luni, 3 mai 2010

Sigur vrei ce-ți dorești?

Toată lumea vrea aia și aia și aia! Le vrea fără muncă. Le vrea imediat. Să bată din palme sau să pocnească din degete iar dorința lor să se împlinească.

Să zicem că ți se arată Dumnezeu (ştiu că-l invoc destul de des pe cel de sus în articolele din ultima vreme, dar nu, nu am devenit mai religios) şi-ţi zice: "Ia zi, ce vrei tu şi nu mai ai răbdare să aştepţi?". "Doamne, în sfârşit, mi-ai ascultat rugile!". "Lasă mă vrăjeala, zi acolo ce vrei că n-am timp de autografe." "Păi, aş vrea casa mea, undeva într-un loc liniştit, la munte dacă se poate, înconjurată de copaci şi... ". "Hai, gata, am priceput ideea. Lasă detaliile. Mai vrei ceva?". "O maşină, un jeep, ca asta a mea să fie în siguranţă când iese cu ea pe stradă." "Aha! Bine, bă! Fie"

Face Dumnezeu un hocus pocus şi pac! Uite casa, uite jeep-ul.

"Acuma fii atent la mine", zice Dumnezeu, "ai cheile în contact, iar cheile de la casă în torpedou". "Doamne, îţi mulţumesc! Îţi voi fi veşnic recunoscător!". "A, da, legat de chestia asta cu recunoştinţă veşnică. Vezi că odată ce ai băgat cheile în contact sau ai intrat pe uşa casei, taxa e de o lună din viaţa ta... pentru fiecare intrare, ieşire şi tură dată cu maşina." "Cum adică, Doamne, că nu pricep?" "Ce nu pricepi, mă? E simplu! Te-ai milogit de mine că vrei aia şi aia iar acuma crezi că ţi le dau aşa pe ochi frumoşi? Le vrei, le plăteşti. Dar cum tu eşti cam rupt în cur te taxez cu zile din viaţa ta. Ia zi, le iei sau le dau fraierului ăla de la doişpe? Că de când a terminat liceu' mă disperă că vrea vilă cu etaj şi Q7..."

2 comentarii: