Teodor Greceanu... asul uitat

Cum a început totul?
S-a născut pe 13 mai 1917 la Bucureşti. În 1939, a absolvit al doilea Şcoala de Ofiţer Navigator iar în 1940 şi-a primit licenţa de instrucor în următoarele categorii: vânătoare, zbor pe vizibilitatea scăzută, pilot pe bimotor, instructor, acrobaţie şi zbor de noapte. A fost licenţiat şi ca observator din balon şi pilot de planor.

Pe cerul Odessei
În 1940, sublocotenetul aviator Teodor Greceanu a fost detaşat la Grupul 5 Vânătoare iar apoi a fost ales să facă parte din nou formatul Grup 7, ce deţinea mult mai performantele avioane Bf-109E. În această unitate şi pe acest tip de avion Teodor Greceanu a luptat în 1941 şi 1942. Deşi a luat parte la multe misiuni începând cu 22 iunie 1941, a obţinut prima victorie deasupra Odessei în august. Până la 16 octombrie, când a căzut Odessa, obţinuse două victorii.

În campanie din 1942 din Staingrad nu a reuşit să obţină nici o victorie. Totuşi, a luat parte la epica evadare din încercuirea de pe aerodromul din Karpovka, din noiembrie, luând cu el un pilot în loc de aparatul radio.

Campania din 1943
Anul 1943 s-a dovedit mult mai prolific pentru locotenentul Greceanu (a fost promovat între timp). În martie, Grupul 7 a făcut trecerea pe noile Bf-109G. Până pe 6 mai ajunsese deja la numărul de cinci victorii. Aerodromul de la Kramatorskaya era atacat de o formaţiune sovietică numeroasă (18 avioane Il-2 şi 20 La-5). Lt. av. Greceanu, slt. av. Naghirneac şi adj. av. Chirvăsuţă au decolat imediat. În timp ce luau altitudine au fost atacaţi de vânători sovietici şi au rupt formaţia. Naghirneac a angajat avioanele Il-2, în timp ce Milu şi adj. av. Firu, care erau deja în aer, au atacat La-5-urile. Greceanu li s-a alăturat reuşind să doboare unul.

De la 11 mai a făcut parte din Escadrila 57, aflată sub comanda lui Alexandru Şerbănescu. A luat parte la bătălia aeriană din 18 iulie, din care au rezultat 15 avioane sovietice doborâte şi alte cinci victorii probabile. Ziua următoare a doborât un La-3 iar pe 23 iulie a mai doborât unul.

Pe 28 iulie, Greceanu a doorât un avion sovietic în timp ce proteja o formaţie de bombardiere. Mai târziu, în cursul aceleiaşi zile, era în patrulă cu Şerbănescu şi alţi doi coechipieri. Au angajat patru vânători sovietici. Cpt. av. Şerbănescu a doborât unul, dar au apărut alte avioane sovietice. Greceanu a prins o poziţie favorabilă şi a tras în inamic. Sovieticul a intrat în picaj, dar l-a urmărit şi a tras din nou. Fum alb începuse să iasă din aripa dreaptă. După încă un rând de focuri, avionul sovietic a explodat. Pentru că erau surclasaţi numeric, Şerbănescu a ordonat retragerea.

Pe 4 august 1943, lt. av. Teodor Greceanu a doborât un Il-2 iar pe 13 august a mai adăugat unul palmaresului său. Astfel, pe 30 august era unul dintre cei cinci piloţi români decoraţi cu Ordinul "Mihai Viteazul" Clasa a III-a, cel mai înalt ordin militar românesc acordat ofiţerilor.

În octombrie, Grupul 9 a înlocuit epuizatul Grup 7, dar câţiva piloţi, printre care şi Greceanu au rămas pe front. Pe 13 februarie 1944 a fost numit comandorul Escadrilei 48, din Grupul 9 Vânătoare, ce era comandat de Cpt. av. Alexandru Şerbănescu. Pe 10 martie a doborât un Yak iar pe 25 aprilie un P-39, după un angajament între cinci Bf-109E româneşti şi opt La-5-uri sovietice şi patru Aircobras.

La sovietici şi la americani
Armata Roşie ajunsese pe pământul românesc, frontul practic fiind acum teritoriul naţional. Pe 20 mai, 12 avioane Bf-109G aflate sub comanda cpt. av. Gh. Popescu-Ciocănel se aflau în patrulă. Au trecut dincolo de liniile inamice la 5000 de metri altitudine iar Greceanu a semnalat faptul că avioanele sovietice se aflau sub ei, în partea dreaptă. Cpt. av. Ciocănel a atacat primul şi a doborât un Yak. Greceanu a atacat şi el dar a ratat. Curând s-a ivit din nou ocazia de a ataca şi nu a mai dat greş, Yak-ul prăbuşindu-se în flăcări. Restul Yak-urilot au scăpat.

Pe 23 iunie, o formaţie de aproximativ 500 de bombardiere USAAF, au atacat Ploieştiul. În încleştarea cu Mustangurile şi Lightningurile americane Greceanu a fost doborât. A aterizat forţat la vreo 13 km de Găeşti. A fost internat în spital unde a stat peste două luni. După aceea s-a întors la unitatea sa chiar înainte de a se declanşa campania contra Germaniei şi Ungariei. Nu a mai reuşit să obţină vreo victorie până la finalul războiului. Lt. av. Teodor Greceanu avea 20 de victorii confirmate şi peste 1000 de ore de luptă aeriană.

După război
A luat parte, împreună cu alţi piloţi români, la un imens spectacol aviatic organizar la Wiener-Neustadt de Aliaţi. A participat la miting cu un Bf-109G6 produs la IAR Braşov şi la prezenztat atât în zbor cât şi la sol.

În 1947 a fost concediat, pentru că noile autorităţi comuniste aveau nevoie de oameni cu un trecut "sănătos" (iar luptele de pe frontul de Est nu erau). În 1949 a fost arestat. Până în 1964 văzuse aproape toate închisorile comuniste şi lagărele de muncă forţată. A evadat o dată, dar a fost prins. A fost condamnat la moarte de două ori, dar sentinţa i-a fost schimbată în închisoare pe viată. În 1964 a fost eliberat, ca toţi ceilalţi deţinuţi politic. A murit în decembrie 1995, în Bucureşti.



GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI !