Arta din înaltul cerului

Cine a prins blogul cu "Braşoave" pe la începuturile sale ştie de pasiunea mea fantastică pentru aviaţia românească din al Doilea Război Mondial.

Articolul de faţă este de fapt o parte a patra în ceea ce priveşte simbolurile, poreclele, numele sau dedicaţiile inscripţionate pe avioanele româneşti de vânătoare, bombardament sau recunoaştere din perioada celei de-a doua conflagraţii mondiale. Prima parte se numeşte "Fetele ne ridică la cer... la propriu", a doua parte, "Embleme vânătorilor" iar a treia, "Steme, embleme, mascote şi dedicaţii".

Bun, acum să vă arăt ce alte opere am reuşit să mai adaug colecţiei. Unele le-am găsit pe net aiurea, altele pe WorldWar2.ro şi Cartula.ro.

Click pe imagine pentru mărire
Aici avem un avion de bombardament Henchel din Grupul 8 Asalt, pilotat de Vasile Antonescu.
Foarte boemă emblema personală a pilotului, nu credeţi? O sticlă cu vin roşu ce "picură" în pahar.



E clar că băieţii din Grupul 8 Asalt aveau un fetiş pentru picături. Picături de vin sau de sânge, nu prea contează. Pot fi unul şi acelaşi lucru dacă ai ochi şi gândire... metaforică.

Bonus, o poză de epocă cu barza-flamingo ce ţine sub aripă un topor.







Din câte se pare avionul se numea "Castelul Trăsnit" iar păsăroiul înarmat era un fel de paznic.


O emblemă foarte artistică. Aparţine unui avion Do 17 (Dornier Do 17 M). Acesta era un avion de recunoaştere (la origini a fost bombardier, dar văzându-se depăşit de situaţie după primul an de război şi-a reconsiderat sarcinile) care alături de alte 11 astfel de aeronave au constituit Escadrila de Observaţie Îndepărtată ce şi-a avut baza la Craiova. Toate informaţiile astea, precum şi pozele de mai jos cu o machetă a acestui avion le-am luat de aici.
Dacă daţi click pe prima macheta o să observaţi că are o emblemă ce ar simboliza un bulldog.

Vi-l prezint pe "Tenebras", mascota personală sau companionul de zbor, depinde cum doriţi, al "vânătorului" Ion Bârlădeanu. Unul din aşii Operaţiunii "Tidal Wave" când a doborât două bombardiere americane. Mai jos, o poză cu lt. av. Bârlădeanu (în avion) alături de "amicul" său şi de mecanicul avionului.



Aceasta este emblema din ultimii ani ai războiului ce aparţine Grupului 9. Observaţi alura uşor aristocratică. Nu-i de mirare din moment ce din acest grup făceau parte "cavalerii cerului" Şerbănescu, Cantacuzino sau Milu. A nu se înţelege lipsă de respect faţă de aviatorii celorlalte unităţi.




















Acesta este Messerschmitt-ul lui Ştefan Greceanu, un alt as al Forţelor Aeriene Române. Din păcate oricât m-aş strădui nu reuşesc să-mi dau seama ce scire pe "botul" galben al avionului. Ar fi un nume urmat de un doi roman. "Nella II"? Nu ştiu ce să zic aici.






O altă emblemă ce aparţinea Escadrilei de Recunoaştere Îndepărtată. Ştiţi voi, cei cu avionul Dornier 17 despre care v-am scris mai sus.

Mie-mi pare a fi un colac de salvare cu... ceva în mijloc. Aştept păreri.

Emblema Escadrilei 53, escadrilă condusă de cpt. av. Lucian Toma căzut pentru eliberarea Ardealului de Nord.











Bun, a sosit timpul pentru lucruri grele. Şi când zic "grele" vreau să zic "foarte grele". Escadrila 105 Transport Greu cu un elefant zâmbăreţ pe post de emblemă.








Pentru încheiere vă propun "gluma clasică" din Escadrila 73: "Doica cu trei ţâţe". În fapt, e vorba despre o Troică, trăsură cu trei cai, dar imaginaţia aviatorilor coraborată cu sticla de vin a lt. av. Vasile Antonescu dă naştere celor mai uimitoare combinaţii. Escadrila 73 se ocupa cu bombardamentul.

Steagul Roșu

Postul de față e o mică publicitate la noul meu blog. Bine, are vreo lună de activitate dar tot e nou. E vorba de www.steagulrosu.wordpress.com, un blog despre FC Brașov. Înainte de vă lasă pradă prejudecății dați o tură prin el și o să vedeți prin ce se diferențiază față de celelalte site-uri despre Steagu' existente acum în online.

De ce numele de "Steagul Roşu"? Tocmai pentru că un jucător de la Steagul Roşu a sărit din duba Miliţiei pentru a nu fi transferat la clubul PCR-ului, Steaua. Tocmai pentru că munictorii de la Steagul Roşu au fost primii ce şi-au readus aminte, involuntar poate, de ce înseamnă cu adevărat "steagul roşu": nesupunere faţă de tiranie, revoltă, libertate. De asta, Steagul Roşu.

Urare de Sărbători pentru CET Braşov

T'was the night before Christmas,
When all through the house
You'd get shivers and feel cold
And see many blocks of ice.

The monthly bills where all carefully payed,
In hopes that warmth will not be delayed.

The children were all nestled all snug in their beds,
While feelings of chill were coming down their hands.

And we were praying and hoping that the radiator would get warm,
But our praiers were in vain,
'Cause in the city of Braşov,
Santa feels just like home!

Merry Christmas to all, and to all a GOOD NIGHT!

În cazul în care cei de la CET au dificultăţi în perceperea limbii engleze le voi traduce: E FRIG, BĂ!!!

Glorie pierdută

Cu fiecare decembrie se simte o apăsare tot mai mare. Ce știam odată, că sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru libertate, pare a păli odată cu trecerea anilor. În fapt, e vorba despre cunoaștere. Ajungem să cunoaștem ce s-a întâmplat atunci. Cei mai mari știau de mult ce a fost în decembrie 1989, noi, ăștia mai tineri, abia de câțiva ani am început să conștientizăm că "Revoluţia" n-a fost. Şi din această cauză, an de an, frustrarea a ceea ce s-a întâmplat atunci este într-o continuă creştere.

În urma a mii de oameni, civili şi soldaţi, ucişi, a rămas zâmbetul macabru al unuia pentru care regimul lui Nicolae Ceaşuşescu "nu a a avut nimic de-a face cu comunismul ştiinţific" şi că românii n-ar trebui să urască prea mult comunismul şi comuniştii din cauza asta. Să fii spus asta celor ce au înroşit cu sângele lor fierbinte străzile Timişoarei, Clujului, Sibiului, Braşovului, Bucureştiului şi a altor oraşe. Dar nu, acum e bine. FSN-ul ne-a învăţat ce e "aia" libertate şi cu ce se mănâncă. Şi am mâncat şi mâncat din ea până am ajuns nişte obezi prea plini de noi şi de "libertate", incapabili să-şi suflece mânecile, să-i ia de guler pe cei responsabili şi să-i întrebe: "unde morţii voştri e libertatea noastră? ce-aţi făcut cu viaţa noastră?".

sursa foto: www.revolutie.ro

Filme de Crăciun

În ultima perioadă e o adevărată frenezie pe site-uri şi bloguri ca fiecare să-şi publice topurile cu cele mai bune filme ce au ca subiect Crăciunul. Faza tare e că mai toate conţin aceleaşi filme, doar ordinea în top fiind cea care diferă.

Hai că fac şi eu un top, de fapt, mai corect spus, o listă, pentru că mi-e tare greu să aşez filmele ce vor urma pe vreun loc anume. Va fi o listă cu filme ce au ca subiect Crăciunul şi pe care nu le-am regăsit în nici unul din topurile ce le-am studiat până acum. Nici nu ştiu câte filme vor fi în final. Cinci sau douăzeci? Le luăm aşa cum vin.

"Joyeux Noel"
Suntem în iarna anului 1914. Primul Război Mondial începe să se manifeste în toată "splendoarea" sa. Pe Frontul de Vest, francezii, scoţienii şi germanii se rup în bătaie de mama focului asta până la sosirea Crăciunului. Armistiţiul de Crăciun nu este vreo fabulaţie cinematografică ci chiar un fapt istoric. Apropiindu-se Crăciunul, în mai multe zone ale Frontului de Vest şi de Est focul încetează iar soldaţii, duşmani până atunci, fraternizează. Ies din tranşee, beau şampanie franţuzească, cântă la cimpoaiele scoţienilor sau ascultă colinde nemţeşti. Faza cea mai faină e că fraternizarea soldaţilor durează şi după Crăciun astfel încât aceştia refuză să mai lupte unii împotriva altora. Superiorii prind de veste iar finalul poate rivaliza cu orice mare clasic.
Filmul face parte din categoria "trebuie văzut cu orice preţ!". Privindu-l în seara de Ajun, atmosfera din acel Ajun de decembrie 1914 te cuprinde imediat.

Die Hard
Hai frate, chiar aşa? Am văzut zeci de topuri cu filme despre Crăciun şi nici unul nu conţinea în top Die Hard. Păi se poate, monşer?
"Got invited to the Christams party by mistake. How knew"?

Die Harder
Deja mă crezi nebun, nu? Perfeeect! Cum să zic, aşa-mi place mie seara de Crăciun. Pentru că sunt filme de Crăciun ce merită văzute la 12 sau 3 după amiază iar altele ce trebuie să le vezi doar seara. Ăsta se încadrează în a doua categorie. Focurie de armă, explozii, sictir a la Bruce Willis şi Frank Sinatra. "Yepee ky yey, mother fucker!"

Friday after Next
O comedie de Crăciun cu Ice Cube, un Moş Crăciun hoţ ce terorizează cartierul şi fură banii de chirie, un "peşte" şi amicul lui Ice Cube, Mike Epps, uşor afemeiat, uşor fricos, uşor tupeist dar devotat cauzei.

Ca sa vezi, a ieşit o listă doar de patru filme. Să zicem că eu prefer oricând cele patru filme de mai sus unora ce le-am văzut prin alte topuri.

Cât poate conta un gol?

Era acu vreo 2 sau 3 ani o televiziune de sport, Telesport parcă se chema, al cărei slogan suna în felul următor: "nu e uimitor faptul că ceea ce ne umple viaţa se numeşte gol?". Mă gândeam cât de inspirat a fost cel ce a gândit sloganul.

În urmă cu ceva timp, să tot fie vreo două săptămâni, îmi readuc aminte de meciul Braşovului cu Inter Milano jucat în Italia. În 2001 , anul când s-a jucat acel meci, eram tare mic. Nicio televiziune de la noi nu a preluat meciul pentru a-l transmite cu toate că era anunţată revenirea pe gazon a lui "Il Fenomeno", Ronaldo.

Mă pregăteam să urmăresc atunci meciul pe un post italian. Rai Uno, parcă. Surpriză. În minutul 2, la un corner "interist", se "ia" cablul. Eram frustrat din cale afară.

A doua zi citesc în presă, pe prima pagina a Pro Sportului că ai noştri au tras pe poartă abia în minutul 81, şut Stere, şi că în minutul 3, deci la două minute după ce s-a "luat" cablul, Iorga a ratat o ocazie monumentală în situaţie de unu la unu cu Toldo. Am pierdut 3-0 în Italia, dar în naivitatea vârstei încă eram convins că putem bate Interul la Braşov.

Oricum, nu pe meciul retur cu italienii vreau să mă axez ci pe ratarea aceea a lui Nicolae Iorga din minutul 3. Până acum două săptămâni când am descoperit un rezumat mai amplu al meciului tur, au trecut opt ani în care am tot încercat să-mi imaginez cum a putut să rateze Iorga deschiderea scorului.

Am văzut apoi rezumatul şi era să sar prin tavan imaginându-mi că mingea aceea şutată de el scutura plasa italienilor. Două secunde, însă, cât a durat drumul mingii din piciorul lui Iorga şi până la bara lui Toldo, am avut sentimentul acelui gol care îţi umple viaţa. După ce mingea aceea a ocolit poarta m-am trezit cu un pumnal fictiv în piept. Era golul acela al deznădejdii, al dezamăgirii, al momentului unic ce trecuse pe lângă noi.

"Fii Moș Crăciun!" şi 52 de echipe la Turneul "Ibrahim Dossey"

Am două proiecte pe rol ce-mi cer foarte mult timp, timp ce-l ofer cu drag, şi profit de momentul acesta de relaş pentru a vă pune şi pe voi în temă cu ce se mai întâmplă.

Ca student, împreună cu grupa de la facultate, am iniţiat un proiect prin care de sărbători facem pe Moş Crăciun şi invităm cât mai mulţi oameni să facă la fel.

