Tradiţia şi fotbalul modern

Nici nu ştiu cum să încep articolul ăsta. Mă tot gândesc cât de mult s-a schimbat fotbalul faţă de perioada în care mergeam pentru prima dată pe stadion. Lucrul acesta se întâmpla acum 9 ani. În 9 ani s-a schimbat tare mult, o să sune a clişeu ceea ce urmează să scriu dar adevărul e că nimic nu mai e cum a fost odată. Unde e echipa împotriva căreia F.C. Braşov juca atunci când am fost eu pentru prima dată pe stadion? Mă refer la C.S.M Reşiţa. Echipa asta a fost campionă a României în perioada interbelică, atunci când se numea U.D. Reşita. Deci unde sunt ei acum? Nu mai sunt! S-a desfiinţat echipa reprezentativă a oraşului Reşita!
Stadionul "Mircea Chivu" din Reşiţa, fieful de odinioară al roş-negrilor

Cazul acestui club de tradiţie din fotbalul românesc nu este, din păcate, singular. Mai ţineţi minte o echipă cu numele de Corvinul Hunedoara? E vorba despre acea echipă care dădea Balonul de Aur al Mondialului de tineret în 1981, din Australia, în persoana lui Romulus Gabor. E vorba despre acea echipă, care la mijlocul anilor '80 impunea în Naţionala României "norma hunedoreană" prin Michael Klein, Ioan Andone, Romulus Gabor şi Mircea Rednic. Păi nici ei nu prea mai sunt. Spun "nu prea" întru-cât există, în Liga a III-a o echipă, Corvinul 1921, dacă o mai exista.


Dar asta nu este tot. Mergem în nord, în Maramureş şi ne aducem aminte de F.C. Baia Mare. Echipa aceea care, cu Viorel Mateianu la timonă, remiza pe stadionul "Dealul Florilor", 0-0, cu Real Madrid, în Cupa Cupelor şi uimea pe "Santiago Bernabeu", deschizând scorul, dar pierzând, onorabil cu 2-5. Erau, totuşi, în Divizia B atunci maramureşenii. Ajunşi în "A" , conduşi excelent de acelaşi antrenor, Viorel Mateianu, fotbaliştilor baimăreni li se impuneau ordine din partea autorităţilor comuniste locale pentru a pierde (!) contra Stelei. Şi când nu respectau ordinele (adică mereu) intrau în scenă arbitrii, dar, asta este deja altă poveste. Azi, această echipă se află în pragul falimentului.

"Dealul Florilor", frumos nume

Puţintel mai la vest de Baia Mare se află Satu Mare, rivalii maramureşenilor. Echipa celor din Sătmar, Olimpia nu traversează nici ea o perioadă prea bună. Înfiinţată în anul 1921, echipa de fotbal a oraşului se află, în prezent, în Liga a IV-a. Odinioară finalistă a Cupei României, astăzi, "Oli", aşa cum este echipa alintată de către devotaţii ei suporteri, duce o aprigă luptă pentru supravieţuire.

Cuvintele sunt de prisos

Coborând spre sud, ajungem în Arad. Ce-a fost şi ce-a ajuns "Bătrâna Doamnă" a fotbalului românesc. Din "Campioana Provinciei" (cele 6 titluri şi 2 Cupe stau mărturie în acest sens), astăzi, UTA luptă pentru a scăpa de falimentul iminent. Autorităţile locale manifestă un dezinteres total faţă de acest simbol, preferând în schimb să dărâme stadionul "Vagonul", pe care s-a jucat primul meci de fotbal în România, şi să încerce o manevră tipică de "transferare" a palmaresului şi culorilor UT-ei în contul celor de la Gloria Arad. "Şi ce e rău în asta? Bine măcar că vor să facă ceva în al doişpelea ceas", veţi spune mulţi dintre voi. Suporterii UT-ei v-ar spune doar atât: "UTA este ARAD!".


Ajungem în Ardeal. Prima oprire, Cluj-Napoca. Care e echipa fanion a oraşului Cluj? "C.F.R. , normal!" Nu, dragii moşului, Universitatea Cluj. Or fi cfr-iştii campioni şi deţinători ai Cupei, dar "U" este echipa reprezentativă a acestui oraş. Vice-campioni ai ţării în perioada interbelică şi câştigători ai Cupei în anii '60, echipa studenţilor clujeni traversează şi ea o perioadă dificlă. Promovarea din 2007 părea să anunţe revirimentul "şepcilor roşii" (porecla echipei), însă, retrogradarea de la finalul sezonului trecut şi demolarea stadionului "Ion Moina" nu fac decât să accentueze criza în care se află echipa şi dezinteresul de care ea se "bucură" din partea oamenilor cu influenţă. Singurii care luptă pentru "U" sunt suporterii, aceiaşi suporteri care au fost alături de echipă şi în penitenţa de 10 ani prin diviziile inferioare.

"Marş pentru o idee"

Venind ceva mai aproape de Braşov, la Sibiu, descoperim echipa de fotbal Şoimii sau Die Falken. Înfiinţată în 1910, această echipă şi-a "dat ultima suflare" în 2001, când, din cauza insurmontabilelor probleme financiare se desfiinţează. După momentele de glorie din perioada interbelică, când echipa era prezentă în fazele superioare ale turneului final din Campionatului Naţional şi încercările repetate, dar eşuate, de după 1990 de a aduce Şoimii în prim-planul fotbalului românesc, iată că, de la începutul mileniului trei, Sibiul a rămas fără echipă de fotbal.

"Şoimul", Martin Schwartz, amintindu-şi de momentele frumoase ale echipei

Din păcate nici zona de est a ţării nu duce lipsă de astfel de poveşti triste. În Bucovina, Foresta Fălticeni (mai târziu Suceava) era echipa reprezentativă a acestei regiuni. Finala de Cupă din anii '60 din postura de divizionară C şi "comeback-ul" de senzaţie din toamna lui 2000 contra echipei Dinamo sunt momentele de referinţă ale acestui club. Sau mă rog, au fost, întru-cât el, astăzi, nu mai există. Tristă situaţie dacă ne gândim câţi jucători de certă valoare a oferit această echipă fotbalului din ţara noastră.

Poarta principală a stadionului "Nada Florilor" pe care, din păcate, nu mai intră nimeni


Iaşiul, Capitala Moldovei, nu stă nici el prea bine în ciuda prezenţei sale în Prima Ligă. Politehnica îndură probleme financiare foarte mari şi, la fel ca şi în majoritatea cazurilor prezentate, autorităţile locale se fac că nu văd şi că nu aud strigătele de ajutor ale suporterilor, care, nu vor lux, ci doar normalitate. "Iaşiule, Iaşiule, mândră cetate, numele tău, ţara străbate...", de-ar străbate numele tău holurile Primăriei şi birourile oamenilor de afaceri locali, cu siguranţă situaţia ar fi una mai bună.


Mergem în Muntenia şi ne oprim la Ploieşti. "Petrolul Ploieşti", un nume care altă dată impunea respect pe orice stadion ar fi jucat. După ce echipa oraşului a fost practic acaparată de nişte oameni de afaceri şi mutată după bunul plac când la Mogoşoaia, când la Moreni, lăsând tribunele arenei "Ilie Oană" să viseze la gloria de odinioară, o mână de suporteri au înfiinţat C.S.M Petrolul'52 Ploieşti ca răspuns la modul abuziv în care cei cu bani au înţeles să conducă clubul lor favorit. Cele 2 echipe îşi dispută rivalitatea în Liga a II-a momentan, Petrolul lui Bercea şi compania deţinând palmaresul, iar Petrolul suporterilor deţinând...suporterii.


Ajungem şi în Capitală, mai precis în Parcul Cotroceni. Progresul Bucureşti, echipa Băncii Naţionale Române, se află în prag de desfiinţare iar asta "muţumită"...BNR-ului. Se pare că şefii Băncii merg pe principiul "noi v-am creat, noi vă desfiinţăm!". Care voi, mânca-v-aş gura? Echipa asta a fost înfiinţată din iniţiativă unor bancheri în 1944 şi veniţi voi acum să distrugeţi încă un simbol. Interesele imobiliare din jurul bazei sportive "Progresul" sunt mult mai mari decât tradiţia, motiv pentru care, din păcate, sorţii de izbândă pentru progresişti sunt foarte mici. Fotbalul fără Progresul ar fi ca Ulise fără Penelopa (dacă citeşte vreun progresist comparaţia asta sigur înţelege aluzia).


Fotbalul românesc îmi pare plin de poveşti frumoase dar cu sfârşit tragic. Reşiţa, Baia Mare, Hunedoara, Satu Mare, Arad, Cluj, Sibiu, Fălticeni, Ploieşti şi Progresul, iată "firul epic". În timp ce echipe de tradiţie sunt pe cale de a se desfiinţa, sau s-au desfiinţat deja, fie datorită nepăsării autorităţilor locale sau a dezinteresului oamenilor de afaceri dornici de a investi în fotbal, echipe surogat le iau locul. Echipe de legendă, da, de legendă, au fost lăsate de izbelişte, preferându-se investirea a sume mari de bani în echipe hibrid. CFR-ul clujean stă mărturie în acest sens. Deşi echipa s-a înfiinţat în 1907, abia odată cu milioanele de euro ale patronilor săi a reuşit să-şi facă simţită prezenţa în lumea fotbalului. Mă găndesc la ce stadion frumos are Concordia Chiajna, tribune acoperite, tot tacâmul, şi la grămezile de moloz ce cândva erau tribunele celebrului stadion "Ion Moina". UTA este lăsată să moară, iar Petrolul nu mai ştie de care parte a baricadei se află în timp ce la Urziceni se investesc sume importante de bani. Se poate spune că fotbalul de tradiţie din România a făcut cunoştinţa cu normele fotbalului modern, unde primează banii şi sponsorii în detrimentul istoriei şi pasiunii. Straşnică situaţiune, nu credeţi?