vineri, 17 iulie 2009

Snake Ex2

De când cu vacanța am o viață complet monotonă. Cu prilejul ăsta am trecut de la celebrul joc Snake de pe telefonul Nokia 1100 la Snake Ex2. Nu știu de la ce vine Ex. Și dă-i și joacă Snake 2 și stabilește și doboară recorduri.
E mișto că șarpele e colorat acum (e verde), are ochi, scoate limba și deschide gura ca să halească mâncarea. Apropo de mâncare. Punctele bonus sunt de două feluri: slow-food (ou și ciupercă) și fast-food. Chiar e fast-food în condițiile în care musculița, gândacul și păienjenul tropăie pe ecran ca să scape de "Capul Verde".
Un joc fain cu care să-ți omori timpul. Ideea e să nu cazi tu pradă "snake-ului". Adică să experimentezi crize de nervi când îți muști coada sau când dai cu "capul verde" de pereți. Mă mir că mai am ecranul telefonului e încă intact.
Cel mai bine joc jocul ăsta pe veceu. Știți voi... locul tuturor posibilităților. Am doborât două recorduri jucând pe budă, fapt ce mă face să cred că e o legătură specială între mine și camera îngustă supra-numită baie din apartamentul meu.
În liceu aveam o colegă, Andreea, care juca și ea Snake. Tipa era foarte ordonată în joc. Mai ales când tot creștea șarpele de la cât a crăpat. Ziceai că șarpele ei e o versiune digitală a Transfăgărășanului. Mai degrabă semăna cu niște mațe. Eu, pe de altă parte, sunt un ingalat. Când șerpoiu ajunge să ia în lungime, de nu-l răsucesc, rotesc și încolăcesc de zici că nu e adevărat. Îmi creez singur un labirint. Dar tocmai asta-i partea mișto. Când evit coliziuni sau prind "fast-food-urile" în ultimul moment prin manevre de mare efect, îmi crește inima de satisfacție.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu