Prietenului meu Eftimie cel mediocru

Pentru că i-am stârnit amintirile când pomeneam de meciul contra Argentinei de la Italia '90, acuma postez un clip cu golurile marcate de Lăcătuş în poarta Uniunii Sovietice în acelaşi an de graţie, 1990, la Bari.

Despre legende

Aş fi scris de Răzvan Lucescu şi despre cum de la vară va părăsi Braşovul dedicându-se exclusiv României. Balanţa dintre mitul "descălecării" lui Răzvan sub Tâmpa şi actul (al doilea) său de trădare este atât de echilibrată încât nu ştiu dacă să aleg făurirea unei legende "stegare", posibil false, sau dărâmarea acesteia. Am încercat să trasez o paralelă între Silviu Ploeşteanu şi Răzvan Lucescu şi paralela creată în mintea mea seamăna cu unul din tablourile lui Liviu Corneş Babeş, "Neant". Silviu Ploeşteanu ajunge la rangul de "divinitate". Un oltean venerat sub Tâmpa. În acest timp Lucescu îmi pare genul doritor de noi senzaţii, dornic parcă să-şi demonstrez lui şi celorlalţi că performanţele realizate până acum nu se datorează faptului că este băiatul lui Mircea Lucescu. Paolo Maldini nu cred că a simţit vreodată nevoia să plece de la Milan pentru simplul fapt că tatăl sau, Cesare, a fost o legendă a "Diavolului milanez". Ci a rămas un "roso-nerro" până la retragerea din activitate fiind el însuşi o legendă. Legenda "petrolistă", Mircea Dridea, întrebat de ce nu părăsit Ploieştiul atât de drag lui pentru a da curs ofertelor venit din Capitală şi-a motivat decizia astfel: "nu m-au interesat nici o clipă banii. Tot ce am vrut de la viaţă a fost să fiu mulţumit sufleteşte, iar Petrolul mi-a oferit asta din plin". Venind în Braşov, îl aflăm, pe lângă Silviu Ploeşteanu, pe domnul Nicolae Pescaru, un prahovean din Breaza sfătuit de tatăl său, fotbalist la Dinamo Braşov, ca "atunci când vei fi mare tu să joci pentru Steagul Roşu". Şi asta a şi făcut Nicolae Pescaru, timp de 19 ani. Sau, o întâmplare mai dramatică este cea a lui Csaba Gyorffy, un etnic maghiar din Cristuru Secuiesc. Luat cu forţa de Miliţie şi urcat în maşină pentru a fi dus la Steaua acesta a sărit din maşina ce se afla în mers pentru a evita despărţirea de Braşovul atât de iubit de el.
Nu e bine să judecăm oamenii ci faptele acestora. Să rămânem cu lucrurile frumoase care s-au întâmplat în timpul perioadei petrecute de Lucescu jr. pe banca Braşovului şi sperăm că acesta va reuşi şi la Naţionala de fotbal manevra de resuscitare pe care a reuşit-o la Braşov.

Toţi oamenii... mei

Titlul este inspirat din filmul "Toţi oamenii regelui" (All the King's men). Dacă vă interesează despre ce e filmul căutaţi-l. Nu-mi propun să fac o recenzie a peliculei ci doar să evidenţiez replica unui dintre "oamenii regelui". Acesta se întreabă de ce încă mai ţinem la prietenii copilăriei noastre chiar dacă se poate vedea foarte clar că ei nu mai sunt aceiaşi? Răspunsul, scurt şi la obiect: "ţinem la imaginea pe care ne-am format-o despre ei când eram mici..." Cât de multe lucruri spuse într-o singură frază, şi cât de adevărat. Cert este că întrebarea asta mi-am pus-o şi eu de foarte multe ori. Ţinem la ei pentru că alături de ei băteam mingea în faţa blocului sau în ştrand şi furam coroduşe sau flori de liliac din grădini. Ne-am maturizat acuma. Nu mi-am mai văzut prietenul cel mai bun de aproape trei luni deşi apartamentul lui e colţ în colţ cu al meu. El lucrează eu-s la facultate. Alţi prieteni sunt şi ei la facultate şi nici măcar în week-enduri nu ne mai vedem. Mai ne întâlnim accidental pe autobuz sau pe la vreun magazin.
Nici nu mai ştiu cât de veche e poza asta. De la majoratul lui Ovi parcă, pe vremea când el bea bere, Nicu avea mustaţă şi Sergiulică nu făcea naveta Bucureşti - Braşov, şi toţi făceam totul împreună.

Săptămâna amintirilor

Sau cel puţin începutul de săptămână aparţine amintirilor. A, despre ce amintiri e vorba? Mexico '70 şi Italia '90. Luni mi-am luat ultimul număr de Magic Fotbal cu dvd-ul meciului România - U.R.S.S. de la Coppa del Mondo şi marţi, adică azi, mi-am luat cartea dată de Gazeta Sporturilor şi semnată de regretatul Ioan Chirilă, "Mexico '70 - Jurnal sentimental". Bafta mea a fost că am cumpărat chiar ultimul exemplar, de la chioşcul de ziare din staţie de la Ciucaş, no, aşa se întâmplă când îţi cumperi ziar la ora 5 după-masă. Ce fain şad laolaltă amintirile îngenunchierii Rusiei alături de cele ale "mexicanilor" noştri. Din câte mi-am dat seama, acest dvd de la TVR Media e ultimul din seria intitulată "Românii de Mondiale" întrucât pe copertă nu scria un meci viitor. Şi cât îmi doream să văd meciul contra cehoslovacilor din Mexic sau să revăd "muşcătura cobrei" din meciul cu Columbia, din 1998 ... Cât despre Gazeta Sporturilor, numai de bine. Cartea aceasta nu reprezintă doar înşiruirea unor meciuri şi a unor nume ci mult mai mult, este, dacă vreţi, sportul îmbrăcat în legendă. Am mai citit şi "Glasul roţilor de tren" al aceluiaşi Ioan Chirilă şi impactul generat de talentul unui om de a face din sport o prelungire a vieţii a fost fantastic. Dacă despre Naţionala de fotbal a zilelor noastre nu se vor scrie prea curând cărţi şi nu se vor face dvd-uri nu ne rămâne decât să ne refugiem în trecut...

Cronica viselor sau cum eu înebunesc

Se spune că visele reprezintă ceva, că spun ceva despre noi sau despre ceva ce va fi. Dacă e aşa mie mi-e cam teamă să-mi spună vreun specialist ce semnificaţie au visele mele. Vă plictisesc un pic cu ultima "epopee" visătoare pe care am experimentat-o de curând.
Noaptea zilei de 24 spre 25 aprilie. Visez că sunt la casa bunicilor din Fălticeni. Erau foarte multe din neamuri adunate acolo şi vorbeau diferite chestii. Eu alergam de nebun prin casă găsind un loc unde să mă ascund pentru că, citez:"mă caută poliţia să mă bage la puşcărie!" Rudele mă întreabă ce am făcut şi dacă-s vinovat. Eu zic: "nu eu am făcut-o!". Deşi poarta de la ţară n-are sonerie, eu aud o sonerie din aia de face ca pasărea şi pe cineva strigând "miliţia!". Eu mă bag într-o cameră din casă ce e folosită pe post de depozit şi n-are lumină. Mă ascund acolo pe beznă sperând că "miliţienii" nu mă vor vedea. Şi îi aud cum caută şi la un moment dat unu' din ei deschide uşa şi bagă căpăţâna în camera şi se uită. Apasă pe întrerupător da' nu merge. Eu, de acolo de unde eram ascuns (de fapt stăteam chiar lângă uşă pe beznă) mă uitam la "miliţian". El nu mă vedea pe mine. Iese din cameră, trânteşte uşa şi visul se termină.
Noaptea zilei de 25 spre 26 aprilie. Cadrul în care se desfăşoară visul este acelaşi. Aceiaşi "miliţieni" vin din nou să mă caute pentru că am... şi atunci când zice ce am făcut nu-l pot auzi. Mă ascund din nou în aceeaşi cameră doar că de această dată era ordine în ea şi e şi lumină acum. Conştientizez că faza cu statu' nemişcat n-o să mai ţină şi, în timp ce "miliţienii" mă caută împreună cu neamurile, eu mă acopăr ci o pătură dar care se micşorează instantaneu. Eu aşa cred, pentru că, deşi eu credeam că sunt descoperit şi puteam să văd totul în jur, când "miliţianul" intră în cameră se uită direct la mine cu o privire ciudată şi nu zice sau face nimic. Stă şi se uită vreo 5 secunde după care pleacă. Când mi se spune că "au plecat", ies din cameră, la care, neamurile din casă îmi zic: "mâine seară numai scapi! sigur te găseşte!" Şi stop vis.
Noaptea zilei de 26 spre 27 aprilie. N-am visat nimic, probabil din cauza oboselii acumulate în cursul zilei.

Junii... legenda continuă

Am fost pentru prima dată în viaţa mea să-i văd pe juni "în direct". Totul, bineînţeles, a fost la superlativ. Fanfara, costumaţiile, defilarea, vremea şi în jur de 1000 de oameni ce au luat cu asalt Centrul Vechi al oraşului pentru a asista la una dintre cele mai vechi şi frumoase tradiţii din România. Prea multe vorbe nu-şi au rostul acuma aşa că vă las să vizionaţi câteva instantanee cu Junii Braşovului şi nu numai.

Fanfara


Junii Tineri

Vătaful Junilor Tineri

Stegarul Junilor Tineri

Junii Bătrâni

Vătaful Junilor Bătrâni

Stegarul Junilor Bătrâni

Junii Curcani

Vătaful Junilor Curcani

Stegarul Junilor Curcani

Un pui de "curcan"

Junii Dorobanţi

Vătaful Junilor Dorobanţi şi stegarul

Junii Braşovecheni

Vătaful şi stegarul Junilor Braşovecheni

Stegarul Junilor Braşovecheni

Junii Roşiori

Vătaful Junilor Roşiori

Stegarul Junilor Roşiori

Junii Albiori

Vătaful Junilor Albiori

Stegarul Junilor Albiori

Spre Pietrele lui Solomon




Junii au trecut, să vină micii, cârnaţii, berea şi... ambulanţa



Gata ospăţul, înapoi spre Cetate



Turla Bisericii Sfânta Treime de Pe Tocile

Troiţa Căpitanului Ilie Birt, un erou al Braşovului...


Piaţa Unirii, Biserica Sfântul Nicolae şi "emblema" blogului meu


Sper că v-a plăcut!

Sunt gras... sunt vinovat pentru stratul de ozon

Am un metru şi vreo 87 de centimetri înălţime şi cântăresc în jur de vreo 100 şi un pic de kile. Cei care prezentaţi aceste "simptome" vă faceţi vinovaţi de încălzirea globală. Ştirea am găsti-o cotrobăind prin Braşovul Tău şi iniţial am crezut că este o glumă (o glumă chiar foarte faină). Dar am scris apoi pe gugăl "fat people and global worming" şi a dracu' fatalitate ce-am găsit. ABC news îmi confirmă faptul că nişte britanici chiar au cheltuit bani şi resurese pentru a cerceta cum afectăm noi, ăştia mai graşi, mediul înconjurător. Cică un anume Phil Edwards spune că "oamenii cu greutate" au "a significant contribution" pentru că "eighteen percent more food energy is requierd..." iar toate astea au ca efect "a clear impact in terms of greenhouse gas emissions in order to grow that food". Şi pentru că am vrut să aflu ce mai zic şi alte surse pe baza acestui studiu, îi găsesc pe cei de la Fox News întrebându-se "do fat people cause global worming?" Nimic nou şi aici. Din cauza graşilor se produce mai multă mâncare, graşii fiind... graşi vor merge mai mult cu maşina. Şi, în final, pe site-ul ziarului britanic Daily Mail aflu că acelaşi Phil Edwards împreună cu al său partener Ian Roberts afirmă că "...moving about in a heavy body is like driving around in a gas guzzler". (gas guzzler se referă la maşinile care consumă foarte mult combustibil şi poluează foarte tare).
Sunt gras şi din cauza mea şi a celor ca mine New York-ul va ajunge sub nivelul mării şi voi veţi muri mai repede. Ce să mai... graşii îs mai tari decât masonii.



Hai, noi să fim sănătoşi, graşi, slabi şi între două... greutăţi.