N-am fost "aşa"...

Acest moment de a nu fi "aşa" din viaţa mea a început în vara lui 2008. Eram la examenul de la română oral. Subiectul ce-mi picase era unul tare fain. Chestia e că atât de mult mi-a plăcut subiectul că am făcut o varză totală din el. Apropo, mă gândesc că sunteţi curioşi să ştiţi despre ce era subiectul. Era un text cu memoriile lui Paul Goma din perioada de încarcerare la Jilava. "Bafta" mea a fost că, pe lângă cei doi examinatori, în sală a intrat şi directoarea de la Şaguna. Liceul meu, Brâncoveanu, dădeam BAC-ul la Racoviţă. Era ora şase seară. Plictis total pentru toată lumea şi, dintre toate sălile, directoarea de la Şaguna a intrat fix în cea în care eram şi eu. Pe lângă faptul că şi aşa făcusem varză subiectul, dânsa m-a făcut şi ea un pic varză pe mine. Meritat! Am luat 6 şi eram destul de abătut. Ştiam că puteam lua nota maximă dar superficialitatea m-a costat. În fine. Trece BAC-ul, trece bine şi ajungem prin septembrie. Eu eram în "şaptişpe", mergeam în oraş. La Carrefour urcă o doamnă cu bagaje multe. Când îi văd faţa inima mi-a îngheţat pe loc. Era directoarea de la Şaguna. Sunt sigur că ea nu mă mai ţinea minte pe mine, dar eu o ştiam pe ea. Văzând că se chinuie teribil cu bagajele am coborât s-o ajut să le urce în autobuz. Mi-a mulţumit frumos şi eu i-am spus: cu mare plăcere, doamnă!... am refuzat să fiu "aşa".