marți, 4 octombrie 2011

Între cutremur şi bau-bau

Ca un om ce a avut de-a face cu supranaturalul, chiar îmi doream ca dulapul şi vitrina care zăngăne să fie opera unui cutremur.

Însă ce cutremur îi ăsta în care se mişcă toate mai puţin patul? Vorba aia, la vremea mea am mai prins cutremure şi patul s-a mişcat! Mă rog, până azi dimineaţă, doar la unu' am mai asistat live, la restu' dormind buştean. Da' cum relatările tuturor începeau cu "eram în pat când am simţit că...", bag seama că trebuie ca şi patul meu să se fi mişcat niţel. Chit că eram în el sau nu.

Dar cum în dimineaţa asta patul a rămas imun la revolta subterană, am întins cu oareşce frică mâna peste marginea patului ca să iau telefonu' şi să caut pe net dovezi ştiinţifice ale mişcării ce mi-a tulburat liniştea crepusculară. Deşi mă gândeam că zăngănitu' acela ar putea fi, de fapt, vreo diversiune a bau-baului şi că o să ma apuce de mână când mă în întind după telefon, am fost mult prea rapid pentru el. Oricum, eram pregătit în caz de ceva. I-aş fi dat numai la faţă şi dacă asta nu funcţiona, l-aş fi dezbrăcat în cucu gol. Cercetătorii străini au demonstrat că un bau-bau fără mantia aia neagră pe el îşi pierde din respectul de sine şi renunţă la orice plan. Chiar şi pe wikileaks a apărut o stenogramă în care Freud îl roagă pe un bau-bau să-şi aducă aminte de copilărie.

După juma' de oră de gugălit am găsit nimic. O teamă tot mai mare începea să se cuibărească în inimă. Setea provocată de cele aproximativ 15 halbe din ziua meciului se cerea potolită, dar coborârea din pat nu o găseam drept o soluţie valabilă. Continui căutările prin vastul interent. Mă autoîmbărbătez: "dom'le, dacă a fo' cutremur şi nu altceva, pe twitter, pe facebook, pe bloguri, pe din astea, tre' să zică cineva ceva!". Şi de unde să obţin prima confirmare dacă nu de la un braşovean de-al meu? Apoi, ignorând tot ceea ce am învăţat la facultate, că-ţi trebuie măcar trei surse şi etc., m-am dat jos din pat ca un şef, am luat cana primită cadou la majorat ca un şef şi m-am dus după apă. Ca un şef! Ce-i drept că-mi venea să fac şi şusu şi oricum trebuia să mă dau jos din pat.

2 comentarii:

  1. eu nu am simtit nimic, am dormit prea dus :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu m-am trezit exact cand s-a terminat miscarea tectonica. Se auzeau zgomote ciudate si prima mea reactie a fost: ori e cutremur, ori mai nou am spasme atunci cand ma intorc de la rockstadt! Stiu ca nu reusisem sa ma decid si peste cateva secunde am adormit lemn. :D

    In concluzie, pot spune ca e de naspa cand te prinde cutremurul "ametit".

    RăspundețiȘtergere