tag:blogger.com,1999:blog-22566713802080351842024-03-05T13:25:49.479+02:00Blogul de sub Tâmpa"Braşoave" cât cuprinde!ana micahttp://www.blogger.com/profile/05981014746436031486noreply@blogger.comBlogger507125tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-688517049674986892012-04-17T17:56:00.004+03:002012-04-17T17:56:55.633+03:00Braşoavele se mută pe WordpressDupă trei ani şi câteva luni pe Blogger, blogul românesc cu cel mai vechi logo din istorie, "Braşoave", se mută pe Wordpress. Nişte probleme întâmpinate cu actuala platformă mă determină să fac mutarea asta.<br />
<br />
Dacă pentru cei care mă au prin blogroll-uri nu e prea mare deranjul, îi rog să modifice linkul către "Braşoave" în: <a href="http://brasoave.wordpress.com./"><b>http://brasoave.wordpress.com.</b></a><br />
<br />
Să fie pace în lume!Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-49838369130841424142012-04-05T00:55:00.000+03:002012-04-05T00:55:32.718+03:00Braşovul ca Oraşul TimpuluiZic că a venit momentul pentru a posta din nou câteva fotografii rezultate din raitele, plimbările sau şuetele efectuate prin Oraşul Timpului (o să zic între două poze care-i faza cu asta).<br />
<br />
Cum ziceam, oraşul ăsta are ceva al naibii de special. Pentru a fi un braşovean veritabil, nu e suficient să ai buletin de Braşov, îţi mai trebuie şi ceva parfum de-al locului.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSC68FT-gV5kTZLlS0njMQeTOWrR55iVAHRtVFf80e0rORMY9_MRs_X4I-JHfe2EYKiHOHvMB8uCRIsRURmi6piFDO2zNu9zDApEvvC4yX_SIdFdsnE94NgN0zCqEeE5QsIIrBldLLKKaI/s1600/DSC08671.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSC68FT-gV5kTZLlS0njMQeTOWrR55iVAHRtVFf80e0rORMY9_MRs_X4I-JHfe2EYKiHOHvMB8uCRIsRURmi6piFDO2zNu9zDApEvvC4yX_SIdFdsnE94NgN0zCqEeE5QsIIrBldLLKKaI/s400/DSC08671.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLPgowLVxBgY5x18PXlfqnptCgJmiu4rrFNgxEciYwZ25IO617W3OG3_WqS88QsyQLX9Df4V8iKX6PoHvGdN6S3dOu0zCX1-n3y8FzIbgI1mrjPsbZtwei8UarocApYOsr4lV1zYu6y_oG/s1600/DSC08672.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLPgowLVxBgY5x18PXlfqnptCgJmiu4rrFNgxEciYwZ25IO617W3OG3_WqS88QsyQLX9Df4V8iKX6PoHvGdN6S3dOu0zCX1-n3y8FzIbgI1mrjPsbZtwei8UarocApYOsr4lV1zYu6y_oG/s400/DSC08672.JPG" width="300" /> </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Soldatul Universal </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-Usb2rjunkN6M5DOBJu2tCunYtXynbcTsLkv35cOU_8-3-Bgi0BYpKjc61eLSO6ZOC22NRjcdusbwg4u5QwOYCdYH9iRuqmxzcW7GFD5jAoyu78VWSPsICNYCH6kcgDr9mN47alCfguju/s1600/DSC08677.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-Usb2rjunkN6M5DOBJu2tCunYtXynbcTsLkv35cOU_8-3-Bgi0BYpKjc61eLSO6ZOC22NRjcdusbwg4u5QwOYCdYH9iRuqmxzcW7GFD5jAoyu78VWSPsICNYCH6kcgDr9mN47alCfguju/s400/DSC08677.JPG" width="400" /></a></div>
No, ştiu şi pun pariu că şi printre voi sunt mulţi care ştiu că Braşovului i se mai spune şi "Oraşul Coroanei". E clară treaba din moment ce stema oraşului este o coroană din care ies rădăcinile unui copac. Toată treaba are legătura cu legenda regelui maghiar Solomon care şi-o pus coroana la rădăcina unui copac atunci când se odihnea după ce reuşise să scape de nişte unii care voiau să-i scurteze puţin capul. No, dar treaba îi că am găsit undeva mai demult, nu mai ştiu unde, o altfel de explicaţie etimologică pentru Corona sau Kronstadt, numele latinesc respectiv nemţesc al Braşovului. Par example, Kron-ul din Kronstadt vine de la Cronos, zeul timpului. Ideea asta era legată de nişte vestigii arheologice dacice găsite pe Tâmpa care făceau trimitere la respectiva divinitate. De fapt, chiar şi numele de Tâmpa vine tot din aria asta a timpului, având la baze latinescul tempus, temporis. No, io zic că-i o treabă mişto asta, plus că mereu mi s-a părut interesant faptul că atunci când te plimbi pe sub Tâmpa ai vreo patru surse care-ţi indică cât e ora. În ordinea numerelor de pe tricou: ceasul din turnul Bisericii Negre, ceasul din turnul Casei (Căşii - pentru bucureşteni) Sfatului, ceasul din turnul Bisericii Catolice de pe Mureşenilor şi, hăt în depărtare undeva pe Strajă, ceasul din turnul Bisericii Sfântul Martin.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWiUhvgNUb5gvq8v-jEg4tqU9PO1BCOJQCL0WpURk8ZtOspI84X_d8OWXGtS7snMdOkZyoGyt4rrrssyaHVlsdXE94LGnxfnZbOQ5gSgzwU8q8eFVm61oMuKYgZQoSUY3zgTA0Csi1QIGC/s1600/DSCN1510.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWiUhvgNUb5gvq8v-jEg4tqU9PO1BCOJQCL0WpURk8ZtOspI84X_d8OWXGtS7snMdOkZyoGyt4rrrssyaHVlsdXE94LGnxfnZbOQ5gSgzwU8q8eFVm61oMuKYgZQoSUY3zgTA0Csi1QIGC/s400/DSCN1510.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxcagEr5AJUyYXErlS1Z-o5vjD3ZBBwz6vYMuQFpbh7BSiWoolO2RH62XbqCAdY_3fmUnCwWJIVPbdwnfxX2hXXVI-KJ8hHot7mCMJ8GX-Ef_3yTRLaHomEMjWe-PVz5oMggd4-S7F2J6a/s1600/DSCN1515.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxcagEr5AJUyYXErlS1Z-o5vjD3ZBBwz6vYMuQFpbh7BSiWoolO2RH62XbqCAdY_3fmUnCwWJIVPbdwnfxX2hXXVI-KJ8hHot7mCMJ8GX-Ef_3yTRLaHomEMjWe-PVz5oMggd4-S7F2J6a/s400/DSCN1515.JPG" width="300" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1sV9i_F0F_VXPIhn1ZZs4GS2mvrvMIc_RrRWldkjjgtGZaIOWp35L4irt0f0hvewD62iDtBjVE5xoI3eBIaFKNq6ODrBnnDM18YeW33lS1PIUktpbj5cmxNshRLd7uzjhqbxJ4JbpJp7P/s1600/DSCN7202.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1sV9i_F0F_VXPIhn1ZZs4GS2mvrvMIc_RrRWldkjjgtGZaIOWp35L4irt0f0hvewD62iDtBjVE5xoI3eBIaFKNq6ODrBnnDM18YeW33lS1PIUktpbj5cmxNshRLd7uzjhqbxJ4JbpJp7P/s400/DSCN7202.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjucTUReB2wSWsIW0IENUELMhFWJ9AIH1774UTrGgCVUzN-tYrpIlA6ja1alax2zvDAMbfMFg0rdcjXw9c2k7ClBgrxp9RRcflWw47n64PBMnFdZ9NVH7jkq8ESF57CpPI-DMQA264cGJ-/s1600/DSCN0134.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjucTUReB2wSWsIW0IENUELMhFWJ9AIH1774UTrGgCVUzN-tYrpIlA6ja1alax2zvDAMbfMFg0rdcjXw9c2k7ClBgrxp9RRcflWw47n64PBMnFdZ9NVH7jkq8ESF57CpPI-DMQA264cGJ-/s400/DSCN0134.JPG" width="300" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Revoluţia în direct</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiyb9huiAK3Ng2Q0t0QWuoiSKnxsvCM0N5VLrLTzFf_skJJRhZskZvYH1UEPemzuy_7QMxW5wAi_Gj5XPa4-y8aqV7bCCUrjtItt0wxEIhl4M-wfFDGhRo9OBiBW69_cS2ZFmknAFaca1a/s1600/DSCN9995.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiyb9huiAK3Ng2Q0t0QWuoiSKnxsvCM0N5VLrLTzFf_skJJRhZskZvYH1UEPemzuy_7QMxW5wAi_Gj5XPa4-y8aqV7bCCUrjtItt0wxEIhl4M-wfFDGhRo9OBiBW69_cS2ZFmknAFaca1a/s400/DSCN9995.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjExLY0Vc6oZkvCUTR4bwh4KbhwGjm2PO_rMdbcBaIw7hwdpaBLFKei_ziVaBG4ugDd2kHwlsFWOPcdHDkYAjO7SiRG4OZSwgQekh3tKYJdHxM1AeJt5bbXNylGvbKogpEAFssHOzShJ-f-/s1600/DSCN0485.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjExLY0Vc6oZkvCUTR4bwh4KbhwGjm2PO_rMdbcBaIw7hwdpaBLFKei_ziVaBG4ugDd2kHwlsFWOPcdHDkYAjO7SiRG4OZSwgQekh3tKYJdHxM1AeJt5bbXNylGvbKogpEAFssHOzShJ-f-/s400/DSCN0485.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwrGWw9LAUIBcSwjhVjhvBX2BdAGFznGX3xUUaY7PmfIhF6xFJJHaWkqUd233SpoMTlaWFvUhEXLqvbcPorQjxw5DUbdz-eH5nBU4wydGfBVxfPr-_la9pR1X553VKaIoxUG5pkeV5Lc_q/s1600/DSCN7904.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwrGWw9LAUIBcSwjhVjhvBX2BdAGFznGX3xUUaY7PmfIhF6xFJJHaWkqUd233SpoMTlaWFvUhEXLqvbcPorQjxw5DUbdz-eH5nBU4wydGfBVxfPr-_la9pR1X553VKaIoxUG5pkeV5Lc_q/s400/DSCN7904.JPG" width="300" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-10359975683324388272012-03-31T23:19:00.001+03:002012-03-31T23:19:13.232+03:00E bineSimţi o uşoară presiune în piept, apoi vezi cu ochii minţii cum podul durerii uneşte faţa cu spatele. Nu mai ţin minte când am simţit prima data chestia asta, probabil tot în timpul vreunui meci. Anu' trecut pe 11 mai, în minutul 86 am avut o experienţă în afara corpului. Faină treabă, pe bune. Eram un arhanghel cu fular la gât înălţat deasupra stadionului şi vedeam jalea din inimile tuturor. Recunosc că în tot dramatismul momentului, n-am putut să-mi stăpânesc zâmbetul atunci când mi-am văzut faţa acolo, printre ceilalţi muritori. Eram împietrit, şi cu mâinile la gură. Dar cel mai tare m-a amuzat faptul că privirea mi-a zburat imediat spre tuşier, ca şi cum aş fi aşteptat vreun fanion să fie ridicat pentru ceva, pentru orice. Naivul de mine. Treaba cea mai interesantă e că am avut experienţele astea în acelaşi timp. În mintea mea tot încercam să derulez faza înapoi, încercam să mă gândesc că golul o să fie anulat pentru că... la naiba, să fie anulat! S-au văzut goluri anulat şi pentru mai puţin de atât.<br />
<br />
Atunci n-am simţit nici o presiune şi n-am văzut nici un pod. Mă uitam într-un punct fix şi nu mai ştiu ce altceva. Nici nu mai ştiu când am revenit înapoi în mine. Acuma simt în continuare presiunea şi nu ştiu cum naiba să scap de ea. Probabil dacă n-aş muri cândva din cauza asta, aş fi murit în iarba verde, îmbrăcat într-un tricou galben cu dungi negre.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-49646752945267883822012-03-17T23:48:00.000+02:002012-03-17T23:48:21.806+02:00HocheisticÎn ultima vreme am început să aprofundez tot mai intens această artă numită hochei. Trebuie să spun că-mi şi place din ce în ce mult şi sunt foarte entuziasmat că la Braşov s-au pus bazele unui centru de copii şi juniori care promite ca-n vreo câţiva ani să dea o primă linie compusă exclusiv din localnici. Sunt sigur că atunci când acest lucru se va întâmpla "Olimpicul" va deveni neîncăpător.<br />
<br />
Până atunci însă, vă las să vă delectaţi cu ultimele două "capodopere" montate în materie de hochei, în care vedetele străine şi de la Gheorghieni sau Ciuc fac senzaţie pe gheaţă reprezentând Braşovul. Primul clip e un fel de rezumat al grupei de calificare în semifinalele LNH (Liga Naţională de Hochei), conţinând imagini de la meciurile cu Dunărea Galaţi, Progym Gheorghieni şi Steaua Rangers Bucureşti. Clipul nr. 2 e cu imagini de la meciul 3 din semifinalele LNH contra Stelei.<br />
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<object height="315" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/pgfdPXVPh1A?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/pgfdPXVPh1A?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="560" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<object height="315" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/vG27cEEdEsI?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/vG27cEEdEsI?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="560" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object></div>Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-48653636305888399102012-02-17T03:12:00.001+02:002012-02-17T03:12:49.759+02:00Nu doar de rău cu ninsoarea astaCrezi că e posibil ca toate deciziile luate de-a lungul timpului, bune sau rele, toate alegerile făcute, poate chiar şi şansele ratate, toate decepţiile să te conducă într-un final spre ceva superior? Să te facă să levitezi şi să zbori printre fulgii ăştia de zapadă care se joacă pe cerul oraşului?<br />
<br />
Băi, sincer să fiu, nici eu n-am crezut. Dar când pun toate trebile cap la cap şi mă dau doi paşi în spate pentru ca ea să facă o piruetă printre stelele albe căzătoare, iar apoi o aduc aproape şi devin analfabet privind adânc în ochii ei verzi-albaştri, cred şi-n lucruri de genul ăsta.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-30747998826587424282012-02-04T16:26:00.001+02:002012-02-04T16:26:55.570+02:00Trei bune de tot cu RAT BrașovȘi când zic bune de tot mă refer că îs chiar de bine relatările care urmează. Pana mea, de fapt îs relatări despre nişte chestii de bun-simţ, dar cum trăim într-o societate care gândeşte cu curu', bunele intenţii încep să pară ceva... exotic. Deci...<br />
<br />
1. Ningea ca-n basme la Braşov, nu vedeai de pe un trotuar pe celălalt. Ieşisem bine "parfumat" de la un rendez-vous în acea dimineaţă şi cum mă tot lăsam legănat în burduful autobuzului (magnificul "şaptişpe"), devin brusc curios cu privire la staţionarea prelungită a maşinii într-o staţie. De ce? Pentru ca o mamă cu doi prunci care alerga prin troinele create în doar 20 de minute să urce şi ea la adăpost de furia albă.<br />
<br />
2. De data asta nu mai ningea în Braşov, dar era ger. Eram cam singurul om prin staţie şi îmi aduc aminte că trebuie să-mi cumpăr bilet. Între timp vine "şaptişpele", şoferul mă vede cu portofelu' scos şi cu direcţia setată pe casa de bilete, opreşte autobuzul, deschide uşile şi mă aşteaptă să-mi iau biletul. Frumos gest, doar că eu aveam treabă cu "trei'ş'cinciul". A închis uşile şi a plecat.<br />
<br />
3. Eram pe 51, veneam de la Gară după un meci de hochei. Dau să cobor la Parc şi constat că şoferul, un bătrânel pe la vreo 50 de ani, o rupea cu rock-ul în cabină. Aş fi amânat coborârea pentru Livadă, doar că eram cu o tipă şi... mă-nţelegeţi. Totuşi, l-am felicitat pentru selecţia muzicală înainte de a coborî.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-71777437950452818452012-02-02T00:42:00.004+02:002012-02-02T00:42:42.211+02:00Deci, cu sesiunea...No, copii, ochii mari pentru că ceea ce urmează să citiţi ar putea face diferenţa între un examen luat şi unul picat. În primul rând, felicitări că ai ajuns la facultate, înseamnă că te numeri printre cei care ştiu să citească şi că textul ăsta n-o să-ţi pună prea mari probleme intelectuale.<br />
<br />
Deci, cu sesiunea treaba stă în felu' următor, ea împarte studenţii în două categorii mari şi late: ăia care se pregătesc tot semestrul pentru ea, şi ăia care îşi bagă (fiecare după preferinţe) în ea până cu o seară înainte de examen. Dacă eşti din prima categorie, ieşi, dispari de la mine de pe blog pentru că aici nu tolerez intelectualii cu antrenament. Dacă crezi că te regăseşti în a doua categorie, te rog rămâi pentru că avem de discutat.<br />
<br />
Băi, situaţiunea e că cu o seară înainte de examen nu prea poţi să te aştepţi la cine ştie ce miracole. Nu eşti nici vreun robot ca să-ţi bagi stick-ul cu cursuri în cap şi să reciţi poezia în ziua examenului aşa că, da, unii ar putea spune că ai pus-o şi să te pregăteşti de restanţă. Dacă, însă, în timpul semestrului ai fost la cursuri o mică şansă există pentru tine. Mică, mică da' ridică! Desfă o sticlă de vodka şi pun'te pe citit notiţele ce le-ai luat sau ce cursuri ai în posesie. Desigur, dacă eşti unu' din retarzii care e absent tot semestrul şi se prezintă doar la examen, sugi cariciu' ! În cazu' ăsta poţi să te tirezi şi tu de aici şi să mă laşi doar cu intelectualii mei care preţuiesc adrenalina clipei. Aşa, acum că am rămas singuri, să continui expoziţiunea. După ce ai desfăcut sticla de vodka ieftină (sau de rachiu' de la ţară - bun şi ăsta) şi ai purces la citit, arde-o uşor şi nu încerca să memorezi ce citeşti. Cum s-ar spune, distrează-te, mă-nţelegi? Iau o duşcă, mai dă o pagină şi miră-te de ce citeşti acolo.<br />
<br />
No, după o asemenea serată culturală, la examen o să fi destul de mahmur şi o să te doară prea tare capu' pentru a-ţi mai păsa că tocmai ai picat examenul. TOTUŞI (mereu există un "totuşi" şi acesta ne face viaţa mai frumoasă), dacă ai mână bună şi ai tras un belet cu subiectul pe care-l "savurai" în urmă cu 14 ore vei constata că şi mahmureala poate avea beneficiile ei. Ideile îţi vor invada mintea, simţul critic îţi este la cele mai înalte cote şi arzi de nerăbdare să-i demonstrezi profului cam ce crezi tu despre sub'ect. Să fie pace în lume!Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-82204809672088877322012-01-27T21:27:00.003+02:002012-01-27T21:29:01.883+02:00Schimbarea începe cu tineVoiam să scriu ceva şmecher şi inspiraţional şi... degeaba! Un tip pune maşina pe avarii ca să dea de mâncare unui căţel înzăpezit pe care l-a văzut pe trotuar. Poza vorbeşte de la sine.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8NvRMI63sAbZT-qhMIdf8oGzquyMfNr6KpJ3lCx3Qf_x0p3Kiiwwcl_arYfiLSed5WeeCxrwIyKW6aZunNaokAfTieFhTUIQtQsj_aCm0TSheK7cVAJHHn12bW_f18FdQuEU9xVlUZ-nh/s1600/DSCN0177.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8NvRMI63sAbZT-qhMIdf8oGzquyMfNr6KpJ3lCx3Qf_x0p3Kiiwwcl_arYfiLSed5WeeCxrwIyKW6aZunNaokAfTieFhTUIQtQsj_aCm0TSheK7cVAJHHn12bW_f18FdQuEU9xVlUZ-nh/s640/DSCN0177.JPG" width="640" /></a></div>
<br />Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-33745826759178995572012-01-26T14:18:00.000+02:002012-01-26T14:18:01.252+02:00Teoria privatizării româneştiE o teorie proprie şi personală, care musteşte de subiectivism dar care, sunt absolut sigur, e cât se poate de valabilă. Sună un pic a teoria conspiraţiei, dar e cât se poate de "pe bune".<br />
<br />
<b>ÎNAINTE DE 1990</b><br />
Aşadar, trebile stau în felu' următor. După ce regimul stalinist s-a impus în România în mod absolut în 1947, după abdicarea Regelui, consilierii sovietici şi sclavii lor de pe meleagurile noastre au purces la eradicarea intelectualităţii româneşti, văzută ca un potenţial pericol pentru expansiunea ciumei roşii. Cine a scăpat de plimbarea peste Styx, a beneficiat de o graţiere generală a tuturor deţinuţilor politici cândva pe la începutul anilor '60. În perioada aceea România încerca să se detaşeze de influenţa Moscovei. Cum crema intelectualităţii româneşti fusese decimată drastic sau distrusă moral, nu prea mai rămăsese nimeni care să conteste orânduirea socialistă. Ce-i drept că anii '60 şi prima jumătate a anilor '70 prezentau şi o altfel de Românie, care se apropia destul de mult de pretenţiile Occidentale.<br />
<br />
În '77, însă, vine o primă alarmă. În Valea Jiului ,muncitorii, adică clasa socială cea mai privilegiată de Partid, intră în grevă. Treaba a fo' repede muşamalizată pentru că era absurd ca într-un stat proletar tocmai proletarii să pună buna funcţionare a statului la îndoială. Dar iată că precedentul se crease. Peste alţi zece ani, pe 15 Noiembrie '87 mai exact, vine lovitura de graţie, în plan moral vorbind. Braşovul, inima industrială a României (Uzina de Autocamioane, Uzina Tractorul, Uzina Hidromecanica, Uzina Rulmentul), nu doar că intră în grevă, dar ia străzile cu asalt pentru a vedea care-i treaba cu cei care se pretind reprezentanţi ai clasei muncitoare dar care o ard cu Pepsi, portocale şi ciocolăţi străine. Impulsul l-au dat oamenii de la Steagul Roşu (Autocamioane), alăturându-li-se apoi şi muncitori de la celelalte uzine braşovene, studenţi, sau simpli cetăţeni ai oraşului. Era pentru prima data în istoria regimului comunist românesc când clasa muncitoare se exprima cu atâta virulenţă faţă de partidul care, cică, o reprezenta. Dacă intelectualitatea fusese decimată sau îi lipsea un lider care s-o trezească din somnul adânc, muncitorimea îşi urma instinctele de supravieţuire. Straşnică situaţiune!<br />
<br />
<b>DUPĂ 1990</b><br />
Faptul că Revoluţia din Decembrie 1989 a fost compromisă de membrii Partidului Comunist Român este un fapt arhicunoscut. Pentru asta, însă, a trebuie să curgă niţel mai mult sânge pentru ca Frontul Salvării Naţionale (autoritate ce descindea din PCR) să-şi legitimizeze urgenta dorinţa de prelua frâiele guvernării. Orice s-ar zice, poporul român n-a fost atât de prost. Refuz să cred că pe 20 mai 1990, 85,07 % dintre cei care au mers să aleagă Preşedintele, au pus ştampila pe numele lui Ion Iliescu, notoriu activist de partid în timpul regimului Ceauşescu. Ce a urmat? Istoria pe repeat! Crema intelectualităţii româneşti de la acea vreme se adună în Piaţa Universităţii din Capitală pentru a protesta faţă de fraudarea alegerilor şi a cere demisia preşedintelui Ion Iliescu. Cel din urmă, pentru a-şi păstra postul, chiar cu riscul izbucnirii unui război civil, face apel la minerii din Valea Jiului să vină în Capitală pentru a apăra democraţia de forţele reacţionare, luptele ce au urmat fiind o continuare firească a manipulării dusă până la extrem de nişte oameni fără interes pentru binele naţional. Intelectualitatea mai pierde încă o bătălie, clasa muncitoare aproape că se compromite. <br />
<br />
<b>TRANZIŢIA - "Teoria Privatizării Româneşti"</b><br />
<b> </b>Între 1992 şi 1996, în timpul guvernării PDSR, industria României, intrată oricum în colaps după 1990, în loc de a fi ajutată să se repună pe picioare, este lovită direct în moalele capului prin quelque chose numită "privatizare". Adică, uzinele nu mai sunt administrate de stat, ci este negociată trecerea lor în mâinile unor afacerişti, acestora revenindu-le rolul de a face iarăşi industria înfloritoare. Şi au reuşit să creeze o industrie înfloritoare, însă nu pentru ţară, ci pentru ei, urmând reţeta disponibilizări-fier vechi. Deh, privatizare, mon cher.<br />
<br />
Bine, acum să nu credeţi că toate astea s-au întâmplat în intervalul '92-'96. E un timp prea scurt pentru ca asemenea operaţiuni de destabilizare a populaţiei să fie puse în practică fără a crea explozii sociale, dar în acea perioadă a început decădera. No, ce zice teoria mea? Teoria mea zice că procesul privatizării a avut loc pentru ca posibilele focare de izbucnire a unor noi revolte faţă de "mai-marii" statului să fie anihilate. Numai la Braşov, trecerea la loc cu soare şi verdeaţă a mastodonţilor industriali făcea imposibilă strângerea laolaltă a unei mulţimi de zeci de mii de oameni car să-şi ceară drepturile. Afacerile murdare făcute în timpul privatizărilor sunt, de fapt, doar nişte chiţibuşiri, în comparaţie cu scopul mult mai amplu, anume ca politrucilor să nu le mai fie tulburată agenda politică de noi mişcări muncitoreşti.Vă mai aduceţi aminte de ieşirile în stradă ale celor de la Steagu' şi Tractoru' ?<br />
<br />
<b>PREZENT</b><br />
S-au închis fabricile şi uzinele, dar s-au deschis nenumărate mall-uri, fapt care mă face să mă-ntreb pe ce principii se deschid aceste mall-uri, şi ce anume îi face pe cei care le patronează să creadă că puterea de cumpărarea a românilor este atât de mare? Desigur, n-am nimic cu ideea de modernitate, însă promovarea consumerismului de cea mai jos speţă a fost următorul punct în planul "adormirii naţiunii". Cu muncitorimea scoasă din schemă, intelectualii trebuiau şi ei anihilaţi odată pentru totdeauna. Crearea tipologiei consumeriste s-a asigurat că rezolvă şi acest aspect. Când într-o populaţie majoritatea oamenilor înţeleg total eronat dictonul "trăieşe clipa" şi aleg să se cufunde în mediocritate, lascivitate, ignoranţă şi laşitate, intelectualitatea nu mai are nici o şansă să coaguleze mii de oameni în jurul unei idei. <br />
<br />
<b>TOTUŞI!</b><br />
Simulacrul ăsta de revoluţie apărut în ianuarie 2012 pare să fi scos la niveală... ceva. Anume, atât de huliţii suporteri ai echipelor de fotbal din România. Într-o <b> </b>societate fără orizonturi clare, nişte oameni consideraţi a fi de pe un fel de treaptă de jos a existenţei umane s-au strâns laolaltă pentru a pune pe foaie cea mai coerentă listă de revendicări sociale. Ignoraţi, apoi blamaţi, suporterii echipelor de fotbal încep să provoace noduri în gât unora şi altora. Credeţi că sunt întâmplătoare noile norme care pur şi simplu vin să desfiinţeze mişcarea suporterilor prin asasinarea ideii de libertate de exprimare pe stadioane? Evident că nimic nu e întâmplător, totul e bine gândit pentru duce la "privatizarea" libertăţii. Când ai de-a face cu un grup compus din intelectuali şi muncitori deopotrivă, fiorul pe care-l simt politicienii pe şira spinării e un sentiment normal.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-31822177270320286202012-01-24T21:06:00.001+02:002012-01-24T21:06:19.840+02:00Hochei făcut în BraşovFoarte ofertant din punct de vedere al spectaculozităţii hocheiul, păcat că n-am aparatura necesară ca să-i surprind cât mai bine imaginile. Asta este, va trebuie să mă descurc (iar voi va trebui să mă suportaţi) cu ce am acum la dispoziţie. <br />
<br />
După ce duminică seară am câştigat în faţa Stelei cu un 4-3 care striga după toate calmantele din farmaciile braşovene, luni seară venise momentul să încheiem socotelile. Calificarea în semifinalele Ligii MOL s-a jucat pe sistemul cel mai bun din trei meciuri, iar şansa a făcut ca primele două meciuri să se joace sub Tâmpa. Braşovenii pe patine au profitat din plin de avantajul terenului propriu şi au câştigat şi meciul de luni, de data asta cu un scor mult mai categoric, 6-1.<br />
<br />
Complexul stelist a luat sfârşit iar pe 2 februarie ne pregătim să-i întâmpinăm sub Tâmpa, în semifinalele Ligii MOL, pe ungurii de la Dab Docler. Aici funcţionează sistemul cel mai bun din cinci meciuri, iar primele două meciuri se joacă pe terenul adversarilor noştri, pe 29 şi 30 ianuarie.<br />
<br />
Acum clipul legat de meciul de luni.<br />
<div style="text-align: center;">
<object height="315" width="420"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/RdRXakapxeI?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/RdRXakapxeI?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="420" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object></div>Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-33046417208398348352012-01-23T02:34:00.001+02:002012-01-23T02:34:36.155+02:00Demisia[...]<br />
să demisioneze morcovii din ciorbă/<br />
să demisioneze ciolanul/din fasole/<br />
să demisioneze sfinţii/din fresce/<br />
<br />
dar directorii/nu/<br />
dar primarii/nu/<br />
dar prefecţii/nu/<br />
dar senatorii/nu/<br />
dar miniştri/nu<br />
<br />
să demisioneze odată/iarna aceasta/<br />
să-şi dea dracului demisia/<br />
şi să se legalizeze/<br />
canabisul primăverii//<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
Ion Chichere, "Ordonanaţă"</div>Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-25484383450117495982012-01-21T00:53:00.002+02:002012-01-21T12:54:07.166+02:00TreiStau, ascult muzicile care știu că-i plac ei, ascult muzicile care ar putea să-i placă și ascult muzicile care-mi plac mie și mă gândesc, nu fără să mă amuz, cum ar fi dacă i-ar plăcea și ei?<br />
<br />
Când, într-un final, îmi așez capul pe pernă, închid ochii și prima persoană pe care o văd e ea. Încă sunt lucid, n-am adormit. Încerc cumva să-i dau de înţeles creierului ce aş vrea să văd atunci când n-o să mai fiu lucid. Uneori îmi reuşeşte, de cele mai multe ori nu. Spre exemplu, până s-o visez de trei ori acum două nopţi, a trecut ceva vreme de când m-a vizitat ultima oară în imaginarul minţii mele. Faptul că acum două nopţi m-a vizitat de trei ori, în trei situaţii diferite, m-a făcut să mă trezesc cu un zâmbet mare de tot pe faţă. În unele cazuri, atunci când mă trezesc şi îmi dau seama că totul a fost doar un vis, am un gol în piept. Acum nu a fost deloc aşa. Deşi eram bine înfipt cu nasul în propria pernă, încă simţeam parfumul ei de flori de liliac, iar în palma care-mi stătea spânzurată peste marginea patului încă mă gâdila atingerea palmei ei.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-30687232453732388092012-01-20T01:14:00.002+02:002012-01-20T01:14:39.935+02:00Braşovenii cineaştii | Jameson Empire AwardsIdeea era în felu' următor: transformă un film celebru într-un clip de 60 de secunde. Nu chiar atât de uşor pe cât sună. Iar atunci când nici tehnica nu prea îţi este la îndemână şi tre' să te descurci cu ce ai, toată treaba devine o provocare, ceva de genu' "hai să-ncercăm, să vedem ce ne iese!".<br />
<br />
Împreună cu câţiva colegi din anii 2 şi 3 CRP Braşov am decis să răspundem provocării lansată de Jameson Empire Awards. Ne-am strâns fain-frumos la masa trativelor şi am dezbătut aprig pe ce film să lucrăm. Pân' la urmă am căzut de acord asupra peliculei "V for Vendetta", după care am trecut la treabă. Mai jos puteţi vedea şi voi ce a ieşit şi, dacă vă place, ar fi foarte mişto să daţi şi un like pe YouTube clipului, pentru a ne ajuta să ajungem mai aproape de câştigarea concursului. <br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<object height="315" width="420"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/tcV8UmhpITg?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/tcV8UmhpITg?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="420" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Înainte de a fi acuzați că instigăm la răscoală populară, trebuie să menționez că ne-am decis asupra alegerii acestui film cu câteva zile înainte de începerea protestelor prin ţară.</div>Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-29547884263152632752012-01-17T00:16:00.001+02:002012-01-17T00:21:15.906+02:00Media, protestele şi Roşia MontanăPăi cum să fie neică? "Ie" manipulare la greu, aşa "ie"? Mai-mai să am o ceartă zdravănă cu cineva încercând să-i explic cum televiziunile aruncă în derizoriu protestele punând în prime-time şi prim-plan ciocnirile dintre jandarmi şi... nici nu ştiu exact cum să-i numesc, sincer. Sunt printre ei şi suporteri ai unor echipe de fotbal, dar mai sunt şi "alţii", iar cine neaga asta mă-sa e curvă. <br />
<br />
Trecând graţios peste conflictele din stradă şi lipsa unor revendicări specifice din partea suporterilor, ajungem la protestul din stradă şi la următoarea întrebare: câte posturi de televiziune au menţionat în reportajele lor că printre protestatari şi află oameni care resping proiectul exploatărilor miniere cu cianură de la Roşia Montană? Din secvenţele ce le-am prins la TV am apucat să văd câteva bannere şi steaguri cu "Salvaţi Roşia Montană", dar nici un titlu pe jumătate de ecran de genul "proteste împotriva Gold Corporation în centrul Capitalei", aşa cum "Război în Capitală" sau alte titluri de acest gen îmi invadau pur şi simplu retina. Dacă susţinătorii cauzei Roşia Montană ar fi rupt şi ei un cordon de jandarmi sau ar fi tras măcar o flegmă pe cascheta imaculată a unuia, să te ţii atunci veselie şi să fi văzut cameramani golopând împreună cu reporterii pe străzi pentru a-i surprinde în exclusivitate pe "huliganii" care militează împotriva economiei statului. Iar ăsta ar fi fost un motiv excelent de a îngropa Roşia Montană în cianură, pentru a stârpi din faşă locul de unde îşi trag seva aceşti degeneraţi ai societăţii româneşti de secol XXI.<br />
<br />
Dar nu. Susţinătorii acţiunii "Salvaţi Roşia Montană" protestează paşnic şi-şi văd de treaba lor, în vreme ce mass-media se face că-şi face treaba.<br />
<br />
P.S. bun şi 9gag-ul ăsta la ceva, pentru că ne oferă o imagine mai mult decât reprezentativă despre "cum stă treaba".<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaysDHCqlDiwSP2pZTeUxv0A8Nl1pFWqneJJU1R1jTRFQOVcwLWw_YyU5VtBuWikkQV33kun5zOOqwgo08-ZEpKcN0Flnqt404R4JgKkmca1rAtfZGEW2EeJ-mTDyRbUulQ_LupNg8VUQd/s1600/1877954_460s.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="311" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaysDHCqlDiwSP2pZTeUxv0A8Nl1pFWqneJJU1R1jTRFQOVcwLWw_YyU5VtBuWikkQV33kun5zOOqwgo08-ZEpKcN0Flnqt404R4JgKkmca1rAtfZGEW2EeJ-mTDyRbUulQ_LupNg8VUQd/s320/1877954_460s.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-44392174597672577052012-01-15T19:11:00.001+02:002012-01-15T23:40:39.941+02:00Din Revoluţie în Libertate printre fulgi de zăpadăVivat la Revolucion! Afară a început să ningă cu fulgi groși, îi văd perfect în lumina felinarului de pe colț. <br />
<br />
Dar nu despre fulgi vreau să vă vorbesc ci despre altceva. Despre idei și despre cei care acum protestează prin diverse orașe din țară (Brașov, București, Cluj, Iași). Cum spune unul din filmele mele pe care îl apreciez foarte tare atât din punct de vedere al realizării cât și a mesajului transmis, "sub această mască se află o idee, iar ideile sunt antiglonţ". Dilema care se naşte acum în abisul conştiinţei mele este următoarea: care este ideea care-i ghidează acum pe protestari? Ideea care a generat mişcările de protest, cea că "SMURD-ul se desfiinţează", s-a disipat, legea sănătăţii intrând în stand-by. Aşadar, rămâne o întrebare absolut normală: care este ideea care ghidează acum protestarii ieşiţi pe străzile unor mari oraşe româneşti?<br />
<br />
Fiecare om care îşi exprimă nemulţumirile în Piaţa Revoluţiei sau în Piaţa Sfatului poartă el însuşi o mască - cineva lucrează la buticul de pe colţ, cineva este student, cineva e muncitor, cineva e ultras. Atâţia oameni şi atâtea măşti. Care este ideea de rebeliune care se ascunde sub fiecare dintre aceste măşti? Televiziunile, aceste maşinării nemiloase ale manipulării au vorbit despre o "supapă" creată odată cu apariţia disputei T. Băsescu - R. Arafat la care acum toată lumea se înghesuie pentru o gură de oxigen. Oamenii, se spune la televiziune, au redescoperit toate greutăţile de zi cu zi, toate cotiturile greşite pe care a apucat-o ţara în ultimii ani iar acum se revoltă. Este greu într-o epocă a informaţiei-viteză şi a manipulării prin orice mijloace să te declari partizanul uneia dintre părţi. Al puterii în nici un caz nu sunt, dar nu sunt nici al protestatarilor. Protestatari care strigă "libertate" şi afişează mesaje printate a căror coloratură dă de gol pasiunea lor politică nu mă atrag sub nici o formă. Este de un tupeu grotesc, hidos, aproape apocaliptic, să strigi în România anului 2012 "libertate". Doar două lucruri am să spun în această privinţă: amintiţi-vă închisorile staliniste şi 1989. Este o insultă la adresa acelora de atunci ca astăzi să strigi "libertate". Desigur, e un cuvânt impetuos care-l face pe cel care-l pronunţă să se simtă parte a ceva măreţ. Adevărul însă e că cei aprigi strigători ai "libertăţii" sunt şi vor fi nişte oameni extrem de mici. Nişte omuleţi firavi care descoperă libertatea odată cu ordinul de a ieşi în stradă "să protesteze" ce vine de la partidul căruia aparţin. Să nu ne amăgim, nu e nimic liber, demn sau drept în protestele din oraşele ţării.<br />
<br />
Şi totuşi, poate ar fi ultraşii (studenţi, şomeri, lucrători la multinaţionale etc.), cei care poartă masca cea mai grotească în societatea Română a mileniului trei (mască la care a lucrat cu ardoare presa dar căreia şi ei i-au mai pictat ici-colo nişte linii), cei care pot reprezinta acel ceva demn şi drept, ţeluri spre care orice societate trebuie să tindă. Pentru atingerea acestui ţel, pentru a putea ajunge cu adevărat la o idee anti-glonţ care să le guverneze gândirea şi acţiunile, ei trebuie să se separe de mulţimea rămasă şi fără libertate (aia morală), şi fără demnitate, şi fără simţul dreptăţii. Nu poţi pretinde drepturi egale şi corectitudine sistemului stând cot la cot cu cei care flutură steaguri luate din sediile de partid, tăiate perfect pe centru, şi pentru care idei măreţe precum cele pe care cauţi tu să le atingi şi să le impui sunt mai non-valorice decât cartonul pe care îşi aşează micii serviţi gratis cu ocazia vreunei petreceri politice.<br />
<br />
Ce vreau să spun, pentru a mă face înţeles, este că noi, ultraşii (pentru că şi eu port această mască), ultima redută a conştiinţei onoarei şi dreptăţii într-o societate bolnavă, cum deseori ne place să ne recomandăm, trebuie să ne depărtăm de toţi cei care vor să infecteze această redută cu ideile lor meschine pentru a vedea apoi sânge curgând din ea. Să nu lăsăm mass-media să ne orbească cu elogiile lor. Antena3 ştie tot atâtea despre "golanii" lui '89 cum ştia Iliescu despre democraţie. Într-adevăr, marile revoluţii au pornit de la tineri, de la oameni cu curaj, însă să nu credeţi că avem aici de-a face cu o revoluţie. Nu ştiu încă ce e. O perdea de fum este cu siguranţă, însă nu-mi pot da încă seama pentru ce mai exact. Să nu ne lăsam exaltaţi de judecăţi pripite şi să le oferim jurnaliştilor care comentează evenimentele cu ironie, zâmbete meschine şi îngrijorare prefăcută, materiale de "breaking news" cu prim-planuri ale străzilor îmbibate în sânge. E tragic să calci prin bălţi de sânge şi să te întrebi... pentru ce?<br />
<br />
S-a oprit ninsoarea.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-74408195266251884322012-01-08T02:00:00.000+02:002012-01-08T02:01:59.988+02:00Poveşti cu soldaţi: toţi au căzutZaharia Gh., Zaharia Gr., Zaharia D., Zaharia V., Zaharia T., Zaharia Gh., Zaharia I., Zaharia N.. Opt oameni, acelaşi neam. Fraţi şi veri. Sublocotenenţi toţi, împrăştiaţi în companii diferite, 9, 5, 7, 10, 17, 34, 36, 30. S-a crezut că aşa scapă măcar unul. N-a scăpat nici unul, decât cel care a fost prea mic pentru a pleca pe front. Undeva în Est au căzut cu toţii. Unul după altul, fără nici o speranţă. Statul Major trebuie să fi învăţat pe de rost adresa lu' Zaharia la câte scrisori împlute de condoleanţe a expediat.<br />
<br />
Zaharia Gh., al doilea Gh. din listă, a servit în aceeaşi companie, 34, cu Amarande Gh.. Şi el a căzut, împreună cu ceilalţi patru fraţi ai săi, Amarande D., Amarande I. şi Amarande O., sublocotenenţi şi ei în companiile 7, 4 şi 32. Amarande D. a servit alături de Zaharia D.. "Ce fac ai tăi, sunt bine?", trebuie să-l fi întrebat unul dintre ei pe celălalt. "Sunt bine, mulţămită Domnului!", trebuie să fi răspuns unul dintre ei, fără a ştii că cerneala de la data morţii cuiva încă nu se uscase.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-40454089312536581442012-01-05T15:36:00.000+02:002012-01-08T01:20:29.458+02:00Interneţurile în epoca marilor artişti | PicassoStăteam în a doua zi a anului sfârşitului de graţie 2012 la un suc/bere undeva la etajul unei case pe Republicii cu nişte pretini şi vorbeam despre ce-ar fi fost dacă marii artişti ar fi avut la dispoziţie nebănuitele puteri ale internetului, reţelelor sociale şi cele ce mai sunt. Discuţia a pornit de la dilema unei prietene pictoriţă de a-şi pune sau nu imagini pe facebook cu operele ei. Io am zis că nu, că atunci ar muri aura ei artistică şi ar fi privită ca oricare alta (sau altul) care-şi spulberă talentul în online.<br />
<br />
No, şi ne-am gândit noi cum ar fi fost dacă Picasso, spre exemplu, ar fi avut un blog. Probabil că cubismul şi suprarealismul său n-ar fi pupat în veci vitrinele de la Paris, Berlin sau Londra, sfârşind undeva la rubrica arhive de pe blog. Dacă erai vreun baron sau duce care voia să-şi decoreze pereţii conacului şi intrai pe ppicasso.com ca să vezi portofoliul celui ce-şi spune artist, ai fi găsit Domnişoarele din Avignon la arhiva blogului pe anul 1907 pline de comentarii gen "ce-s cu naşpetele alea?!?" sau "avignonoaicele-s slute rău, să vezi în Paris ce bunăciuni găseşti". Poate ar fi fost şi-un izolat "mamă, mamă ce v-aş f#%Q!!!". Îţi dai seama că după asemenea critici Pablo ar fi ajuns ca Bătrânul Chitarist, cântând şlagăre pe la chefuri studenţeşti pentru a uita de job-ul de agent la Telegraph Center, unde s-a angajat după ce şi-a pus penelu' în cui pentru că muişti ca gagiu' lu' Rose din Titanic, primu', ăla cu păru' lins, nu Di Caprio, i-ar fi umplut blogu' cu comentatii trolingiene. De fapt, pun pariu că era Henri Matisse ăla care scria spurcăciuni anonime sub diverse username-uri de pe un telegraf cu IP dinamic. <br />
<br />
<br />Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-33210977577353320042012-01-04T21:16:00.003+02:002012-01-08T01:19:10.050+02:00Militantism bahicO să ies la atac împotriva nedreptăţii la care sunt supus. Prea mult timp am acceptat acest compromis care mă face să mă simt ca şi cum aş ţine cu două echipe de fotbal, una locală şi una din rândul "granzilor". Un compromis care-mi sfâşie inima întrucât am impresia că iubesc două fete, cea care îmi este predestinată a-mi fi alături toată viaţa şi amanta de ocazie, care-mi dă plăcere atunci când iubita nu poate fi alături de mine.<br />
<br />
Nu, nu mai pot accepta această situaţiune! Mă răzvrătesc! Barurile şi restaurantele cu ştaif din Braşov nu-mi servesc Ciucaş pentru că nu este în menu, astfel că mereu mă reorientez spre Silva Neagră. De azi, gata! Dacă nu există Ciucaş în menu, beau un suc de roşii (e ca şi cum ai sta cu soacra la discuţii despre viaţă în timp ce-ţi aştepţi gagica). Sau, varianta cea mai la îndemână vara, trag la Tei. <br />
<br />
Haha, glumesc fra' ! Nu renunţ la nici una şi nici n-o să beau suc de roşii. O să servesc fie Ciucaş fie Silva Neagră în timp ce cea care îmi este predestinată a-mi fi alături toată viaţa va sorbi relaxată din ciocolata ei caldă sau lipton pe scaunul de lângă.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-19049367197471990752012-01-02T21:00:00.000+02:002012-01-02T21:13:13.282+02:00Străzile Braşovului în engleză Am avut o dispută cu un tovarăş anglofil, care susţinea sus şi tare că numele străzilor din oraş ar suna mult mai mişto dacă ar fi în engleză. Bine, el de fapt e mai americanofon de fel, întru-cât mă tot fute la cap cu următorul argument: "uite, bă, ce mişto sună 5th Avenue!". Degeaba îi explici tolomacului că înseamnă "Bulevardul nr. 5", adică ceva în stilul Institutului nr. X sau a Întreprinderii nr. Ţ de pe vremea vechiului regim. Dar, căcat, dacă e în engleză, e mişto. Mi-am zis că poate o ştii ăsta ceva ce nu ştiu eu, aşa că mi-am propus să fac o listă cu câteva din străzile oraşului convertindu-le numele în engleză ca să văd ce iese.<br />
<br />
No, să-i dăm drumul. Cum să traducem Strada Mihai Viteazul, de exemplu? Îl englezim şi pe eroul Unirii? Hai să-l englezim. Ce iese? <b>"Michael the Brave" Street</b>. Michael the Brave. Auzi, pe ce stradă să trimit coletul? Pe Michael the Brave, merci!<br />
<br />
Mergem mai departe. Strada de Mijloc = <b>Middle Street</b>, iar cum aproape paralel cu de Mijloc, pardon, cu <b>Middle Street</b>, e Strada Lungă... avem <b>Long Street</b>. Sună parcă a nume ce le-aş auzi într-o comedie englezească despre Evul Mediu, de genul "A Knights Tale" sau "Robin Hood: Men in tights". Parcă îmi şi imaginez următoarea relatare de presă: haiducul Botorog, care-l serveşte pe lordul Căncescu, a reuşit să scape de Potera judelui Scripcaru fugind pe Long Street, cotind apoi dreapta pe Middle, făcându-se nevăzut.<br />
<br />
Aaaa, dar uite şi un nume (aproape) pe gustul americanofonului: Buleverdul 15 Noiembrie. Fără luna "noiembrie" ar fi fost un 15th Avenue care aducea aminte de Manhattan, dar aşa, avem <b>15th of November Avenue. </b>Remember, remember the 15th of November!<br />
<br />
Imaginaţi-vă Bulevardul Eroilor ca <b>Heroes Avenue. </b>Cică prin Chicago, există un stadion care se numeşte Soldier Field (Stadionul Soldatului). Nu mai pomenesc de numeroasele arene, săli polivalente etc. care poartă numele unei personalităţi, naţionale sau locale, dar şi titulatura "Memorial". Să ne închipuim cum ar fi dacă stadionului celor de la FC Braşov nu i-ar zice doar "Silviu Ploeşteanu" ci Stadionul Memorial Silviu Ploeşteanu. Bine, dar să englezesc numele, totuşi: <b>Silviu Ploeşteanu Memorial Stadium. </b>Pentru efect complet: <b>Silviu the Ploeştiman Memorial Stadium. </b>Meraviglioso! Oricum, chestia asta de a denumi diverse obiective cu numelor unor personalităţi nu e tipică doar americanilor sau ţărilor din fostul bloc comunist est-european, cum se crede. St. James' Park (Newcastle - Anglia), Geoffry Guichard (Lens - Franţa), Hampden Park (Glasgow - Scoţia), Santiago Bernabeu (Madrid - Spania) sunt doar câteva din multitudinea de exemple care se pot oferi. Mă gândesc cum ar fi ca la noi, stadionul unei echipe de fotbal să se numească Stadionul "Sfântului Andrei"? Probabil că BOR-ul ar apela la magie neagră pentru retrogradarea echipei care joacă pe acel stadion. Blasfemie! Iau numele celui care poartă harul dumnezeiesc în deşert. Mai au şi culorile roşu-negru, culorile diavolului!!! Pe rug cu ei! Evident, cermoniile funerare vor fi oficiate de un sobor de înalţi prelaţi în capăt la <b>Republic's Street</b>, cu mii de martori veniţi să asiste de pe <b>Bucharest Road</b>, <b>Cheery Street</b>, <b>Independence Street</b> sau pe <b>The Orchards String</b>.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-36776952273808473522011-12-29T23:25:00.000+02:002011-12-29T23:25:22.357+02:00TOP 4 filme despre fotbalNu e vorba în articolul de faţă despre mizerii gen Goal în care se face apologia fotbalistului modern, mânat de bani şi faimă, căruia gloria obţinută în dreptunghiul verde şi respectul tribunei nu îi sunt suficiente. Nu. E despre Fotbalişti adevăraţi dar şi despre Suporteri, despărţiţi pe linie istorică de zeci de decenii, dar legaţi de pasiunea pe care doar frumosul joc o poate naşte. Titlul articolului e "top 4", dar de fapt nu e nici o ordine, ci doar prezentarea a patru filme care, în opinia mea, vorbesc cel mai bine despre acest joc.<br />
<br />
<br />
<b>Das Wunder von Bern</b><br />
Oamenii Deutschland-ului anului 1954 încă se recuperează după traumele celui de-al Doilea Război Mondial. Tinerii sunt implicaţi în politici, afacerile cu ţigări înfloresc, ni se spune în începutul trailer-ului filmului "Das Wunder von Ber" (Minunea de la Berna).<br />
<br />
O altă chestie ce o mai făceau nemţii lui '54 era să se pregătească pentru Cupa Mondială din Elveţia, acolo unde Naţionala de fotbal a Germaniei Federale merge cu destul de puţine şanse de face ceva notabil. Linşaţi cu 8-3 de către una din cele mai bune echipe din istoria fotbalului, Ungaria lui Kocis, Puşkaş sau Hidegutki, nemţii îşi revin uşor-uşor pentru a afla că o întreagă naţiune stă lipită de aparatele radio pentru cunoaşterea deznodământului... finalei Cupei Mondiale în care ei, băieţii fără nici o şansă, înfruntă din nou Ungaria. După primele opt minute din finală, e 2-0 pentru Ungaria iar apoi... ei bine, nu degeabă se numeşte filmul "das wunder von Bern". <br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<object height="315" width="420"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/zShAWruJiGA?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/zShAWruJiGA?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="420" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Din punct de vedere cinematografic, filmul are o imagine foarte bună iar scenele de fotbal sunt filmate magistral, scena golului prin care Manschaft obţine titlul mondial fiind, din punctul meu de vedere, o capodoperă. Ok, dincolo de aspectele fotbalistice, filmul spune şi povestea unei familii. Capul familiei se întoarce din prizonieratul sovietic şi încearcă să se adapteze la viaţa pe timp de pace iar fiul cel mic al familiei e prieten bun cu una din vedetele Naţionalei germane, Helmut Rahn. Voila conflictul şi mai multe nu vă zic. Băi, e un film despre cum o naţiune a renăscut prin puterea sportului, aşa că vedeţi filmul, se merită.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>The Game of Their Lives</b> </div>
<div style="text-align: left;">
"Do you know why soccer is the world's greatest sport? Because all you need is a ball and an open space". Singurul film despre fotbal care le-a ieşit americanilor. Hei, nu-i putem blama, ei le au cu filmele pline de explozii, glorie americană pe front, fotbal american, hochei, baschet şi baseball. Dar acest film, The Game of Their Lives, arată că dacă se încordează puţin, americanii pot face un film reuşit având ca subiect fotbalul.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<object height="315" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/1H2fRn8PStw?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/1H2fRn8PStw?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="560" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Trecând peste faptul că nici acest film nu este lipsit de grandomania specifică punerii pe peliculă a momentelor de vârf ale USA-ului, filmul zice povestea participării nord-americanilor la Cupa Mondială din 1950, din Brazilia, din perspectiva singurului jurnalist sportiv american care a însoţit echipa în America de Sud. De la procesul de selecţie a lotului care va reprezenta Statele Unite în Brazilia şi până la victoria E-PO-CA-LĂ cu Anglia, totul este prezentat într-o lumină cât se poate de boemă. Ca şi în cazul filmului menţionat anterior, şi aici reproducerea echipamentelor de epocă (tricouri, ghete) şi a mingiei de piele maro cu cusătură ne oferă o viziune modernă (şi color), a unui fotbal ascultat la radio şi văzut în fotografii alb-negru prin ziare.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
P.S. fetelor, în rolul portarului echipei SUA este Gerard Butler.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>The Damned United</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Dacă în precedentele două filme fotbalul e în rolul principal, în pelicula The Damned United, Michael Sheen îl interpretează pe legendarul manager britanic, Brian Clough, într-o manieră magistrală.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<object height="315" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/lfjvNgMGy94?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/lfjvNgMGy94?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="560" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object> </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Duelul Clough-Don Revie face opera acestui film. De la ridicarea spre glorie a celor de la Derby County spre căderea în abis în timpul celor 44 de zile ca manager la Leeds United (post preluat de la Revie, plecat la Naţionala Albionului), clubul în vogă în Anglia acelor ani, Brian Clough trece prin toate aceste experienţe într-un mod unic, care a făcut din el un personaj memorabil sau, cum spun englezii, cel mai mare antrenor care nu a antrenat vreodată Anglia. Cum spuneam, în filmul ăsta e mai mult vorba despre jocul actoricesc şi, credeţi-mă, Sheen o să vă uimească, scenele de fotbal, constituite din fragmente scurte dar intense fiind o completare a trairilor emoţionale ale personajului principal. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Romeo and Juliet Get Married (O Casamento de Romeu & Julieta)</b></div>
<div style="text-align: left;">
Celebra poveste de dragoste scrisă de Shakespeare a cunoscut în 2005 o punere în scenă mai puţin obişnuită. Cei doi tineri amorezaţi trăiesc în Sao Paolo. Romeo şi familia sa sunt fani Corinthians. Julieta şi ai ei susţin Palmeiras, taică-su ajungând să fie chiar membru în cadrul clubului.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<object height="315" width="420"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/afn6lwPaSjo?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/afn6lwPaSjo?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="420" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: left;">
Dar, la naiba, ei doi se iubesc şi au reuşit să treacă peste diferenţa privind echipa favorită, însă eludarea familiei în privinţa acestei chestiuni se dovedeşte o treabă dificilă, evident. Cum ne zice şi trailer-ul, o minciună duce spre altă minciună, apoi spre alta mai mare şi tot aşa. Nu avem scene de fotbal ci trăiri ale fanilor. Într-o ţară ca Brazilia, unde fotbalul e la rang de religie naţională, a avea un socru fan al echipei care, din punct de vedere istoric, este rivala ta de moarte, este o chestie problematică fără doar şi poate. Nu e o poveste siropoasă, e o comedie despre dragoste şi fotbal, sau cum se îmbină cele două, aşa că în mod cert şi domnii vor fi găsiţi zâmbind la finalul acestui film.</div>Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-78225135762644874462011-12-26T01:45:00.000+02:002011-12-26T01:47:14.105+02:00Îi știți pe toțiCând eram prin liceu mi se întâmpla foarte des să fiu chestionat dacă îl ştiu pe cutare sau cutare. Le ziceam colegilor că-s din Noua: "aaa, îl ştii pe George?" Făceam ochii cât cepele la care interlocutorul meu simţea nevoia să completeze: "George de pe Frasinului". Stăteam, cugetam, meditam la toţi posibilii Georgei pe care i-am cunoscut de-a lungul vieţii mele de până atunci, dar unul din cei doi George pe care-i ştiam fusese coleg cu mine în 1-4 şi nu eram sigur dacă stă sau nu pe Frasinului, iar celălalt stătea pe aceeaşi stradă cu mine, la scara A. Nu, nu-l ştiu, răspundeam într-un final, trebuind apoi să îndur privirea dezamăgita a celui sau celei, de cele mai multe ori celei, din faţa mea. La naiba, mă simţeam prost că nu-l ştiu pe George de pe Frasinului, în clipa aia mi-aş fi dorit să-l ştiu pe George, să ştiu povestea vieţii lui, să ştiu care sunt visele şi aspiraţiile sale. Dar George de pe Frasinului a rămas un mister pentru mine.<br />
<br />
Apoi, în aceeaşi categorie intră Bebe, Ţache, Gigi sau Jean. Mi se părea că nu există grup în România asta care să nu aibă un Bebe şi care pe deasupra să nu mai ştie un alte Bebe dintr-un alt cartier. "Servus, eu stau în Craiter. Stai în Noua? Înseamnă că tre' să-l ştii pe Bebe". Rămâneam perplex când mi se spunea că "trebuie" să-l ştiu. Mă gândeam că tipu' tre' să fi fost un erou sau cel puţin băieţaş de cartier de ar trebui să-l ştiu. Dar, pana mea, răspundeam cu acelaşi "nu ştiu, cu cunosc", iar confratele meu de dialog mă privea de parcă i-am spus că 2+2 fac 35 în perioadă.<br />
<br />
Chiar devenise un chin pentru mine treaba asta, aşa că ori de câte ori întâlneam persoane noi, încercam să evit să le spun de unde sunt pentru a nu mă mai confrunta cu privirea lor dezamăgită de gradul meu redus de cunoaştere. Totuşi, când discuţia aluneca, invariabil, spre topicul "locului de baştină" şi eram întrebat dacă îl ştiu pe Jean, răspundeam că "da, îl ştiu". <br />
- Ei,da?!? Îl ştii pe Jean de pe Nucului?.<br />
- Da, îl ştiu pe Jean de pe Nucului. Ăla care stă mereu prin faţa blocului, nu? (toţi stăteau în faţa blocului).<br />
- Da, da, da! El e!<br />
- Ca să vezi, ce chestie. Auzi, da' ştii cu se ocupă Jean în ultima vreme că nu prea l-am mai văzut? <br />
- Păi cu ce se ocupa şi de obicei. Stă, mai face una, alta.<br />
- Hmm, ar fi bine să fie așa. Eu am auzit că ar fi intrat la pârnaie.<br />
- Pe bune?!? De la cine?<br />
- Bebe din Tractoru' mi-a zis.<br />
- Nu pot să cred! Săracu' Jean...<br />
- Da, na, eram cu Bebe, Gigi din Steagu' şi Ţache de pe Prunului la o bere când ne-a sunat George şi ne-a zis că l-a luat garda. <br />
- Băi nu-mi vine să cred, ce nasol. Era băieţaş Jean. Auzi, da' care George v-a sunat?<br />
<br />
<br />
Au revoir!<br />
<br />
<br />
<br />Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-35792410414042720662011-12-23T00:19:00.002+02:002011-12-23T00:19:55.124+02:00Seara prin oraşul de sub TâmpaUn curs predat într-o manieră impoprie pentru dezinvoltura secolului XXI m-a făcut să iau oraşul la pas. Era şi un fel de terapie plimbarea asta, însă terapia vindecării prin linişte a sfârşit undeva în curtea Bisericii Negre cu o prăjitură secuiască. Cinci lei bucata, trebuie s-o încercaţi.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipUB8wYU9Cl47hDeEOmJwFumqBfAaWxACud9ZdA_INwjvrZyMdsRGjlGSy5xgvKNKEc0Vu4pPyx7gZvFQcnPj63QB_BOB6h6cHxwWIuBnkEFZEGMn3I99Jtcgpb1ojWzd7U3LZFWIMU42B/s1600/DSCN9888.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipUB8wYU9Cl47hDeEOmJwFumqBfAaWxACud9ZdA_INwjvrZyMdsRGjlGSy5xgvKNKEc0Vu4pPyx7gZvFQcnPj63QB_BOB6h6cHxwWIuBnkEFZEGMn3I99Jtcgpb1ojWzd7U3LZFWIMU42B/s400/DSCN9888.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiW_3viP7WywJy7sOk-ForptvAf6oDAQy1Of7aS0_5YC-daMaiKO8L1c3vCKeOpxGJcOOFoke6nDdiDwPohhXjC7km9qkiHQYdwHwUmzqod3yNjc3GffwZyC3eYZfK6-eoKxhotZ0i0w8_t/s1600/DSCN9902.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiW_3viP7WywJy7sOk-ForptvAf6oDAQy1Of7aS0_5YC-daMaiKO8L1c3vCKeOpxGJcOOFoke6nDdiDwPohhXjC7km9qkiHQYdwHwUmzqod3yNjc3GffwZyC3eYZfK6-eoKxhotZ0i0w8_t/s400/DSCN9902.JPG" width="300" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-KNDnRvi9YKvQXXcTCSRLTWHKxecMZcZ4L-vt2aRAagXfPdEcqs3J0E5g1__bWPUb4GxRnLOM3bBsQot3-wDrG2OeULPd-1Yo_EZfBu0_zka6JATfENUIepXvIhL2-yrrdZzs89ONp65r/s1600/DSCN9910.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-KNDnRvi9YKvQXXcTCSRLTWHKxecMZcZ4L-vt2aRAagXfPdEcqs3J0E5g1__bWPUb4GxRnLOM3bBsQot3-wDrG2OeULPd-1Yo_EZfBu0_zka6JATfENUIepXvIhL2-yrrdZzs89ONp65r/s400/DSCN9910.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrS7Hq1C62PFG_hlD6dYO8Jbs6fGFzLSevFlpwH4LzOukllIqIroQ0FNysTU-dvFW4a186P4T0h4vCf4CBxBAPXKC4YiKIJlBAtaPjxI6dfI6xVMdE2Hi0bnCWF6kBYQE3rkaO9XOdhUhV/s1600/DSCN9915.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrS7Hq1C62PFG_hlD6dYO8Jbs6fGFzLSevFlpwH4LzOukllIqIroQ0FNysTU-dvFW4a186P4T0h4vCf4CBxBAPXKC4YiKIJlBAtaPjxI6dfI6xVMdE2Hi0bnCWF6kBYQE3rkaO9XOdhUhV/s400/DSCN9915.JPG" width="300" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2AdpKu0zmUMBKP1cDNhIUsyfeY0JP_M6SZvZSZh7s-y_VZtWEpRF_9kMFeuB329ZuP9iaBo2se2tfeNxMX6PKG_SJcvhVrAaQwE6Amol3nFHgEBuq7I-1VD0BrjjYoTcgQWke0yWEoFKZ/s1600/DSCN9939.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2AdpKu0zmUMBKP1cDNhIUsyfeY0JP_M6SZvZSZh7s-y_VZtWEpRF_9kMFeuB329ZuP9iaBo2se2tfeNxMX6PKG_SJcvhVrAaQwE6Amol3nFHgEBuq7I-1VD0BrjjYoTcgQWke0yWEoFKZ/s400/DSCN9939.JPG" width="300" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi286Nn8AnZ7n-eRtbrsDmX-dvoOPWKE1eu3A8OLSXuAEdf6JyAC2MLp8xihjE2AMxmqLRp22VNV_QUiZSShc5xXvp_DqJAIehvWgRkRQqVmojSzhPDJCbf2owSMbRoGdZnEp1P259pkMmo/s1600/DSCN9958.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi286Nn8AnZ7n-eRtbrsDmX-dvoOPWKE1eu3A8OLSXuAEdf6JyAC2MLp8xihjE2AMxmqLRp22VNV_QUiZSShc5xXvp_DqJAIehvWgRkRQqVmojSzhPDJCbf2owSMbRoGdZnEp1P259pkMmo/s400/DSCN9958.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFA-nn1Hh95XskA99PY9hSDyTsL95hDGQ1Wo9n1_87F1rGlwHMfiwPtFmrhRI3Vh5IdLlG4As8o0sZBDnpZRIKZbc393X23pCi45pkVgWIya0hapLGMt6tYspXcm2J7VO3lnyS375-GQQH/s1600/DSCN9970.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFA-nn1Hh95XskA99PY9hSDyTsL95hDGQ1Wo9n1_87F1rGlwHMfiwPtFmrhRI3Vh5IdLlG4As8o0sZBDnpZRIKZbc393X23pCi45pkVgWIya0hapLGMt6tYspXcm2J7VO3lnyS375-GQQH/s400/DSCN9970.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWNY0_fgbcIbDjhZhNgbmfK3ETyTfrOBJ1Vs2Mr9JavNxkIMq2-Td5MlJ9c4mD8LpEy_jNkX3_BwUGaaquhywKCqbJts4EDr4KNd_2noX4lRtitkYrfhooLCet4qjA8r1MMFNHN7Vbvx-f/s1600/DSCN9975.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWNY0_fgbcIbDjhZhNgbmfK3ETyTfrOBJ1Vs2Mr9JavNxkIMq2-Td5MlJ9c4mD8LpEy_jNkX3_BwUGaaquhywKCqbJts4EDr4KNd_2noX4lRtitkYrfhooLCet4qjA8r1MMFNHN7Vbvx-f/s400/DSCN9975.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmvl9P3oaaJf1q0DDTmtcfpq8UV5zf02uHqXLXFEQejlvxaOtBLJughsxAmB2w34TiwiQm_5nYF7DMFqtv4NxDVxBed4l15q6ferolfY3_okpwk9W_2oS2n-2rXAz5Z1xIGDXRqWzaRnVX/s1600/DSCN9983.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmvl9P3oaaJf1q0DDTmtcfpq8UV5zf02uHqXLXFEQejlvxaOtBLJughsxAmB2w34TiwiQm_5nYF7DMFqtv4NxDVxBed4l15q6ferolfY3_okpwk9W_2oS2n-2rXAz5Z1xIGDXRqWzaRnVX/s400/DSCN9983.JPG" width="400" /></a></div>
<br />Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-85837081021776716392011-12-22T21:55:00.000+02:002011-12-22T21:55:00.604+02:00Apocalipsa ZombiCă tot e la moda ideea că va veni o zi în care ne vom înfrupta cu poftă unii din ceilalţi, zic că deja facem asta în "societatea" actuală. Pe bune, ia să ne gândim la devoratorii ştirilor de senzaţii care mai de care mai... senzaţionale, la creatorii acestor ştiri, la tot ce e în jurul nostru.<br />
<br />
Mărturisesc că acum câteva zile, zombiul din mine a fost la un pas să iasă la suprafaţă. Ieşeam dintr-o librărie, iar puţin mai sus un tip tocmai fusese luat pe capota unei maşini când traversa strada pe zebră. Girofaruri, sirene, agitaţie, bliţuri ale aparatelor foto de amatori, tot tacâmu'. Pentru o secundă, poate chiar mai multe, m-am gândit că ar fi bine să mă duc şi eu să văd care-i treaba, poate să fac şi nişte poze ca să am o ştire pentru un site pe care mai scriu din când în când. Îmi şi imaginam cum voi fi primu' care difuzează "ştirea" însoţită de fotografii "în exclusivitate" şi cum comentariile şi aprecierile vor curge valuri. La dracu', pentru secunda aia, sau alea cinci secunde, sau cât o fi durat delirul, parcă mi se atrofiase creierul. Mi-am adus apoi aminte că am în mână o carte, scrisă de un franţuz, care se cheamă "Extinderea Domeniului Luptei". No citisem, habar n-aveam despre ce e vorba, dar mi-am zis că trebuie să aibă vreo legătură cu momente de genul ăsta. <br />
<br />
Am plecat spre casă.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-45490223073298525612011-12-20T13:16:00.000+02:002011-12-20T13:26:33.662+02:00Nescafe vs 9GAG: minimalizarea pagubelorOK, cică Nescafe-ul ar fi acoperit de regulament în cazul acelei <a href="http://brasoave.blogspot.com/2011/12/internet-raises-9gag-vs-nescafe.html">neînțelegeri</a> iscată în jurul descalificării/banării (versiunea nouă gag), necalificării în faza următoare (versiunea Nescafe) a unui concurent ce a strâns la un video despre frăţiorul lui într-un scaun cu rotile aproape 50 de mii de like-uri. Conform regulamentului, în primă fază, clipurile înscrise în competiţia organizată de Nescafe Hungary (cu video-uri despre idei cât mai faine de a cheltui un premiu de 5000 de coco americani), trebuiau să strângă un număr de 20 de like-uri pentru a putea fi luate în considerare, urmând ca apoi un juriu să selecteze 30 de clipuri care se califică în semifinalele concursului. Abia de acolo intrând în rol şi numărul de like-uri primite, când în finală se calificau trei clipuri alese de juriu şi două clipuri pe baza voturile primite online.<br />
<br />
Tipul care a făcut apel la membri comunităţii 9gag.com de a fi ajutat cu voturi ca să câştige premiul pentru fratele său putând astfel să-i ofere un Crăciun de vis, a stipulat în cererea sa că ar avea nevoie de vreo 3000 de like-uri pentru a câştiga concursul. Când s-au strâns 47 de mii şi s-a aflat că el nu a câştigat, ba s-a spus chiar că a fost descalificat din cauza numărului suspect de mare like-uri primite, nouă gag a sunat atacul: "To arms, bretherin of the 9GAG Army, avenge the little derp!". Nescafe zice că e doar o neînţelegere a regulilor jocului, Armia 9gageră strigă că e hoţie. Oricum ar, un site "just for fun" le-a cam dat de furcă băieţilor şi fetelor de la Nescafe iar sintagma, fie ea falsă, că au descalificat un copil în scaun cu rotile dintr-un concurs nu prea sună bine. "Ai auzit de faza aia cu concursul de la Nescafe? L-au descalificat pe un copil în scaun cu rotile. Ce sclavi!" - idee auzită recent pe stradă. No, nu sunt un expert în PR dar ştiu că asta nu e deloc de bine. La urma urmei, ştii cum e, prea puţini sunt aceia care vor căuta să descoasă toate iţele poveştii, una foarte interesantă de altfel, trebuie să recunoaştem, şi chiar dintre aceia unii, probabil, vor zice că, totuşi, când cineva îţi aduce în prag potenţiali sau actuali clienţi de ordinul zecilor de mii, nu e chiar o atitudine înţeleaptă să-i dai cu flit.<br />
<br />
Nu am Facebook, aşa că sunt curios, care e stadiul evenimentelor? Dă ceva Nescafe "micului derp", face o concesie, sau aplică politica struţului?Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2256671380208035184.post-4751840107472123832011-12-19T20:37:00.003+02:002011-12-19T22:17:24.387+02:00Internet Rises: 9GAG vs NescafeOh Fuck! Oh Fuck! Oh Fuckin' shit fuck! Nescafe Hungary o încasează zilele astea direct în moalele capului de la o comunitatea online "wich is not to be fucked with".<br />
<br />
9GAG.com, pentru cei care nu ştiu, e un site unde băşcălia faţă de orice e ridicată la rang de virtute. Nici 11 septembrie 2001, nici fraudarea alegerilor din Rusia, nici Dumnezeu însuşi n-au scăpat de, hai să-i spun, luarea la mişto. Dar nu despre asta e vorba acum. E vorba despre cum o comunitate care găseşte că e de râs din orice şi oricine, se poate ralia unei idei nobile. Un tip din Ungaria, Janos Szolnoki, a participat la un concurs organizat de Nescafe Hungary unde trebuia să trimită un clip, să strângă foarte multe like-uri pe Facebook şi să spere că astfel va câştiga premiul de 5000 de dolari cu care-i să ofere frăţiorului său de 11 ani aflat într-un scaun cu rotile un Crăciun de vis.<br />
<br />
No, şi tipu' a pus o postare pe 9GAG prin care ruga oamenii să-i voteze clipul ajutându-l astfel să câştige premiul. Urmarea? 47 de mii de like-uri şi se părea că micul şogor va avea parte într-adevăr de un Crăciun nemaipomenit.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOFYLgj9Zu-Gq0_zLEY2gmGzfroZgFS4SdAykpF1Ksm5kQZ0-7pUC5eXD7wPuWe9GQingXAf7hLTUV-0GY09iPQ11lL2gLrMxANuJ78BPHUxx9g4166wjBxNzcHaG2Eng3Bh_HdGrtKKkz/s1600/1051337_700b.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOFYLgj9Zu-Gq0_zLEY2gmGzfroZgFS4SdAykpF1Ksm5kQZ0-7pUC5eXD7wPuWe9GQingXAf7hLTUV-0GY09iPQ11lL2gLrMxANuJ78BPHUxx9g4166wjBxNzcHaG2Eng3Bh_HdGrtKKkz/s640/1051337_700b.jpg" width="273" /></a></div>
<br />
<br />
Numai că Nescafe-ul a fost luat complet pe nepregătite, neaşteptându-se la o "prezenţă la vot" atât de masivă. Un procent de 140% prezenţă la urne dacă e să fim în spiritul site-ului nouă gag. Aşa că au început s-o dea în corporatisme ieftine, că voturile sunt obţinute ilegal, că de fapt un juriu este cel care va decide câştigătorul, că s-a trişat, bălării din astea. Urmarea? După ce Janos Szolnoki a mulţumit comunităţii 9GAG pentru ajutorul oferit dar a informat-o că el şi frăţiorul său au fost descalificaţi din concurs, a început asediul. Pagina de pe Facebook a concursului a fost nimicită prin proteste venite din partea comunităţii, după care "The 9GAG Army" şi-a îndreptat tirul înspre paginile de Facebook ale Nescafe şi Nescafe Hungary, somându-i să respecte procedeul de concurs. Cu motto-ul "9GAG: you mess with one of us, you mess all of us" inscripţionat pe drapelul de luptă, 9gagerii pornesc o cruciadă din care Nescafe nu ştiu ce şanse are să scape cu "imaginea" nepătată dacă nu găseşte o soluţie perfectă pentru situaţia creată.Răzvan Ionuţ Dobricăhttp://www.blogger.com/profile/15137527507962113580noreply@blogger.com10