miercuri, 26 august 2009

Brașoave enigmatice

Luni, 17 august, anul de grație 2009
Se interpune în drumul meu decis spre Gară pe Bulevardul Victoriei o doamnă foarte elegantă. Mă fixează cu niște ochi mari de tot și o privire ce pur și simplu nu se clintea. Înainte să-mi dau seama ce forțe paranormale mă lovesc, mă lovește dânsa cu următoarea întrebare: "bună ziua, n-aveți să mă ajutați și pe mine cu niște bani, vă rog frumos!" Totul a fost spus repede și cu o luciditate în glas pe care nici la cerșetorii cu experiență n-am întâlnit-o. Eu, care de regulă am câte o replică pentru orice situație, am rămas fără cuvine. Picioarele mergeau dar privirea mi-a rămas blocată pe doamna respectivă. Sper din tot sufletul că a fost o fază pentru vreo emisiune cu camera ascunsă și nu un acces de disperare.

Marți, 18 august, anul de grație 2009
Același loc, aceeași oră, altă zi. Sunt abordat de data asta de o altă doamnă.
- Bună ziua, pot să vă rețin 10 minute? - Îmi cer scuze dar am întârziat la servici; da, m-am angajat, vă povestesc cât de curând despre asta, și da, chiar eram în întârziere, altfel, băiat de treabă cum sunt, aș fi fost de acord să stau să văd ce are de zis madame.
- Atunci pot să vă dau o carte pentru salvarea sufletului ca să o citiți acasă?
...primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: "oare cât o costa așa ceva?"
- Nu, mulțumesc frumos, mă grăbesc!

Miercuri, 19 august, anul de grație 2009
Nu a mai fost nevoie să ajung în Bulevardul Victoriei pentru că am captat fără să vreau următoarea mărturie pe la scările care dau în Bulevard.
"... el nu știe care-i diferența dintre agocalmin și aspirin? El la fizioterapie are impresia că-l rup ăia în bătaie la cât e de redus mintal." Cuvintele aparțin unei doamne elegante pe la vârsta a treia. Sper că aici e vorba despre o femeie enervată de faptul că cineva apropiat refuză vreun tratament și nu de reacția vreunei doctorițe că altfel e nasol pentru pacientul în cauză.

Dar asta nu a fost totul pentru ziua de miercuri. Ajung în Gară. Trec prin pasajul suberan și fix când ies în Parcul Tractorul, un cetățean bine, cu niște foi în mână, mergând repede și neimpresionat de programul "prima casă", de tractoarele conduse (și apreciate) de Băsescu și de Cerbul de Aur aruncă fără jenă față de cei din jur următoarea temă de meditație: "Ce pula mea să faci în țara asta?"




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu