Pentru mine, mă refer.. Două lucruri, mai presus de toate, îmi sunt foarte dragi la oraşul ăsta şi îmi fac inima să bată cu un ton mai sus şi cu un tempo mai rapid: Delia şi Steagu'. Cei din urmă mi-ai fost alături de mic copil, am trecut cu ei prin fericiri şi decepţii, şi au rămas, la fel ca mine, de-ai locului. Iar acuma urmează încă o toamnă în care ne vom îneca amarul şi ne vom sărbători bucuriile împreună.
Delia însă, ea e "ceva" ce-ţi creează sentimente care nu pot fi cuprinse în cuvinte. Dar o să încerc un risc. Vine un moment în viaţa oricărui bărbat când oricât ar încerca el să pară de... bărbat, va trebui să admită, faţă de el însuşi în primul rând, că a fost cel puţin idiot. Da, ăsta e cuvântul. Idiot că a lăsat-o să plece fără a-i spune tot ce era de spus. Idiot că nu a plecat cu ea! Nu, n-am încercat să o opresc să plece, dar pentru asta nu pot fi numit idiot. Ea trebuie să zboare, domnule, să-şi testeze limitele şi să se descopere într-un fel în care nu credea că poate fi.
Am deschis fereastra şi am dat melodia ei preferată cât mai tare, să răsune printre blocurile astea pustii. Să mă ierte vecinii mei manelişti. Străzile oraşului deja nu mai sunt la fel fără ea. Totuşi, încă îi simt parfumul florilor de liliac, vă vine sau nu să credeţi. Dar sunt străzi pe care ea nu mai trece. Îmi pare Braşovul un oraş-fantomă care bântuie printre frunzele căzute ale castanilor. Frumoasa toamnă braşoveană este incompletă fără ea.
Doar prin Parcul Central, locul primului nostru dans, când mai trec, timpul pare să fi stat în loc. Aş privi ore întregi copacii care par să danseze şi ei în adierea vântului de toamnă. La naiba, hai să dau melodia ei să mai cânte încă o dată.
Ah, şi nu e o capitulare.
P.S. Teiu...
Tradatorule!
RăspundețiȘtergere