duminică, 7 februarie 2010

Teorie despre bani

Ca să știm de la ce baze pornim este imperios necesar să ştiţi că nu-mi plac banii. Nu-mi plac banii pentru ceea ce reprezintă ei în esenţa lor. Pentru că n-o să fiu ipocrit să spun că-mi displace să am sume consistente de bani cu care să fac ce vreau eu. Acum ajungem unde vroiam să ajungem. "Să fac ce vreau cu banii"... Ei, bine, pentru a avea bani cu care să pot face ce vreau trebuie în primul rând să-i... am. Ceea ce nu e cazul. Acum ajungem la o întrebare simplă al cărei răspuns se află probabil pe Wikipedia: cine a inventat banii? Mă refer la banii în varianta asta de hârtie colorată. Pentru că banii din epoci de demult apuse ce reprezentau monezi din metal preţios chiar puteau fi numiţi bani. Aveau valoare. Ceea ce nu e cazul celor de azi. Nici măcar a monezilor din ziua de azi care-s făcute din orice alt metal dar nu preţios. Aşadar, ce dă valoare banilor din zilele noastre? Pe bune întreb. Ce le dă valoarea aia incomensurabilă pentru care oamenii sunt în stare să omoare, să violeze femei bătrâne, să-şi toarne mama la interlopi? Feţele oamenilor celebri care apar pe bancnote? Păi dacă ar fi aşa, un muzeu e de 1000 de ori mai valoros ca orice bancnotă gândindu-ne la numărul oamenilor de valoare ce sunt adăpostiţi într-un muzeu şi numărul celor care apar pe bani. Dar culmea, nu e aşa. Ca să intri într-un muezeu trebuie să dai vreo 7 lei. Adică vreo şapte de Nicolae Iorga. Sau un George Enescu şi doi de Nicolae Iorga. Sau un Nicolae Grigorescu şi aştepţi restul. Deci, ce dă valoare banilor? Că e clar că figurile reprezentative ce apar pe ei sunt doar pentru decor. Seria aceea de pe fiecare bancnotă? Timbrul acela transparent? Semnătura lui Mugur Isărescu? (pentru că suntem în România, dar teoria se aplică la toată lumea). Este că nici voi nu-mi puteţi da un răspuns concret de genul "uite. mă, chestia aia din bani e aia care-i face aşa de speciali." Dacă îndepărtezi de pe bani figurile istorice, numărul compus din cifre amestecate şi semnătura elegantă din bancnotă nu mai rămâne decât o hârtie verde, roz, mov sau portocolie pe care doar anumiţi oameni au dreptul să desenze figurile istorice, un număr compus din cifre amestecate şi să se semneze frumos. Discriminare, mon cher!

Rămân la întrebarea: ce dă valoare banilor? De ce trebuie să muncesc pentru un teanc de hârtie dichisită? De ce trebuie să-mi cumpăr anumite bucurii ale vieţii cu trei foi verzi? Dar, peste toate, rămâne întrebarea asta: ce s-ar întâmpla dacă toată lumea ar renunţa la banii fără valoare făcuţi de anumite cercuri excentrice şi am negocia între noi cu altceva? Am un timbru cu Naţionala României din calificările pentru Mexic '82. Oare îmi dă vânzătoare un Ciucaş la 2L pe el?

2 comentarii:

  1. Ai văzut Zeitgeist? Acolo găsești răspunsul la mai toate întrebările pe care ți le pui aici. La mijloc e o convenție, o valoare atribuită în mod convențional și general acceptată.

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am văzut filmul. Au auzit că ar avea și cam multe vrăjeli prin el, dar, știi cum e, printre vrăjeli e și ceva adevăr.
    Cât despre convenție, din moment ce nimeni nu ne-a întrebat "bă, fraierilor, voi ce părere aveţi despre?" cutare, am putea la fel de bine să nu recunoaştem convenţiile excentricilor. Dar no, deja e mult prea împuţită situaţia pentru revoluţii la scară globală.

    RăspundețiȘtergere