Primul mare "manager" al României

Burebista, "managerul" Daciei timp de 38 de sezoane, interval în care reuşeşte să-şi treacă în palmares unirea tuturor federaţiilor regionale, în urma unui congres în jurul anilor 70, 60 î.H. Asocierea avea scopul creării unei echipe puternice care să facă faţă celor de la "Celtic", aflaţi în ascensiune la vremea aceea.

Cu toate acţiunile diplomatice iniţiate de Burebista, Federaţia din Tyras refuză să se afilieze noii asociaţii astfel încât, în urma unei "meci" în care este zdrobită 5-0 (arsă din temeli) chiar pe teren propriu acceptă în cele din urmă afilierea.

Se poate spune aşadar că Burebista îşi începuse glorios cariera de manager. De altfel, şi cooptarea lui Deceneu în staff-ul său poate fi considerat un succes, acesta reuşind în calitatea sa de preparator fizic şi mental să corecteze viaţa extrasportivă a dacilor în care viţa de vie şi vinul stăteau la loc de cinste.

Cartierul general al "lotului" dac a fost stabilit de Burebista în Munţii Orăştiei, unde "echipa" beneficia de o serie de centre de antrenament şi de recuperare deosebite, cum ar fi Costeşti, Blidaru, Căpâlna sau Sarmisegetuza, cea din urmă reprezentând bijuteria de 24 de karate a compelxului din Orăştie. De asemenea, nici priveliştea nu era ceva de trecut uşor cu vederea.

În anul 60 sau 59 î.H. Burebista îşi conduce "echipa" în primele "turnee" internaţionale. Având ca destinaţia Europa Centrală, "Dacia" dispută câteva partide cu "Boii", "Tauriscii" şi "Anariţii", pe care îi spulberă cu scoruri ce, din respect pentru adversar, nu le vom afişa. "Fotbalul" din centrul Europei nu ajunsese încă la valoarea ce avea s-o atingă în perioada interbelică.

Astfel, Burebista comandă reîntoarcerea acasă, însă ajunşi la gura Tisei, "Dacia" nu refuză un amical "Scordiscii". Era a patra victorie consecutivă pentru Burebista iar viitorul acestui "manager" nu se întrevedea a fii decât unul strălucitor, mai ales că cei la "Celtic" recunoscuseră valoare "trupei" pregătite de Burebista.

După turneul din centrul Europei, Burebista era în căutarea unor adversari mult mai puternici. Cum procesul de unificare a tuturor federaţiilor din teritoriu într-una singura nu fusese încă realizat complet, Burebista îşi îndreaptă atenţia spre zona de sud-est.

Pentru sezonul 55 î.H. obiectivul primordial pentru Burebista îl reprezenta unficarea totală. După înfrângerile severe administrate "Olbiei" şi "Tyrasului", "Dacia" îşi continuă expediţia şi mai spre sud. "Histria", "Tomis" şi "Mesembrie" sunt şi ele zdrobite, iar realizarea Uniunii Dacice era completă. Succesele repurtate de "Dacia" cu Burebista la timonă nu au rămas fără ecou în rândul mediei, fiind numit "cel dintâi şi cel mai mare dintre "managerii" Traciei". Deh, străinii ăştia.

Harta Uniunii Dacicie realizată de Burebistă în "sezonul" 60-59 î.H.

"Roma", cu atitudinea ei sfidătoare de a pune sub acuzaţie veridicitatea victoriilor obţinute de Burebista nu a rămas fără un răspuns. Astfel, Burebista îl susţine în funcţia de "manager" al "Romei" pe Pompei, în detrimentul lui Cezar. Cel dintâi recunoaşte oficial cele zece mari victorii obţinute de Burebista, însă nu mai ajunge pe "banca" Romei, găsindu-şi sfârşitul în Egipt.

Astfel, cu depline funcţii "manageriale", Cezar propune un "meci" de totul s-au nimic lui Burebista. În anul 44 î.H., urma să se dispute acest prim mare derby din istoria Europei, "Roma" vs "Dacia", la daci acasă. Însă ceva incredibil se întâmpla. Ambii "manageri" sunt destituiţi din funcţiile lor în urma unor decizii total bizare luate de "acţionarii" ambelor "echipe". Cezar este demis într-un mod total nedemn în timpul unei şedinţe cu "acţionarii" Brutus şi Longinus la 15 martie 44 î.H. În acelaşi an Burebista are parte de aceeaşi soartă. "Acţionarii" Daciei, individioşi probabil de expunere media pe care o avea "managerul" dac, iau decizia de a-l destitui pentru totdeauna.

Colosalul "meci" între echipele celor doi mari strategi nu a mai avut loc. Şi, Doamne, ce "partidă" ar fi fost. 2-3-5-ul lui Cezar, cu "vârfurile" ce atacau "careul" permanent pentru a beneficia la maxim de "centrările" extremelor, contra 4-4-2-ul lui Burebista, cu "fundaşii centrali" impenetrabili şi atacul pe flancuri ridicat la rang de artă. Dar, aşa cum avea să declare legendarul Bill Shankly peste vreo două milenii şi ceva: "Există trei părţi importante la o echipă: jucătorii, managerul şi fanii. Acţionarii nu se pun, ei sunt acolo doar pentru a aproba şi semna cecurile."

Suporterii nu uită niciodată