Revenirea în elită

În urma demiterii total nejustificate a lui Burebista în anul 44 î.H., Uniunea Dacică realizată de acesta se destramă în patru şi mai apoi cinci federaţii regionale ghidate după propriul set de reguli.

Una din federaţii era condusă chiar de fostul preparator fizic şi mental din "era" Burebista, Deceneu.

În tot acest timp al fragmentării a ceea ce fusese cândva una din marile "echipe" ale Europei, duşmanii de moarte ai "Daciei", "Roma", se evidenţiază tot mai mult prin victorii ce îi cresc cota atât pe plan european cât şi mondial.

În anul 87 d.H. ajunge pe "banca" Daciei Decebal. Prima sa măsură în calitate de "manager" a fost să refacă Uniunea Dacică, filosofia sa fiind că numai uniţi dacii pot pune serioase probleme adversarului din Cizmă.

Tot în 87 are parte şi de primul său "meci". Managerul "Romei", Domiţian, îl trimite în "turneu" pe "antrenorul" Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus. Decebal îşi conduce însă exemplar "echipa" şi prin atacuri succesive rapide şi uzând de "demarcările" false, zdrobeşte "echipa" lui Fuscus. Mai mult decât atât, facţiune ultra' a Daciei, "Ultras Dacicus", capturează "steagul de gard" al grupării adverse "Legiunea a V-a". Locul unde a avut loc acest prim "şoc" între "Dacia" lui Decebal şi "Roma" lui Domiţian s-a numit Tapae.

Neputând digera prea uşor acest eşec, anul următor Domiţian trimite o altă "echipă", condusă acum de Tettius Iulianus. La şedinţa "tehnică" dinainte de "meci" unul din supravieţuitorii care a asistat la măcelul de la Tapae, i-a explicat lui Iulianus modul de operare al sistemului tactic dac, iar acest lucru l-a ajutat întrucât reuşeşte să smulgă o remiză pe acelaşi teren de la Tapae. Victoria a fost foarte aproape de partea "Romei", însă în ultimele "minute", Decebal îşi aruncă în "joc" cei doi "stranieri", "Quazii" şi "Marcomanii", ce aduc remiza mult meritată.

În duelurile "unu la unu" era irezistibil

Făcut cu ouă şi cu oţet în presa locală, "Corriere del Imperio" numind "echipa" lui Domiţian o "adunătură de amatori plătiţi profesionist", "managerul" Romei întrerupe orice turneu în Dacia până la constituirea unei "echipe" capabile de a se lupta de la egal la egal cu dacii.

În acest timp, Decebal profită momentele de acalmie pentru a "renova" centrele de antrenament şi de recuperare de la Blidaru, Costeşti sau Piatra Roşie şi colaborează cu alte "echipe" duşmane "Romei" în vederea realizării unor "transferuri" care să întărească şi mai mult maşinăria de "fotbal" dacică.

Pe 25 martie 101 "echipa Romei" condusă de noul "manager" Traian pleacă din Cizmă spre Dacia în vederea unui prim "meci" pentru "Sarmisegetuza" la Tapae. În urma unei "partide" destul de încâlcite, disputată în vara lui 101, cu o apărare relativ exactă a dacilor, "Roma" reuşeşte totuşi să-şi adjudece victoria.

"Sezonul" continuă cu alte două "meciuri", la Nicopolis ad Istrum şi Adamclisi, unde din nou "Roma" iese câştigătoare, la limită ce-i drept.

"Stadionul" Nicopolis ad Istrum

Monumentul de la intrarea "pe arena" Adamclisi

Decebal se vede pus într-o situaţie ingrată de către "Roma", care, printre altele, dezafectează unele centre de antrenament şi recuperare ale Daciei. Totuşi, trofeul "Sarmizegetusa" rămânea Daciei.

Sarmizegestusa

În vara anului 105, "Roma" pleacă din nou în expediţie pentru a-şi adjudeca definitv "Sarmisegetuza".
Au fost meciuri fantastice între "Roma" şi "Dacia". Lipsa "stranierilor" în tabăra dacă a contat enorm dar cu toate astea, Decebal ştie cum să-şi conducă "echipa" astfel încât "Roma" să nu se detaşeze decisiv în câştigătoare.

În "meciul" decisiv pentru "Sarmizegetusa", la "pauză", Decebal îşi ţine ultimul discurs în calitate de "manager" al Daciei. Şi ce discurs a fost! Să-l revedem mai jos:

Şi dacii au făcut întocmai. Au "jucat" până în ultima "secundă" pentru victorie însă superioritata tehnică, tactică şi mai ales numerică din finalul "meciului" a "Romei" a fost hotărâtoare.

Pierzând "Sarmizegetusa", Decebal îşi dă "demisia" de onoare din funcţia de "manager" a Daciei

LEGENDA