miercuri, 15 iunie 2011

La ţară: apus de soare | Ep. 5

E ultima zi la ţară, de joi sunt iar acasă. Nu puteam să închei această epopee ruralo-urbană fără a vă arăta cum e un apus de soare aici.

Zona se cheamă "islaz". E un deal mare, verde, de pe care se pot vedea satul şi cele două iazuri: iazul mare şi iazul mic (sau iazul lui Pintiuc). La baza dealului se încingeau meciuri de fotbal tari de tot. Se juca, de regulă, ăia de pe partea dreaptă a satului cu ăia de pe partea stângă. Eu eram în echipa de pe stânga. O margine a terenului era "marcată" de un pârâu, iar cealaltă margine de dealul sus-menţionat. Pe deal se adunau gagicile din sat să facă galerie sau, pur şi simplu, să se distreze pe seama talentelor fotbalistice ale unora sau altora.

Ieri când am trecut pe lângă vechiul "teren de luptă" îmi părea prea mic pentru nebunia colosală ce o găzduia cândva. Eu jucam portar, mă deprinsesem cu postul ăsta de la meciurile din faţa blocului din Braşov şi i-am dat gata pe localnici cu plonjoanele mele. Pentru prima oară vedeau un portar ce nu sare precum o broască ci are o oarecare estetică în plonjon. Asta ca să mă laud niţel. Se juca bărbăteşte, oamenii erau chiar pasionali cu mingea la picior dar şi mai pasionali când strigau unu' la altu' dându-şi indicaţii sau trimiteri la origini. Exemplificare: mi-a pus cineva odată un genunchi în coapsă că am zburat ca-n filmele cu Bruce Lee. La aterizare am ratat de puţin o balegă proaspătă aflată în tuşa terenului.

Ce legătura are fotbalul cu apusul de soare? Păi meciurile se întindeau până târziu, când era prea beznă să mai găsim mingea căzută în pârâu. Până la înturnericul suprem, însă, era apusul. Şi, Doamne, ce apusuri de soare am mai văzut dintre stâlpii porţii de lemn.

Ieri seară, nema porţi de lemn, minge de fotbal sau gagici îmbujorate. Daaar, apusul de soare a rămas la fel cum îl ştiam.
"The vast expansion of the football pitch.." Pe dâmbul ăsta din colţul din dreapta stăteau suporteriţele.
Pe "islaş"
Iazul mare. Aici, pescuitul este interzis. Sunt unii care umblă în patrulă ca să găsească potenţialii braconieri cu fir întins. Altfel, precum iazul de la marginea Fălticeniului, şi acesta are "porţia" sa de lebede şi raţe sălbatice.
Spre casă după o zi de muncă pe ogoarele patriei.

Apusul, aşa cum se vede de pe vârful dealului.
Apus de soare pe iazul mic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu