duminică, 13 septembrie 2009

AZI LA BAL, MÂINE LA SPITAL

Sunt conştientă că ceea ce mi se întâmplă va fi povestit sub efectul stărilor create de atmosferă, tardivitatea unei vineri obositoare, distractive, emoţionante, şi anume, vinerea trecută, cea pe care încă o resimt în muşchii spatelui, în fese şi în ceafă. Totuşi, ştiu că nu sunt singura care se simte aşa şi mă bucur, oricât de malefic ar suna. Asta pentru că febra musculară nu-mi poate genera decât aceleaşi imagini cu miros de bere, cu gust de vin şi de cremă de whiskey, spectre ale nopţii de vinerea trecută. Este adevărat că sub efectul alcoolului percepţia asupra lumii se modifică: toţi îţi devin prietenii cei mai buni, chiar şi cei pe care nu îi cunoşti, fetele şi băieţii devin brusc reprezentări ale frumuseţii, închei acorduri şi pariuri de care îti aduci aminte doar a doua zi când te uiţi în oglindă, îţi pierzi portofelul, poşeta, banii, nu-ţi aminteşti de unde ai tatuajul de pe fund si cine e Vasy. Probabil vă identificaţi măcar în una din situaţiile de mai sus. Dacă nu…înseamnă că nu aţi fost în Crossroads. E locul în care lumea se strânge după o săptămână obositoare de muncă pentru a-şi consuma energiile pozitive şi negative, acumulate pe parcursul săptămânii. Unii preferă să cadă în melancolie, aţipind pe canapelele de mahala sau preferând să se retragă într-o halbă de bere. Efectul afrodiziac este, însă, cu adevărat resimţit doar de cei care gustă din versurile unui rock bătrân pe care oamenii cu părul lung înnoadă prietenii cu străinii şi se scuipă entuziasmaţi, în timp ce zbiară pe melodii, ca nişte adevăraţi fani. Şi eu am făcut asta. Ce pot să spun, e distrativ şi îmi aduce aminte de propria experienţă în ale umblatului cu rockerii pe livadă, poştatul berii şi sunetele vreunei chitări răguşite, acompanită de vocea unui rocker prea beat să poată gândi şi a altor câţiva care povestesc, neîntelegând nimic din ce spune celălalt. Totuşi, vineri n-au mers lucrurile chiar atât de departe, dar pot spune că, doar luând în calcul atmosfera, lumea s-a simţit foarte bine. Am început prin a ne strânge toţi în bodega prea bine cunoscută de noi, vorbitorii de limbi străine, continuând cu multiple comenzi de bere, de vin şi de altele si sfârşind în anarhii şi în horă, pe Zdob si zdub. Incipitul a fost uşor stânjenitor, ţinând cont ca eram amestecaţi pe scara ierarhică a personelor cu care urmează să lucrăm. Mai concret, am fost prezenţi de la mic la mare, de la noi, micuţii, la trainer, la team lider si până la şefi. Iniţial…descurajator gând…dar, în scurt timp, am ajuns să dansăm cu toţii în acelaşi cerc, să ne prindem mâinile unii cu alţii şi să devenim pentru câteva clipe prieteni, cu perspectiva unui chef despre care sunt sigură ca vom ajunge să povestim. Gheaţa a fost spartă de două dintre colegele mele, Oana şi Ionela care s-au oferit să ne dea nişte lecţii de dans, pe ritmuri sexy şi incitante, a căror victimă a căzut vedeta noastră, domnul Alex. În scurt timp, tentaţia a devenit prea mare încât cel din urmă s-a oferit să ne dea satisfacţia unui show aproape erotic, cu mişcări senzuale din corp şi palparea propriilor părţi ale corpului în scopul îmbunătăţirii procesului de dexteritate la care îl vedem ca lucrează de atâta timp. Mereu în centrul atenţiei, noi il iubim şi îl încurajăm să satisfacă, pretutindeni, câmpul nostru vizual cu “dansurile sale lascive” şi ademenitoare. Nici Andreea nu s-a lasat mai prejos. O prezenţă copleşitor de senzuală, cu mişcări fine, cu un simţ al umorului foarte bine dezvoltat şi cu un zambet de toată frumuseţea. Mimele ei, imitând retardaţii, ascund, de fapt, o inteligenţă remarcabilă, de care a dat dovada la fiecare test. Trecând mai departe, dăm peste Răzvan…o voce inconfundabilă a muzicii româneşti. Mereu pe fază şi foarte uşor adaptabil la situaţiile noi, Răzvan ne uimeşte cu spiritul lui patriotic, cu dorinţa de a fi prietenul tuturor, cu tăria lui de caracter şi cu puternicele lui înclinaţii microbiste. Sergiu…eu, încă, mă întreb dacă el purta, vineri, slipi pentru că la demonstraţia de striptease prestată, ne-a şocat cu imaginea unor chiloţi turcoaz, care, sunt sigură, că a ramas adânc întipărită mai ales în minţile fetelor. Dirty Diana, mama săracilor (ea da şi haina de pe ea ca să le fie altora bine), o fată veselă, zâmbitoare şi mereu pusă pe distracţie. Iulia sau Pisi, o vorbitoare de limba franceză desăvârşită, staţionează deocamdată în pat, plângându-se de dureri acute de febră musculară. Cu cealaltă Andreea mi-am pierdut vocea şi mi-am vândut sufletul diavolului din cauză că am atins-o de multiple ori pe sâni. Intenţie nu a existat dar aş minţi dacă aş spune că nu a existat tentaţie. :) În orice caz, scuzele de rigoare. Remus, mereu melancolic, sau prea matur pentru gusturile noastre, a preferat să adopte poziţia beţivului, la masă, cu sticla de bere în faţă. Plecarea lui timpurie l-a supărat pe vecinul lui de la masa cealaltă, care s-a oferit de mai multe ori să îi ofere un loc de stat lângă el. Remus, însă, are o frumoasă prietenă. Camaradul său de la masa vecină nu ştia, însă, înclinaţiile dragului nostru coleg. Raluca, mămica noastră…ce miracol, ce minune! După numeroase anarhii, s-a dat pe mişcări gen “Lasă-mă papa la mare”. Greu de imaginat, ştiu, dar n-a durat mult până să ne alăturăm duo-ului format de ea şi de Andreea B. Apoi a urmat rândul şefilor. Sărituri ca mingea şi hore sârbeşti, urmate de învârtiri în cerc ca titirezul la care ne-am alăturat cu toţii şi aşa numita mişcare “aruncatul piciorelor în faţă fără a respecta ritmul”. Lidia…a fost ocupată... :). Emil sau întruchiparea cuminţeniei şi a bunului simţ ne-a ţinut locurile ocupate, atunci când noi eram prea atenţi la dans. Nici Alinuţa nu mi-a scăpat din atenţie, dovadă vie a energiei interminabile şi a bunei dispoziţii. Mereu zâmbitoare, cu capul pe umeri şi cu simţul distracţiei, Alinuţa ne-a dezamăgit părăsind ringul de dans mult prea devreme. Petrecerea a continuat până aproape de zorii zilei când, practic, am fost daţi afară din bar pe ritmuri de drum and base. Seara s-a încheiat cu zâmbete pe majoritatea feţelor noastre, cu această ocazie încheindu-se şi primul stagiu al unificării noastre, şi anume, training-ul.

2 comentarii:

  1. Good job, PiSI...ai uitat de CASSAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAP:))


    Iulia

    RăspundețiȘtergere