joi, 25 februarie 2010

"Braşov 775" cu mine primar

Bun, deci treaba stă în felu' următor, dragi concetăţeni. Braşovul împlineşte 775 de ani de la prima atestare documentară aşă că avem nevoie de ceva care să-i dea pe toţi pe spate, să-i lase gură cască, să saliveze şi să dea BUZZ-uri pe mess în care vor şi ei pozele de la eveniment.

No, m-am uitat aici ca să văd ce program au actualele autorităţi locale şi mi-a fost dat să văd aceeaşi frecţie obosită salvată doar de masajele celor de la Filarmonică cu a lor Carmina Burana din Piaţa Sfatului. Mai sunt câteva acţiuni, puţine însă, ce mai scutură un an ce se vrea special dar e tratat monoton.

Pe principiul, buget de criză, Doamne cât mă disperă expresia asta, monotonia e la ea acasă. Dar, aşa cum scriam mai sus, un an ca acesta merită tratat... cum să zic eu, nu prea găsesc un cuvânt potrivit... Uite, ca-n bancul ăla cu englezu', franţuzu' şi românu' ce văd pentru prima oară Statuia Libertăţii. "Beautiful, a masterpiece!", zice englishman-ul. "C'est magnifique!", zice franţuzu'. Românul, tace vreo 20 de secunde, după care spune: "Uai să-mi bag p--a!" No, pentru o asemenea aniversare trebuie să existe un eveniment care să smulgă o exprimare de genu' ăsta, chiar dacă e mai vulgară.

Bun, hai că trec şi la subiect că v-am dus cu zăhărelu' destul.
Piaţa Sfatului e locul unde se întâmplă tot, da? Da! Se sărbătoresc 775 de ani de atestare documentară a oraşului, da? Da! Adică 775 de ani de când istoria ne-a luat şi pe noi în seamă. Ideea e în felu' următor. Readucem la viaţă părţi din istoria de 775 de ani a Braşovului printr-o bătălie epică. Da, bătălie. Bătălie în sensul războinic, practic, nu metaforic.

Probabil unii dintre voi ştiţi despre grupurile de "reenactment" (click pe link să aflaţi cum stă treaba dacă nu ştiaţi. E în engleză pentru că nu-i în română). Pe româneşte spus, îi reînviem pe cavalerii teutoni, cei care au făcut oraşul ăsta. Reînviem armata lui Michael Weiss, judele Braşovului ce a refuzat să se supună principelui Transilvaniei, Gabriel Bathori. Reînviem armata de Juni a Căpitanului Ilie Birt. Reînviem braşovenii ce au trecut Carpaţii pentru a se înrola în Armata Română ce lupta pentru independenţă. Reînviem cei 250 de ostaşi români căzuţi în Marele Război la Bartolomeu. Cu ajutorul trupelor de "reenactment" îi readucem la viaţă pe ai noştri şi îi punem faţă-n faţă cu tătarii, otomanii, austriecii, maghiarii şi nemţii (paradox amuzant faza cu nemţii, dar ne-am bătut cu ei în '916).

Să nu-mi zici că o scenă de asemenea proporţii desfăşurată într-o Piaţa Sfatului de secol XIX, dichisită cu tunuri, cavaleri, fum, baricade şi explozii n-ar stârni reacţii asemănătoare cu cea a românului când vede Statuia Libertăţii.

Cireaşa de pe tort ar fi "Iacării Acrobaţi". N-or fi YAK-urile lor chiar din al Doilea Război Mondial, dar la ce spectacol fac băieţii ăştia ai impresia că sunt întruchiparea lui Bâzu Cantacuzino sau Milu.

Costurile unei acţiuni de o aşa anvergură? Nu atât de mari pe cât s-ar crede. Dar no, poate ajung primar până la "Braşov 780" şi o să zboare IAR-uri 80 în Piaţa Sfatului.

Continuăm...

Zicea domn' primar că tema sărbătorii de anul ăsta e evul mediu, sau ceva în genu' ăsta. Îmi place, dar ideea nu-i completă. Fiind un an marcant, eu optam ca istoria Braşovului să fie tema evenimentelor. Pana mea, Braşovul n-o existat doar în evul mediu. Tipăream nişte exemplare de Gazeta Transilvaniei pe stil 1877 şi le distribuiam moca cetăţenilor. Articole semnate de George Bariţ şi Aurel Mureşanu moca? Parfum, mon cher.

Asta e doar unul din evenimentele ce-l am în cap. Celălalt, curând.

Un comentariu: