"Meciuri" istorice

În anul 200 înaintea erei noastre chinezii jucau un sport asemănător fotbalului numit Tsu Chu.

Romanii foloseau pentru antrenamentul militarilor un joc numit Harpastum, în care mingea trebuia trimisă cu piciorul dincolo de beţe înfipte în pământ.

În evul mediu, regii saxoni împingeau cu piciorul pe străzile oraşelor capetele regilor vikinzi căzuţi în luptă.

În 1580 apare în Italia Calcio Fiorentino, o formă brutală de fotbal în care poarta se întindea de-a latul terenului şi era permisă ţinerea mingii în mâini.

"Fotbalul este un sport de gentlemani practicat însă de tineri ce nu posedă aceste calităţi."

Pornind de la aceste premise nu e foarte greu de dedus de ce fotbalul este un sport relativ dur. A fost în trecut, de ce n-ar fi şi azi? Huliganii anilor 80 care se spărgeau pe stadioane şi pe străzi nu erau decât o prelungire a legiunilor romane. Nobilitatea şi brutalitate din fotbal sunt perfect echilibrate şi se completează reciproc. Cine afirmă că una e mai dominantă ca cealaltă nu-şi prea cunoaşte istoria şi nici fotbalul. Da, poţi fi brutal şi în acelaşi timp nobil. Poţi fi nobil şi în acelaşi timp brutal atunci când joci fotbal. E un paradox, într-adevăr, dar e al naibii de adevărat.

Ca să întelegeţi mai bine. Imaginaţi-vi-l pe Ştefan cel Mare apărând vatra Moldovei. Deşi era un om cu frică de Dumnezeu şi total dedicat cauzei creştinătăţii, asta nu însemna că turcii, ungurii, tătarii sau polonezii ce intrau în raza de acţiune a sabiei lui nu vor sângera. Deci, ca în fotbal. Dacă tu scapi singur cu portarul echipei mele, fii sigur că nici Dumnezeu şi nici nimeni nu mă vă împiedică să-ţi fac o alunecare din spate, din lateral, sau să te plachez în cel mai brutal dar nobil mod cu putinţă. O fi fotbalul brutal, dar contează şi cum obţii victoria, nu doar s-o obţii, deci este nobil.

Desigur, doar un dependent de fotbal aşa cum sunt eu poate înţelege viziunea etalată mai sus. Pe voi, restul, nu vă blamez că mă consideraţi un dezaxat fără viitor.

Bun, gata cu introducerea destul de lungă. De fapt vroiam să vă zic că începând din seara asta sau de mâine (cel mai probabil de mâine), vă voi prezenta bătăliile istorice ale naţiei româneşti, începând din antichitate şi terminând cu Războiul de Independeţă, printr-o viziune fotbalistică.

Ideea mi-a venit într-o seară când veneam cu băieţii de la câteva beri în oraş şi discutam despre "golaverajul" lui Ştefan cel Mare în luptele cu turcii. Rămâneţi pe frecvenţa "Braşovelor".