Poveşti cu soldaţi: aparatul de ras

A trecut mai bine de un deceniu de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Într-o unitate militară a Republicii Populare Române, un soldat se pregătea să se bărbierească iar un altul îşi punea ultimele haine în valiza de lemn şi se pregătea să plece acasă, stagiul militar fiind încheiat pentru el.

Cel dintâi e fiul unuia dintre cei doi fraţi Pachiţa, ambii căzuţi pe front. Al doilea nu are bani suficienţi pentru a-şi cumpăra biletul de tren cu care să ajungă acasă. Pachiţa tocmai termină de întins spuma pe obraji, bărbie, mustaţă şi gât când îşi dă seama că apartul lui de ras are mânerul rupt. Crucea mamii lui! Măi, Pachiţa, îţi dau aparatul meu pentru cinci lei, că eu n-am cu se să ajung acasă. Cu cât îl dai, cu cinci lei? Da, măi, că n-am destui bani pentru tren. Uite, aparatul meu e bun, o să te ţină până te eliberezi şi tu.

Chestia asta se întâmpla cândva prin 1958. În octombrie 2011, Pachiţa termină de întins spuma pe obraji, bărbie, mustaţă şi gât şi scoate dintr-o cutiuţă aparatul de ras vechi de 53 de ani.