Cu Bogdan Stelea apărând poarta Naționalei de fotbal am crescut. Ori de câte ori jucam fotbal, fie că era în fața blocului, în ștrand sau la campionatul liceului, eu eram Bogdan Stelea. El era pentru mine întruchiparea portarului ideal: sobru, dur și cu o inimă mare.
Normal că a avut și el parte de câteva gafe de-a lungul carierei. În 91 de meciuri la Națională ar fi fost și imposibil să nu se întâmple. Dar lumea îl va ține minte pe Stelică, sau "Arnold" cum mai este el alintat (seamană cu Terminator), pentru magnificul meci de pe Dragao din Porto, din toamna lui '98, pentru recitalul din meciul cu Columbia, din SUA, sau pentru momentul din meciul cu Tunisia de la Coupe du Monde '98.
Noi, brașovenii, îl vom mai ține minte și pentru faptul că a ales să-și încheie cariera la noi, la vârsta de 41 de ani și că nu a făcut doar act de prezență în lotul "galben-negru" ci a apărat de parcă stadionul nostru ar fi fost o Pasadena la scară redusă. Stelică, însă, a fost la fel de mare.
Normal că a avut și el parte de câteva gafe de-a lungul carierei. În 91 de meciuri la Națională ar fi fost și imposibil să nu se întâmple. Dar lumea îl va ține minte pe Stelică, sau "Arnold" cum mai este el alintat (seamană cu Terminator), pentru magnificul meci de pe Dragao din Porto, din toamna lui '98, pentru recitalul din meciul cu Columbia, din SUA, sau pentru momentul din meciul cu Tunisia de la Coupe du Monde '98.
Noi, brașovenii, îl vom mai ține minte și pentru faptul că a ales să-și încheie cariera la noi, la vârsta de 41 de ani și că nu a făcut doar act de prezență în lotul "galben-negru" ci a apărat de parcă stadionul nostru ar fi fost o Pasadena la scară redusă. Stelică, însă, a fost la fel de mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu