duminică, 2 august 2009

Rămâi fidel mărcii de bere pe care o bei...

Pentru că și ea, cândva, îți vă răsplăti fidelitatea.
Eu beau doar două mărci de bere: Bergenbier și Ciucaș.
Bergenbier pentru că a fost sponsorul Naționalei de fotbal în zilele ei bune și pentru că asta a fost prima bere pe care am băut-o cu taică-miu.
Ciucaș, bineînțeles, pentru că e bere făcută la Brașov.
Cum spuneam, fidelitatea față de aceste două mărci mi-a fost răsplătită în dese rânduri.
Cum mi-a mulțumit Bergenbier pentru devotamentul cu care o cumpăram, nerăbdarea cu care o desfăceam și patosul cu care o beam? Păi mi-a mulțumit cu două ocazii. Prima dată se întâmpla în mai 2000, cu o lună înainte de Europeanul din Belgia și Olanda. Sub capacele de Bergenbier era scris numele jucătorilor din lotul României. Adunai tot "lotul" adică 22 de capace și plecai în Belgia la meciurile Naționalei. Eu colectam "lotul". Aveam foarte multe dubluri pe care de regulă le dădeam fără să cer nimic la schimb, iar în "lot" aveam vreo 16 capace (primul 11 și 5 rezerve cum ar veni). În ziua aceea de 3 mai 2000 m-a scos taică-miu în lume să mă ducă la stadion ca să-i vedem pe stegari în meciul cu Reșița. Meciul era la 6 seară. Noi am plecat pe la vreo 4 de acasă. Ajungem și în oraș. Coborâm în Livadă și taică-miu îmi zice: "băi, hai să bem o bere ca bărbații, așa, înainte de meci. Da' să nu-i spui maică-tii!". Și am fost cu el la o terasă în spate la Cerbul. Comandă taică-miu la bar două Bergenbier. Ni se aduc berile. Ni se desfac. Și mă uit la numele fotbaliștilor. Popescu (nu-l aveam) și Roșu (îl aveam). Când l-am citit pe Laurențiu Roșu, bucătarul care fusese încredințat să ne facă și niște mici face ochii mari. Se uită la mine și zice:
- Roșu?
- Da, zic eu.
- Laurențiu Roșu. Și îl ai?
- Da, îl am pe Roșu deja.
... se uită apoi la taică-miu.
- Știți domnu', mie-mi mai trebuie doar Roșu și îi am pe toți 22 și câștig....
- Vezi dacă ți-l dă ăsta micu că e berea lui.
...mă uit la taică-miu, ma uit la bucătar...
- Da, luați-l.
- Vai, mulțumesc tare mult!
A luat capacul cu numele lui Roșu, îl ținea în mâini și se uită la el ca la o medalie olimpică.
- Asta-i ultima zi. De mâine îmi iau concendiu și plec în Belgia și a fugit țopăind la bucătărie să ne facă micii.
Deci, fidelitatea mea față de Bergenbier s-a răsplătit prin faptul că am avut ocazia să fac și alți oameni fericiți. Am impresia că nici n-am mai plătit micii atunci.

Al doilea moment când Bergenbier a considerat că a venit din nou timpul să-mi răsplătească loialitatea a fost toamna trecută. Eram tăt familionul acasă și am luat niște cutii de Bergenbier. Mă uit la inelul de la o cutie și era un cod pe care trebuia să-l postez pe site-ul lor. Intru eu frumos, scriu codul și în secunda următoare sunt anunțat că am câștigat un bax cu 6 doze de Bergenbier. Iuhuuuuuuuuu!!!
Ca să îmi încasez premiul trebuia să mă duc la un anumit magazin de pe Lungă. În fiecare zi când ieșeam de la cursuri coboram pe Lungă până la magazin să văd dacă au primit în sfârști stocul destinat împărtășirii celor norocoși. Și, prin a doua săptămână, parcă, am avut baftă. Berea a venit și mi-au dat-o și... am băut-o. Dar nu singur, ci în familie. A prins tare bine, pentru că deși era octombrie erau niște călduri înfiorătoare atunci.

Ciucaș, bere de la munte! Era și timpul să-m zică și cei de la Ciucaș "mulțumesc". Și au făcut-o chiar zi.
A venit maică-mea de la biserică și, înainte să ajungă acasă, s-a oprit la un magazin să ia un bidon de bere. Când a ajuns acasă am întâmpinat-o, am ajutat-o cu bidonul și l-am desfăcut. Am dat ușor la o parte spuma din capac și am citit o inscripție care pentru băutorii de bere este la fel de valoroasă ca un hieroglif pentru arheologi: Bax Bere. Ce-mi trebe mai mult de atât?
Afară-i cald, suntem în vacanță, Steagul a bătut și, după ce că oricum m-au sfătuit să mă mai relaxez și să mai încerc, acu m-au și răsplătit.
Bună-i berea când îi rece...

7 comentarii:

  1. Doar ce-o bei si totul trece:P
    Stii ce observ? esti bun de om de marketing. Ai o serie de calitati care ma tenteaza sa iti propun o viitoare colaborare pentru afacerea pe care acum o am doar pe hartie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Te ajut cu cel mai mare devotament și cu cea mai mare plăcere ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pacat ca literele nu au tonalitate ca sa imi permita sa imi dau seama daca vorbele pe care le citesc sunt sau nu ironice. Daca insa e pe bune ce ai spus ar fi o placere enorma pentru mine sa devenim colegi de lucru sau chiar asociati.;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu e nici o ironie.
    Sper să iasă o chestie mișto.

    RăspundețiȘtergere
  5. Super atunci! Numai sa punem la punct detaliile. hai sa iti dau un pont care iti poate fi util tie sau unora dintre colegii tai. Stim cu totii ca pentru un student e oarecum dificil sa isi gaseasca un job care sa ii permita sa impace bine scoala si munca. Lucrurile se pot schimba insa. Exista posibilitatea ca fiecare dintre noi sa fie propriul sau sef, adica sa isi deschida propria afacere. cheltuielile nu sunt atat de mari pe cat s-ar crede pentru ca exista o lege, putin cunoscuta, prin care studentii au "gratuitate" atunci cand se decid sa isi deschida o firma. Te poti informa despre subiect, caci se gasesc destule surse. Aste e si planul nostru. o mica firma ce ofera servicii de marketing, si cum vad ca tu cam ai talent in directia asta,ma gandesc ca ar putea iesi ceva destul de interesant.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte mișto!
    Lasă-mi adresa ta de messenger ca să-mi poți povesti în detaliu tot ce e de știut.

    RăspundețiȘtergere
  7. petronela_b10. Talk to you soon!

    RăspundețiȘtergere