miercuri, 2 septembrie 2009

De ca am ochii roșii?

Asta e întrebare care mi se adresează cel mai des, așa că, fără alte introduceri, îmbârligături și fantezii iată și răspunsul, unul foarte banal de altfel.

Când eram mai țânc, pe la vreo 6-7 ani, am dat cu fața de asfalt. Nu a fost un gest premeditat ci totul m-a luat prin surprindere. Fugeam de bezmetic pe aceeași stradă pe care acum taxi-urile opresc când mă aduc de la servici și datorită unei denivelări, operă a celor ce au asfaltat strada, am plonjat și m-am înfipt cu fața direct în betonul ars de soarele lui iulie. M-am ridicat singur în timp ce toți ceilalți erau stană de piatră. Vedeam totul în ceață. Durerea era cumplită, însă abia după ce am dus mâna la față și am văzut roșul scurgându-se pe arătător am început să plâng. Curios e faptul, că deși vedeam orice altceva în ceață, sângele acela de pe mână l-am văzut într-un roșu atât de intens cum nu aveam să-l mai văd vreodată.

M-au luat ai mei în casă, mi-au spălat fața însângerată și m-au întins în pat. M-a luat apoi o usturime înfiorătoare pe toată fața, în special în zona ochilor. Simțeam că cineva mă calcă cu bocancii pe față și mă freacă cu o perie de sârmă în același timp.

Roșeața ochilor persista așa că fost-am dus la doctor "ca să vedem ce are ăla micu". Doctorița mea de atunci, o scorpie infectă din cauza căreia era să mor de-adevăratelea, s-a uitat la fața mea și a decretat "conjuctivită, doamnă, asta are copilul." Fiind foarte timid când eram mic, n-am putut să-i spun eu "fă, moarte în halat alb, am dat cu mecla de asfalt!" așa că purtătorul meu de cuvând din acea perioadă, mama, i-a zis situația întâmplată. Fără a folosi "fă" sau "moarte în halat alb", însă. "Lasă-mă, doamnă! Ochii nu i se fac roșii dacă a căzut. E conjunctivită!".

Am fost apoi și alți doctori însă fiecare punea același verdict ca și Baba Cloanța de mai sus. Am urmat apoi o perioadă tratamente specifice conjuctivitei dar nimic n-a dat roade, așa că le-am abandonat.

Denivalarea aceea care m-a făcut să cad s-a mai asfaltat de vreo trei ori până acuma, însă locul "aselenizării" faciale îl pot localiza oricând. Este exact în dreptul locului de parcare numărul 15.

No, dragii moșului, acum știți de ce am ochii tot timpul roșii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu