duminică, 15 ianuarie 2012

Din Revoluţie în Libertate printre fulgi de zăpadă

Vivat la Revolucion! Afară a început să ningă cu fulgi groși, îi văd perfect în lumina felinarului de pe colț.

Dar nu despre fulgi vreau să vă vorbesc ci despre altceva. Despre idei și despre cei care acum protestează prin diverse orașe din țară (Brașov, București, Cluj, Iași). Cum spune unul din filmele mele pe care îl apreciez foarte tare atât din punct de vedere al realizării cât și a mesajului transmis, "sub această mască se află o idee, iar ideile sunt antiglonţ". Dilema care se naşte acum în abisul conştiinţei mele este următoarea: care este ideea care-i ghidează acum pe protestari? Ideea care a generat mişcările de protest, cea că "SMURD-ul se desfiinţează", s-a disipat, legea sănătăţii intrând în stand-by. Aşadar, rămâne o întrebare absolut normală: care este ideea care ghidează acum protestarii ieşiţi pe străzile unor mari oraşe româneşti?

Fiecare om care îşi exprimă nemulţumirile în Piaţa Revoluţiei sau în Piaţa Sfatului poartă el însuşi o mască - cineva lucrează la buticul de pe colţ, cineva este student, cineva e muncitor, cineva e ultras. Atâţia oameni şi atâtea măşti. Care este ideea de rebeliune care se ascunde sub fiecare dintre aceste măşti? Televiziunile, aceste maşinării nemiloase ale manipulării au vorbit despre o "supapă" creată odată cu apariţia disputei T. Băsescu - R. Arafat la care acum toată lumea se înghesuie pentru o gură de oxigen. Oamenii, se spune la televiziune, au redescoperit toate greutăţile de zi cu zi, toate cotiturile greşite pe care a apucat-o ţara în ultimii ani iar acum se revoltă. Este greu într-o epocă a informaţiei-viteză şi a manipulării prin orice mijloace să te declari partizanul uneia dintre părţi. Al puterii în nici un caz nu sunt, dar nu sunt nici al protestatarilor. Protestatari care strigă "libertate" şi afişează mesaje printate a căror coloratură dă de gol pasiunea lor politică nu mă atrag sub nici o formă. Este de un tupeu grotesc, hidos, aproape apocaliptic, să strigi în România anului 2012 "libertate". Doar două lucruri am să spun în această privinţă: amintiţi-vă închisorile staliniste şi 1989. Este o insultă la adresa acelora de atunci ca astăzi să strigi "libertate". Desigur, e un cuvânt impetuos care-l face pe cel care-l pronunţă să se simtă parte a ceva măreţ. Adevărul însă e că cei aprigi strigători ai "libertăţii" sunt şi vor fi nişte oameni extrem de mici. Nişte omuleţi firavi care descoperă libertatea odată cu ordinul de a ieşi în stradă "să protesteze" ce vine de la partidul căruia aparţin. Să nu ne amăgim, nu e nimic liber, demn sau drept în protestele din oraşele ţării.

Şi totuşi, poate ar fi ultraşii (studenţi, şomeri, lucrători la multinaţionale etc.), cei care poartă masca cea mai grotească în societatea Română a mileniului trei (mască la care a lucrat cu ardoare presa dar căreia şi ei  i-au mai pictat ici-colo nişte linii), cei care pot reprezinta acel ceva demn şi drept, ţeluri spre care orice societate trebuie să tindă. Pentru atingerea acestui ţel, pentru a putea ajunge cu adevărat la o idee anti-glonţ care să le guverneze gândirea şi acţiunile, ei trebuie să se separe de mulţimea rămasă şi fără libertate (aia morală), şi fără demnitate, şi fără simţul dreptăţii. Nu poţi pretinde drepturi egale şi corectitudine sistemului stând cot la cot cu cei care flutură steaguri luate din sediile de partid, tăiate perfect pe centru, şi pentru care idei măreţe precum cele pe care cauţi tu să le atingi şi să le impui sunt mai non-valorice decât cartonul pe care îşi aşează micii serviţi gratis cu ocazia vreunei petreceri politice.

Ce vreau să spun, pentru a mă face înţeles, este că noi, ultraşii (pentru că şi eu port această mască), ultima redută a conştiinţei onoarei şi dreptăţii într-o societate bolnavă, cum deseori ne place să ne recomandăm, trebuie să ne depărtăm de toţi cei care vor să infecteze această redută cu ideile lor meschine pentru a vedea apoi sânge curgând din ea. Să nu lăsăm mass-media să ne orbească cu elogiile lor. Antena3 ştie tot atâtea despre "golanii" lui '89 cum ştia Iliescu despre democraţie. Într-adevăr, marile revoluţii au pornit de la tineri, de la oameni cu curaj, însă să nu credeţi că avem aici de-a face cu o revoluţie. Nu ştiu încă ce e. O perdea de fum este cu siguranţă, însă nu-mi pot da încă seama pentru ce mai exact. Să nu ne lăsam exaltaţi de judecăţi pripite şi să le oferim jurnaliştilor care comentează evenimentele cu ironie, zâmbete meschine şi îngrijorare prefăcută, materiale de "breaking news" cu prim-planuri ale străzilor îmbibate în sânge. E tragic să calci prin bălţi de sânge şi să te întrebi... pentru ce?

S-a oprit ninsoarea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu