Ardelenii şi oltenii

Miercuri, la 19.00, e meciul cu Universitatea Craiova. Un derby de tradiţie al provinciei între echipa fanion a Olteniei şi cea a Ardealului. Un meci în care suporterii celor două echipe sunt mereu pe vârfuri şi trag cu coada ochiului la cel de alături. Meciul din primăvara anului 1999 este încă proaspăt în memoria suporterilor braşoveni chiar dacă au trecut 10 ani de la confruntarea de pe "Ion Oblemenco". Şi noi, şi craiovenii eram la retrogradare şi o victorie asigura practic menţinerea în timp ce o înfrângere îi trimitea pe perdanţi cu un picior şi jumătate în groapa Diviziei B. Egalul nu intra în discuţie pentru nici una din echipe. Un astfel de meci încrâncenat nu se putea decide decât la un gol diferenţă. Şi a fost decis de un... autogol al lui Cosmin Bodea. Scor final, 1-0 pentru Ştiinţa şi oltenii jubilau. În ceea ce priveşte fanii "stegari" aceştia s-au deplasat în număr de 1000 în Cetatea Băniei pentru a-şi susţine echipa favorită. Atacurile "Posada" ale oltenilor asupra autocarelor ce transportau braşoveni s-au succedat atât înainte de meci cât şi după şi au făcut ca foarte multe capete să sângereze. Ajunşi pe stadionul "Ion Oblemenco" fanii "stegari" nu au întârziat să ofere o replică "ospitalităţii" cu care au fost întâmpinaţi scandând: "se ştie, anu' ăsta pula e-n Bănie!", aluzie la finala de Cupă pe care Universitatea urma să o joace contra echipei Dinamo. Iată, deci, de unde rezultă această ură între fanii celor două echipe. Aproape niciunul din meciurile ce au urmat după aceea, fie că s-au disputat la Craiova sau la Braşov, nu au fost lipsite de incidente între suporteri. Încă sunt poliţe de plătit pentru "trofeul" ce a şi fost anul acela în Bănie dar şi pentru bolovanii ce au penetrat geamurile autocarelor mai ceva cum penetra Oblemenco apărările adverse. Personal, nu simt această ură faţă de olteni. În liceu am fost coleg de bancă cu un suporter craiovean. El era din Zărneşti şi moştenise pasiunea asta de la taică-său care prinsese perioada Craiovei Maxima şi îi povestea meciurile lui Balaci şi compania pe post de poveşti de culcare. Colegul ăsta al meu, Cătălin, e şi unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, dar viaţa asta are un fel cu totul şi cu totul aparte de a-şi manifesta frumuseţea. Un "stegar" şi un "juvete", colegi de bancă în liceu şi cei mai buni prieteni, ce să mai zic... Hai Steagu' şi baftă Craiovei, dar nu mâine.