marți, 15 decembrie 2009

Cât poate conta un gol?

Era acu vreo 2 sau 3 ani o televiziune de sport, Telesport parcă se chema, al cărei slogan suna în felul următor: "nu e uimitor faptul că ceea ce ne umple viaţa se numeşte gol?". Mă gândeam cât de inspirat a fost cel ce a gândit sloganul.

În urmă cu ceva timp, să tot fie vreo două săptămâni, îmi readuc aminte de meciul Braşovului cu Inter Milano jucat în Italia. În 2001 , anul când s-a jucat acel meci, eram tare mic. Nicio televiziune de la noi nu a preluat meciul pentru a-l transmite cu toate că era anunţată revenirea pe gazon a lui "Il Fenomeno", Ronaldo.

Mă pregăteam să urmăresc atunci meciul pe un post italian. Rai Uno, parcă. Surpriză. În minutul 2, la un corner "interist", se "ia" cablul. Eram frustrat din cale afară.

A doua zi citesc în presă, pe prima pagina a Pro Sportului că ai noştri au tras pe poartă abia în minutul 81, şut Stere, şi că în minutul 3, deci la două minute după ce s-a "luat" cablul, Iorga a ratat o ocazie monumentală în situaţie de unu la unu cu Toldo. Am pierdut 3-0 în Italia, dar în naivitatea vârstei încă eram convins că putem bate Interul la Braşov.

Oricum, nu pe meciul retur cu italienii vreau să mă axez ci pe ratarea aceea a lui Nicolae Iorga din minutul 3. Până acum două săptămâni când am descoperit un rezumat mai amplu al meciului tur, au trecut opt ani în care am tot încercat să-mi imaginez cum a putut să rateze Iorga deschiderea scorului.

Am văzut apoi rezumatul şi era să sar prin tavan imaginându-mi că mingea aceea şutată de el scutura plasa italienilor. Două secunde, însă, cât a durat drumul mingii din piciorul lui Iorga şi până la bara lui Toldo, am avut sentimentul acelui gol care îţi umple viaţa. După ce mingea aceea a ocolit poarta m-am trezit cu un pumnal fictiv în piept. Era golul acela al deznădejdii, al dezamăgirii, al momentului unic ce trecuse pe lângă noi.

4 comentarii:

  1. Din câte îmi amintesc, nu se tăiase cablul, ci meciul era în regim pay-per-view. Și eu am fost la fel de frustrat și supărat în momentul acela. Aveam 14 ani.

    Cât despre gol, da, ar fi fost frumos, dar ar fi rămas doar un gol. Nu ar fi schimbat cu nimic deznodământul. Sigur, ar fi fost golul vieții unui jucător, dar probabil ar fi avut aura eseului pe care România l-a înscris cu Noua Zeelandă la precedenta Cupă Mondială de rugby. Necesarul care să nu ne facă să simțim că am pierdut la 0.

    RăspundețiȘtergere
  2. Știi ce, cred că ai dreptate. Era pay-per-view și de asta și întreruperea.

    Că ar fi schimbat ceva acel gol, că i-ar fi întărâtat pe italieni de ne snopeaun în bătaie, cine știe, cert e că atât Iorga cât și noi am fi avut ce povesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu-mi amintesc pe ce canal am urmarit meciul, faza "haioasa" e ca ar fi trebuit sa-l vad pe viu. Imi cumparasem din timp o excursie de o saptamana la intr-o statiune de pe malul Lacului Garda, in ideea de a merge la meci la Trieste de acolo. Ei bine, meciul s-a amanat. Nasol moment, misto coliva, vorba academicianului.:)

    RăspundețiȘtergere