumos" mie şi familiei mele.

Se fini la comedi, monşer!

Gata şi cu sesiunea, prima sesiune din viaţa mea. Hai că bilanţul e acceptabil, o singură restanţă din şase posibile. Soarta! De-acu şi pân' la vară merge iar cu "chestii, trestii, socoteli", apoi, runda a doua. Motivul pentru care scriu la atâtea ore după ultimul examen e faptul că după ce-am ieşit de la examenu' de filosofie am fost cu băieţii la o şuetă prin oraş şi când am ajuns acasă am preferat să mănânc, să vad un meci şi să dorm până la ora asta. Ce viaţă palpitantă am, nu-i aşa? În fine, ideea e că, deşi am dormit, tot mi-e somn.

Hai fetiţo!

Continui "maratonul" de prezentare a eroilor aviaţiei româneşti de vânătoare cu pilotul bucureştean Ioan Dicezare. Acesta s-a născut în data de 16 august 1916 şi a repurtat pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial un număr de 16 victorii confirmate şi alte 3 probabile. În semn de recunoştinţă pentru activitatea sa a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" Clasa a III-a, "Virtutea Aeronautică" cu două spade şi ordinul german "Crucea de Fier" Clasa I. Titlul articolului face referire la inscripţia de pe avionul domnului Ioan Dicezare.
Aveţi mai jos un link cu ceva mai multe detalii despre cariera aviatică a lui Ioan Dicezare.
http://www.worldwar2.ro/arr/?article=694

Tradiţia şi fotbalul modern

Nici nu ştiu cum să încep articolul ăsta. Mă tot gândesc cât de mult s-a schimbat fotbalul faţă de perioada în care mergeam pentru prima dată pe stadion. Lucrul acesta se întâmpla acum 9 ani. În 9 ani s-a schimbat tare mult, o să sune a clişeu ceea ce urmează să scriu dar adevărul e că nimic nu mai e cum a fost odată. Unde e echipa împotriva căreia F.C. Braşov juca atunci când am fost eu pentru prima dată pe stadion? Mă refer la C.S.M Reşiţa. Echipa asta a fost campionă a României în perioada interbelică, atunci când se numea U.D. Reşita. Deci unde sunt ei acum? Nu mai sunt! S-a desfiinţat echipa reprezentativă a oraşului Reşita!
Stadionul "Mircea Chivu" din Reşiţa, fieful de odinioară al roş-negrilor

Cazul acestui club de tradiţie din fotbalul românesc nu este, din păcate, singular. Mai ţineţi minte o echipă cu numele de Corvinul Hunedoara? E vorba despre acea echipă care dădea Balonul de Aur al Mondialului de tineret în 1981, din Australia, în persoana lui Romulus Gabor. E vorba despre acea echipă, care la mijlocul anilor '80 impunea în Naţionala României "norma hunedoreană" prin Michael Klein, Ioan Andone, Romulus Gabor şi Mircea Rednic. Păi nici ei nu prea mai sunt. Spun "nu prea" întru-cât există, în Liga a III-a o echipă, Corvinul 1921, dacă o mai exista.


Dar asta nu este tot. Mergem în nord, în Maramureş şi ne aducem aminte de F.C. Baia Mare. Echipa aceea care, cu Viorel Mateianu la timonă, remiza pe stadionul "Dealul Florilor", 0-0, cu Real Madrid, în Cupa Cupelor şi uimea pe "Santiago Bernabeu", deschizând scorul, dar pierzând, onorabil cu 2-5. Erau, totuşi, în Divizia B atunci maramureşenii. Ajunşi în "A" , conduşi excelent de acelaşi antrenor, Viorel Mateianu, fotbaliştilor baimăreni li se impuneau ordine din partea autorităţilor comuniste locale pentru a pierde (!) contra Stelei. Şi când nu respectau ordinele (adică mereu) intrau în scenă arbitrii, dar, asta este deja altă poveste. Azi, această echipă se află în pragul falimentului.

"Dealul Florilor", frumos nume

Puţintel mai la vest de Baia Mare se află Satu Mare, rivalii maramureşenilor. Echipa celor din Sătmar, Olimpia nu traversează nici ea o perioadă prea bună. Înfiinţată în anul 1921, echipa de fotbal a oraşului se află, în prezent, în Liga a IV-a. Odinioară finalistă a Cupei României, astăzi, "Oli", aşa cum este echipa alintată de către devotaţii ei suporteri, duce o aprigă luptă pentru supravieţuire.

Cuvintele sunt de prisos

Coborând spre sud, ajungem în Arad. Ce-a fost şi ce-a ajuns "Bătrâna Doamnă" a fotbalului românesc. Din "Campioana Provinciei" (cele 6 titluri şi 2 Cupe stau mărturie în acest sens), astăzi, UTA luptă pentru a scăpa de falimentul iminent. Autorităţile locale manifestă un dezinteres total faţă de acest simbol, preferând în schimb să dărâme stadionul "Vagonul", pe care s-a jucat primul meci de fotbal în România, şi să încerce o manevră tipică de "transferare" a palmaresului şi culorilor UT-ei în contul celor de la Gloria Arad. "Şi ce e rău în asta? Bine măcar că vor să facă ceva în al doişpelea ceas", veţi spune mulţi dintre voi. Suporterii UT-ei v-ar spune doar atât: "UTA este ARAD!".


Ajungem în Ardeal. Prima oprire, Cluj-Napoca. Care e echipa fanion a oraşului Cluj? "C.F.R. , normal!" Nu, dragii moşului, Universitatea Cluj. Or fi cfr-iştii campioni şi deţinători ai Cupei, dar "U" este echipa reprezentativă a acestui oraş. Vice-campioni ai ţării în perioada interbelică şi câştigători ai Cupei în anii '60, echipa studenţilor clujeni traversează şi ea o perioadă dificlă. Promovarea din 2007 părea să anunţe revirimentul "şepcilor roşii" (porecla echipei), însă, retrogradarea de la finalul sezonului trecut şi demolarea stadionului "Ion Moina" nu fac decât să accentueze criza în care se află echipa şi dezinteresul de care ea se "bucură" din partea oamenilor cu influenţă. Singurii care luptă pentru "U" sunt suporterii, aceiaşi suporteri care au fost alături de echipă şi în penitenţa de 10 ani prin diviziile inferioare.

"Marş pentru o idee"

Venind ceva mai aproape de Braşov, la Sibiu, descoperim echipa de fotbal Şoimii sau Die Falken. Înfiinţată în 1910, această echipă şi-a "dat ultima suflare" în 2001, când, din cauza insurmontabilelor probleme financiare se desfiinţează. După momentele de glorie din perioada interbelică, când echipa era prezentă în fazele superioare ale turneului final din Campionatului Naţional şi încercările repetate, dar eşuate, de după 1990 de a aduce Şoimii în prim-planul fotbalului românesc, iată că, de la începutul mileniului trei, Sibiul a rămas fără echipă de fotbal.

"Şoimul", Martin Schwartz, amintindu-şi de momentele frumoase ale echipei

Din păcate nici zona de est a ţării nu duce lipsă de astfel de poveşti triste. În Bucovina, Foresta Fălticeni (mai târziu Suceava) era echipa reprezentativă a acestei regiuni. Finala de Cupă din anii '60 din postura de divizionară C şi "comeback-ul" de senzaţie din toamna lui 2000 contra echipei Dinamo sunt momentele de referinţă ale acestui club. Sau mă rog, au fost, întru-cât el, astăzi, nu mai există. Tristă situaţie dacă ne gândim câţi jucători de certă valoare a oferit această echipă fotbalului din ţara noastră.

Poarta principală a stadionului "Nada Florilor" pe care, din păcate, nu mai intră nimeni


Iaşiul, Capitala Moldovei, nu stă nici el prea bine în ciuda prezenţei sale în Prima Ligă. Politehnica îndură probleme financiare foarte mari şi, la fel ca şi în majoritatea cazurilor prezentate, autorităţile locale se fac că nu văd şi că nu aud strigătele de ajutor ale suporterilor, care, nu vor lux, ci doar normalitate. "Iaşiule, Iaşiule, mândră cetate, numele tău, ţara străbate...", de-ar străbate numele tău holurile Primăriei şi birourile oamenilor de afaceri locali, cu siguranţă situaţia ar fi una mai bună.


Mergem în Muntenia şi ne oprim la Ploieşti. "Petrolul Ploieşti", un nume care altă dată impunea respect pe orice stadion ar fi jucat. După ce echipa oraşului a fost practic acaparată de nişte oameni de afaceri şi mutată după bunul plac când la Mogoşoaia, când la Moreni, lăsând tribunele arenei "Ilie Oană" să viseze la gloria de odinioară, o mână de suporteri au înfiinţat C.S.M Petrolul'52 Ploieşti ca răspuns la modul abuziv în care cei cu bani au înţeles să conducă clubul lor favorit. Cele 2 echipe îşi dispută rivalitatea în Liga a II-a momentan, Petrolul lui Bercea şi compania deţinând palmaresul, iar Petrolul suporterilor deţinând...suporterii.


Ajungem şi în Capitală, mai precis în Parcul Cotroceni. Progresul Bucureşti, echipa Băncii Naţionale Române, se află în prag de desfiinţare iar asta "muţumită"...BNR-ului. Se pare că şefii Băncii merg pe principiul "noi v-am creat, noi vă desfiinţăm!". Care voi, mânca-v-aş gura? Echipa asta a fost înfiinţată din iniţiativă unor bancheri în 1944 şi veniţi voi acum să distrugeţi încă un simbol. Interesele imobiliare din jurul bazei sportive "Progresul" sunt mult mai mari decât tradiţia, motiv pentru care, din păcate, sorţii de izbândă pentru progresişti sunt foarte mici. Fotbalul fără Progresul ar fi ca Ulise fără Penelopa (dacă citeşte vreun progresist comparaţia asta sigur înţelege aluzia).


Fotbalul românesc îmi pare plin de poveşti frumoase dar cu sfârşit tragic. Reşiţa, Baia Mare, Hunedoara, Satu Mare, Arad, Cluj, Sibiu, Fălticeni, Ploieşti şi Progresul, iată "firul epic". În timp ce echipe de tradiţie sunt pe cale de a se desfiinţa, sau s-au desfiinţat deja, fie datorită nepăsării autorităţilor locale sau a dezinteresului oamenilor de afaceri dornici de a investi în fotbal, echipe surogat le iau locul. Echipe de legendă, da, de legendă, au fost lăsate de izbelişte, preferându-se investirea a sume mari de bani în echipe hibrid. CFR-ul clujean stă mărturie în acest sens. Deşi echipa s-a înfiinţat în 1907, abia odată cu milioanele de euro ale patronilor săi a reuşit să-şi facă simţită prezenţa în lumea fotbalului. Mă găndesc la ce stadion frumos are Concordia Chiajna, tribune acoperite, tot tacâmul, şi la grămezile de moloz ce cândva erau tribunele celebrului stadion "Ion Moina". UTA este lăsată să moară, iar Petrolul nu mai ştie de care parte a baricadei se află în timp ce la Urziceni se investesc sume importante de bani. Se poate spune că fotbalul de tradiţie din România a făcut cunoştinţa cu normele fotbalului modern, unde primează banii şi sponsorii în detrimentul istoriei şi pasiunii. Straşnică situaţiune, nu credeţi?

Zvâcnirea de orgoliu a iernii

A nins ca-n poveşti azi în Braşov. De la orele dimineţii şi până la orele 15 a fost un spectacol alb, acum doar fulguie, aşa, uşor. Ţin să cred că a fost ultima reprezentaţie a "doamnei în alb". "Daca tot e să plec, măcar să plec cu impact şi stil." Aveţi mai jos câteva poze făcute de mine în timpul plimbării prin înzăpezitul Braşov.
Vă sfătuiesc să daţi click pe ele, nu de alta, dar aşa puteţi vedea şi fulgii.


Primăria văzută din staţia de la Parc


Parcul "Nicolae Titulescu"


Primăria


Lupa Capitolina şi...ora exactă


Consiliul Judeţean


Turnul Casei Sfatului


Biserica Neagră


Turnul Negru


Pârâul Graft şi aleea După Ziduri


Vedere..."Peste Ziduri"


După Ziduri


Impunătoarea Biserică Neagră văzută de la Turnul Negru


Nţ, nţ, nţ! Fac poze în curţile oamenilor...


Cele două monumente "negre" ale oraşului văzute de la Belvedere


Piaţa Sfatului


Şcheii Braşovului




Casa Sfatului


"Excuse me, but where is Tâmpa?"