Sergiu Nicolaescu, păzea !!!

Până în octombrie mai e, dar de ce să aştept până atunci? Profitând de vacanţa studenţească am pus cap la cap imagini, sunete, muzici şi texte care să cinstească memoria celor 250 de soldaţi români morţi în zilele de 7 şi 8 octombrie 1916 în Primul Război Mondial.

Te-aş trimite să afli de pe Wikipedia ce s-a întâmplat atunci, dar tragicul eveniment din istoria oraşului este tratat cu o ignoranţă grotească.

Foarte pe scurt: în august 1916 Armata Română intră în Marele Război. Toate forţele sunt concentrate pentru eliberarea Ardealului iar în două zile Braşovul este eliberat. Neglijând partea de sud a frontului, Armata Română este taxată scump la Flămânda şi Turtucaia aşa că din motive strategice, trupele de peste Carpaţi sistează ofensivă şi încep să se retragă. Hai că nu e chiar "foarte pe scurt". Nemţii, austro-ungarii şi bulgarii îi lovesc pe ai noştri cu tot ce au mai bun astfel că românii ajung să înfrunte Puterile Centrale în ultimul punct de rezistenţă de peste munţi: Braşovul.

Pe 7 şi 8 octombrie 1916, 250 de ostaşi români dispuşi de-a lungul liniei ferate din Bartolomeu, aflaţi în apropierea Gării, se pregăteau să-i ia la ţintă, să-i ia în baionetă sau se le bage chiar şi degetele în ochi invadatorilor. Scopul lor era clar: păzim spatele trupelor aflate în retragere cu orice preţ. Ştiţi cum e, în ziua de azi acest "cu orice preţ" s-a cam scuturat de însemnătate fiind folosit... cu orice preţ. Dar, atunci, în toamna lui 1916, "cu orice preţ" însemna moarte până la ultimul.

După atacul din ziua de 7, românii rămân fără muniţie. Aveau doar o singură mitralieră în dotare, în rest numai puşti. În cursul nopţii, atacatorii ocupă poziţii de încercuire iar când s-a crăpat de ziuă au dezlănţuit iadul. Loviţi de focul de mitralierei din flancul stâng şi de grenade, românii cad seceraţi dar nu se predau. Ripostează cu baioneta şi mor până la ultimul. Hai că e ieşti fain textul, zic eu. Poate îl bag şi pe Wikipedia asezonat, bineînţeles, cu mai multe detalii privind lupta.

Nu ştiu dacă ai ajuns până aici cu cititul. Dacă da, bravo ţie! În caz că aveai dubii că neamul din care te tragi e unul de viteji, acum eşti sigur de asta.

Dar gata cu vorba şi urmăreşte filmuleţul de mai jos. Bine, de fapt e un fel de scurtmetraj despre bătălia din Bartolomeu, cunoscută şi sub numele de Tranşeea Morţii. Dar aici se pune accentul pe latura emoţională şi mai puţin pe cea de factură documentară. Am luat secvenţe din două filme româneşti despre Primul Război Mondial, am pus un pic de muzică (bine, un pic mai multă) şi am scris nişte texte şi uite ce-a ieşit. Desfă o bere sau ia-ţi nişte floricele că are vreo 8 minute.