Arta din înaltul cerului

Cine a prins blogul cu "Braşoave" pe la începuturile sale ştie de pasiunea mea fantastică pentru aviaţia românească din al Doilea Război Mondial.

Articolul de faţă este de fapt o parte a patra în ceea ce priveşte simbolurile, poreclele, numele sau dedicaţiile inscripţionate pe avioanele româneşti de vânătoare, bombardament sau recunoaştere din perioada celei de-a doua conflagraţii mondiale. Prima parte se numeşte "Fetele ne ridică la cer... la propriu", a doua parte, "Embleme vânătorilor" iar a treia, "Steme, embleme, mascote şi dedicaţii".

Bun, acum să vă arăt ce alte opere am reuşit să mai adaug colecţiei. Unele le-am găsit pe net aiurea, altele pe WorldWar2.ro şi Cartula.ro.

Click pe imagine pentru mărire
Aici avem un avion de bombardament Henchel din Grupul 8 Asalt, pilotat de Vasile Antonescu.
Foarte boemă emblema personală a pilotului, nu credeţi? O sticlă cu vin roşu ce "picură" în pahar.



E clar că băieţii din Grupul 8 Asalt aveau un fetiş pentru picături. Picături de vin sau de sânge, nu prea contează. Pot fi unul şi acelaşi lucru dacă ai ochi şi gândire... metaforică.

Bonus, o poză de epocă cu barza-flamingo ce ţine sub aripă un topor.







Din câte se pare avionul se numea "Castelul Trăsnit" iar păsăroiul înarmat era un fel de paznic.


O emblemă foarte artistică. Aparţine unui avion Do 17 (Dornier Do 17 M). Acesta era un avion de recunoaştere (la origini a fost bombardier, dar văzându-se depăşit de situaţie după primul an de război şi-a reconsiderat sarcinile) care alături de alte 11 astfel de aeronave au constituit Escadrila de Observaţie Îndepărtată ce şi-a avut baza la Craiova. Toate informaţiile astea, precum şi pozele de mai jos cu o machetă a acestui avion le-am luat de aici.
Dacă daţi click pe prima macheta o să observaţi că are o emblemă ce ar simboliza un bulldog.

Vi-l prezint pe "Tenebras", mascota personală sau companionul de zbor, depinde cum doriţi, al "vânătorului" Ion Bârlădeanu. Unul din aşii Operaţiunii "Tidal Wave" când a doborât două bombardiere americane. Mai jos, o poză cu lt. av. Bârlădeanu (în avion) alături de "amicul" său şi de mecanicul avionului.



Aceasta este emblema din ultimii ani ai războiului ce aparţine Grupului 9. Observaţi alura uşor aristocratică. Nu-i de mirare din moment ce din acest grup făceau parte "cavalerii cerului" Şerbănescu, Cantacuzino sau Milu. A nu se înţelege lipsă de respect faţă de aviatorii celorlalte unităţi.




















Acesta este Messerschmitt-ul lui Ştefan Greceanu, un alt as al Forţelor Aeriene Române. Din păcate oricât m-aş strădui nu reuşesc să-mi dau seama ce scire pe "botul" galben al avionului. Ar fi un nume urmat de un doi roman. "Nella II"? Nu ştiu ce să zic aici.






O altă emblemă ce aparţinea Escadrilei de Recunoaştere Îndepărtată. Ştiţi voi, cei cu avionul Dornier 17 despre care v-am scris mai sus.

Mie-mi pare a fi un colac de salvare cu... ceva în mijloc. Aştept păreri.

Emblema Escadrilei 53, escadrilă condusă de cpt. av. Lucian Toma căzut pentru eliberarea Ardealului de Nord.











Bun, a sosit timpul pentru lucruri grele. Şi când zic "grele" vreau să zic "foarte grele". Escadrila 105 Transport Greu cu un elefant zâmbăreţ pe post de emblemă.








Pentru încheiere vă propun "gluma clasică" din Escadrila 73: "Doica cu trei ţâţe". În fapt, e vorba despre o Troică, trăsură cu trei cai, dar imaginaţia aviatorilor coraborată cu sticla de vin a lt. av. Vasile Antonescu dă naştere celor mai uimitoare combinaţii. Escadrila 73 se ocupa cu bombardamentul.