Desfăşurat sub sloganul "Fii Moş Crăciun!" scopul acţiunii este de a strânge cât mai multe cadouri pentru copiii de la Şcoala 14 înscrişi în programul "A doua şansă". Sunt 19 copii pentru care pe 11 decembrie vom organiza o serbare de Crăciun aşa cum n-au mai avut până acum. Avem pile la Moş Crăciun care, special pentru aceşti copii, va veni şi le va aduce cadouri pe 11 şi nu în seara de 24 decembrie.

Eu zic că ne-am mobilizat destul de bine având în vedere timpul destul de scurt ce l-am avut la dispoziţie şi sunt convins că pe 11 decembrie va ieşi o chestie foarte faină. Cu ajutorul celorlalţi studenţi de la Universitatea "Transilvania", care fie sunt din Braşov sau care stau în cămin, am reuşit să strângem foarte multe jucării şi chiar nişte sume de bani destul de frumoase care ne vor uşura considerabil misiunea. Mulţam şi cinste vouă pe această cale!

Detaliile despre acţiune şi chiar şi dorinţele copiilor le puteţi citi pe blogul www.pentruceimici.wordpress.com. Tot acolo puteţi afla ce trebuie să faceţi daca să vă implicaţi şi voi în această acţiune.

Chiar ieri am fost la cei mici să-i ajutăm să facă nişte felicitări şi decoraţiuni pentru pomul de Crăciun şi a fost foarte frumos. Bine, mai mult fetele i-au ajutat practic, eu cu o vorba, cu un sfat, ba chiar am lipit şi eu o chestie aurie pe o felicitare. Nu că n-aş avea talent sau că mi-ar fi lipsit voinţa, dar eram ocupat cu filmatul. O să postez şi pe blogul meu dar şi pe blogul celor mici montajul video atunci când îl termin. Mâine, cel mai probabil, o să-l puteţi vedea.

Ca suporter am pus la cale la mijlocul lunii octombrie Turneul Memorial de fotbal "Ibrahim Dossey". Cu articolul ăsta a început totul.

Iniţial speram să se adune un număr decent de echipe pentru ca totul să nu se transforme într-un fiasco. Mă gândeam că ar fi o reuşită înscrierea a 14 echipe. Dar după ce aseară am tras cortina peste înscrierile la turneu, am constatat că la competiţia în memoria lui Ibrahim Dossey vor participa, ţineţi-vă bine, 52 de echipe (!). Pe blogul turneului, www.ibrahimdossey.wordpress.com, puteţi citi scurte prezentări pentru 50 dintre echipele înscrise şi pe le puteţi admira şi emblemele. Celorlalte două echipe înscrise urmează să le fac prezentarea în seara asta.

În mare parte am reuşit ce mi-am propus. Avem teren unde să jucăm, sinteticul din Parcul "Tractorul" din apropierea Patinoarului. Avem premii pentru locurile 1, 2 şi 3 dar şi pentru cel mai bun portar al turneului şi pentru golgheter. Conducerea F.C. Braşov şi site-ul FCBraşovFans.ro s-au angajat să ofere premiile şi le mulţumesc din suflet.

Avem o super echipă compusă din foşti colegi ai lui Ibrahim Dossey. Marcel Şandor, Cosmin Bodea şi Marian Ivan sunt doar câţiva dintre componenţii echipei "Prietenii lui Dossey". Mulţam Ilie cu această ocazie.

Doamna Ioana Dossey, soţia regretatului Ibrahim Dossey, va fi şi ea prezentă la turneu împreună cu micuţa Jenny pentru a da lovitura de începere a turneului.

Eu spun că a ieşit destul de bine. Desigur, suntem doar la jumătatea drumului. Adevăratul test fiind turneul în sine ce va ţine din 11 decembrie până pe 13.

Mâine seară, de la 17,30 avem şi o întâlnire în Crossroads cu câte un reprezentant din partea fiecărei echipe unde vom stabili detalii de genul cine cu cine joacă, în ce sistem şi de la ce oră. Dacă cineva din presa sportivă este interesat să asiste, foarte bine, vă primim cu braţele deschise.

P.S. între toate acest proiecte cu iz caritabil-sportiv am găsit şi timpul să fac un scurt montaj fantezist. Anume, Al Pacino antrenor la Steagu'. Sau măcar psiholog al echipei. Discursul e preluat din filmul "The Replacements" iar cei de la GSP TV nu ar fi foarte băieţaşi dacă mi-ar scoate şi clipul ăsta de pe YouTube.

1 decembrie 2009

La Mulţi Ani, România!

Cu dragoste, Braşovul