duminică, 25 ianuarie 2009

2-1 cu campionii Elveţiei, deloc rău!

Scorul ăsta de 2-1 mă duce mereu cu gândul la o caniculară zi de august din 2007, când, la margine de Bucureşti, stegarii mei învingeau pe Inter Gaz cu scorul de 2-1 Cristescu marcând atunci un gol de-a dreptul fantastic. Acelaşi Marian Cristescu a adus şi astăzi victoria stegarilor în amicalul jucat în Spania contra liderului la zi din campionatul elveţian, F.C. Zurich, marcând ambele goluri pentru Braşov. Habar n-am cum s-au marcat golurile, însă sunt sigur că au fost frumoase, pentru că orice gol care te face fericit este un gol frumos. Marian Cristescu este unul dintre acei jucători pentru care chiar merită să mergi pe stadion, se vede că pune suflet pentru echipă, chiar dacă el nu este braşovean, se vede că pune interesul echipei mai presus de interesul personal. Îmi vin acum în minte două momente care m-au făcut să-l includ pe Marian Cristescu în panoplia stegarilor adevăraţi. Primul este finalul unui meci din sezonul trecut câştigat cu 1-0 contra Petrolului din Ploieşti. La finalul respectivului meci, Cristescu este sus pe gardul din faţa peluzei cântând laolaltă cu suporterii. Cel de-al doilea moment este meciul din Cupa României de sezonul trecut cu Oţelul Galaţi disputat chiar în ziua de Sfântul Nicolae la Ploieşti. În acel meci Cristescu a dat startul cursei de urmărire, înscriind cu capul dintr-un corner. În cele din urmă s-a ajuns la penalty-uri. Şansa calificării Braşovului în sferturile de finală stă în bocancul drept al lui Cristescu, dar şutul lui este parat de portarul gălăţean. Expresia de pe faţa lu Cristescu după acea ratare se putea traduce în ceva de genul: "Am belit-o! Şi asta din cauza mea!" Din fericire Nae a salvat penalty-ul decisiv şi ne-am calificat mai departe. Pe gardul stadionului "Astra" din Ploieşti, era un adevărat carnaval al bucuriei. Jucători şi suporteri laolaltă printre care şi Marian Cristescu cu ochii în lacrimi. N-o să uit în viaţa mea acel moment. Eu mă sprijineam pe un picior, în pragul unei comoţii şi îi priveam pe jucători. Când l-am văzut pe Cristescu tot ce-am mai putut face a fost să zâmbesc şi să dau din cap. Îmi place să cred că Marian Cristescu mi-a întors gestul din acea seară de la Ploieşti când a "dat din cap" în minge pentru a deschide scorul contra lui Dinamo.
Aşadar, Marian Cristescu, jucătorul cu numărul 18 de la Steagul, cel de care, noi, suporterii, ne legăm mari speranţe în acest retur de sezon. Începutul este cât se poate promiţător, nu rămâne decât să confirme forma bună în care se află, atât el dar şi echipa, şi în meciurile următoare.
Mult succes stegarilor în meciul de marţi contra celor de la Levante!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu