marți, 17 martie 2009

Tiberiu Vinca, descendent din stirpea corvineştilor

Intro
Acesta s-a născut pe 23 mai 1916 la Hunedoara. Încă de mic a studiat foarte intens şi într-un final a ajuns profesor. Dar era de asemenea şi un entuziast al zborului. În 1937 s-a înscris la şcoala de aviaţie din Bucureşti primindu-şi licenţa în acelaşi an. A intrat în vizorul Forţelor Aeriene şi s-a înscris la Şcoala de Aviaţie Militară din Buzău. Pe 7 septembrie 1940 şi primit licenţa de pilot de vânătoare. Adjutantul aviator Tiberiu Vinca a fost repartizat la Grupul 7 Vânătoare, echipat cu avioane Messerschmitt 109E, unde s-a antrenat cu instructori germani.

Zborurile spre aşii aviaţiei
Grupul a luat parte la misiuni de luptă chiar din prima zi a "Operaţiunii Barbarossa". Prima sa victorie a venit pe 23 iulie. Următoarea a fost doar peste cinci zile, când era în patrulă cu adj. av. Mălăcescu. Au observat o formaţie de cinci "vânători" sovietici, au intrat în picaj şi au atacat. Vinca i-a angajat pe primii trei, iar coechipierul său pe ultimii doi. Românii, însă, s-au separat în timpul luptei, în principal datorită lipsei de experienţă. Alte două Bf-109 nemţeşti au intervenit în luptă, iar Vinca a reuşit să ajungă în spatele sovieticului şi să-l doboare.

Pe 18 august, patru Emil-uri (Bf-109 E) româneşti din Escadrila 58 (Grupul 7) au zburat într-o misiune de acoperire a trupelor române în apropiere de Odessa. În curând au dat peste opt avioane I-16 ce atacau ţinte terestre. În luptă ce a urmat, fiecare pilot român, printre care şi Tiberiu Vinca, şi-a adjudecat un avion sovietic. Dar sovieticii au fost în curând asistaţi de şase Ratas, iar românii, dezavantajaţi numeric s-au retras. În timpul zborului de întoarcere, Vinca a observat un I-16 izolat atacându-l. După ce i-a aplicat câteva tiruri de mitralieră sovieticul a căzut în flăcări. Totuşi, câteva minute mai târziu, Messer-ul său a întâmpinat ceva probleme la motor şi a trebui să aterizeze forţat. Norocul său a fost că era dincolo de liniile româneşti.

A cincea, şi ultima sa victorie din cadrul primei campanii a Forţelor Aeriene Regale a sosit pe 29 august. După ce a escortat un avion de observaţie IAR-39, o formaţie românească de Bf-109E a observat 12 I-16 atacând la sol lângă Dalnik. În angajamentul ce urmat a reuşit să doboare un avion.

Din nou în focul luptei
În toamna lui 1942, Grupul 7 era din nou pe front, de această dată în apropiere de Stalingrad. Când sovieticii au rupt frontul românesc în ofensiva din noiembrie, aerodromul trebuia evacuat. Piloţii şi mecanicii abia au reuşit să scape prizonieratului, în condiţii foarte dramatice (un articol despre "Marea Escapadă" în curând). Tiberiu Vinca a reuşit să salveze doi mecanici. A fost probabil singurul zbor din istoria aviaţiei în care un Messerschmitt 109E a zburat cu trei pasangeri la bord! Unul a stat în fuselajul avionului, iar celălalt s-a îngrâmădit în carlingă alături de pilot. În ciuda asediului la care era supus aerodromul şi a vremii, Vinca a reuşit să decoleze şi să aterizeze la baza din Tachinskaya.

Ce a mai rămas din Grupul 7 şi Grupul 5 Bombardament a format, pentru moment, Grupul Mixt. Răzbunarea a venit pe 20 ianuarie 1943 când Şerbănescu şi Vinca au doborât fiecare câte un Hurricane.

La începutul lui martie 1943, Grupul Mixt a fost retras la Melitopol pentru a se odihni. Dar o parte dintre piloţii Grupului 7 au detaşaţi la JG 3 Udet, unde au învăţat să piloteze noul Bf-109G. În curând au luat parte la misiuni pe front. Pe 10 aprilie, zece avioane au măturat aerodromul de la Voroshilovgrad. Dan Scurtu, Hariton Duşescu, Ion Milu, Tiberiu Vinca şi Nicolae Burileanu au fost creditaţi cu câte un Pe-2 distrus la sol, însă doar de către germani, motivul pentru care Forţele Aeriene Române nu i-au creditat rămânând un mister.

Pe 21 aprilie a doborât un biplan sovietic RZ la patru km vest de Starobielsk. Patru zile mai târziu a aterizat forţat ca urmare a unei defecţiuni la motor, dar a scăpat nevătămat. Pe 7 mai a obţinut a opta victorie, un Sturmovik, iar pe 9 mai a doborât două avioane La-5. În ultima luptă a fost rănit uşor şi trimis la spitalul din Taganrog pentru a fi îngrijit. În acel moment era asul român cu cele mai multe victorii aflat pe front.

În iunie 1943, , Grupull 7 a trecut din nou sub comandă românească. Vinca s-a întors din spital şi a reuşit să doboare pe 27 iulie un nou avion sovietic. Dar câteva zile mai târziu a fost din nou rănit fiind nevoit să părăsească grupul. A pierdut luptele aprige din iulie şi august 1943. Cine ştie ce ar fi putut reuşi în acea perioadă?

După ce a ieşit din spital a fost detaşat Escadrilei 53, ce era staţionată pe aerodromul Pipera în apropiere de Bucureşti. A zburat în misiuni de apărare, dar aceste erau doar exerciţii.

1944... 13 martie
În februarie 1944 a fost transferat la Escadrila 56, în cadrul Grupului 9, ce se afla atunci sub comanda căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu.

Pe 10 martie a fost coechipierul lui Teodor Greceanu. Au fost rechemaţi la aerodrom pentru că "vânătoarea" sovietică ataca baza. Tiberiu Vinca a doborât două bombardiere IL-2 iar lt. av. Greceanu a nimerit un Yak. Toate acestea s-au întâmplat sub ochii generalului Emanoil Ionescu, comandorul Grupului 1 Aerian.

Dar trei zile mai târziu, pe 13 martie (coincidenţă oare?), norocul său se terminase. Era a doua misiune din acea zi. A observat o formaţiune de bombardiere şi s-a apropiat pentru a le studia mai bine. Erau avioane He-111H, nemţeşti. Dar mitralierii germanii au deschis focul. Avionul lui Tiberiu Vinca a fost lovit, a intrat în vrie şi s-a izbit de sol. Corpul pilotului a fost aruncat din carlingă.

Zburase în 248 de misiuni şi doborâse 15 avioane inamice. Cu câteva zile mai devreme făcuse cerere de a fi avansat sublocotenent în rezervă sau măcar de a fi primit la Şcoala de Ofiţeri în Rezervă, drept recompensă pentru lungul său serviciu pe front. Din păcate, a fost promovat abia post-mortem. Astăzi, o stradă din Hunedoara îi poartă numele.

Avionul său botezat "Nella" (după numele iubitei sale)



GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI !

Un comentariu: