În zilele noastre noţiunea "fotbalul nu e doar un sport" se înţelege prin faptul că fotbalul e o industrie. Mă rog, eu unul, şi mai sunt mulţi ca mine, refuz şi refuzăm să credem că frumosul joc a ajuns nimic mai mult decât o afacere. Practic se încearcă punerea semnului egal între fotbal şi, să zicem, o bancă, sau o firmă multinaţională. În fine, pricepeţi voi ideea pentru că cititorii de "Braşoave" (câţi or mai fi rămas) sunt oameni deştepţi.
Fotbalul are însă puteri supranaturale. La propriu! Uneşte oamenii într-un mod în care, fără a încerca să fiu arogant, nici un alt sport nu o face. Asta e diferenţa dintre fotbal şi o afacere, oricare ar fi ea. În fotbal ai idealuri, vise şi pasiune pe când în afaceri doar cifre, procente şi gândire. Iar unele chestii pe lumea sunt făcute pentru a fi în primul rând simţie, nu gândite. Şi-n fotbal se gândeşte, nu orice idiot îl poate juca, dar trebuie ca înainte de toate să-l simţi.
Am găsit mai jos un clip făcut de spanioli pentru Atletico Madrid, sau Atleti cum sunt ei alintaţi în Spania. Nu prea le am cu spaniola, dar am prins cât de cât şplilu' ideii: în Spania anului 1937, adică în timpul Războiului Civil, un soldat îl ia pe un altul prizonier. La un popas aceştia află că ceea ce îi uneşte e mai presus decât ceea ce îi separă, şi încep să depene amintiri din perioada de glorie. Vizionaţi clipul, de deopotrivă foarte comic şi emoţionant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu