Numărătoarea inversă

Ei bine, mai sunt 3 zile până la meciul contra Stelei. Aştept meciul ăsta de 4 ani! De 4 ani aştept să ne luam revanşă pe stelişti atât pe teren, cât şi în tribune. Ultimul meci jucat la Braşov a însemnat victoria bucureştenilor cu 1-0 printr-un gol marcat de Dorinel Munteanu în ultimul minut al primei reprize. Noi mergeam spre "B" atunci, ei mai făceau un pas spre titlu. Dar nu faptul că steliştii au bătut încă un cui în coşciugul nostru pe care scria Divizia B m-a durut atât de tare, cât faptul că în momentul în care Dorinel îl învingea pe regretatul Dossey, trei-sferturi din spectatorii prezenţi pe stadionul "Silviu Ploeşteanu" au izbucnit în urale. Unii erau stelişti din Braşov ce se bucurau că echipa lor va lua campionatul, iar alţii rapidişti de sub Tâmpa care se bucurau că un titlu ce va merge în Ghencea le va asigura lor locul de Cupa UEFA în sezonul următor. Între aceste două mase de oameni lipsiţi de onoare şi de respect faţă de echipa oraşului lor şi faţă de oraşul lor eram noi, stegarii, prinşi ca într-o menghină. Mărturisesc că a fost pentru prima dată când m-am simţit străin pe propriul meu stadion. De acolo, din peluză, de unde văzusem cu taică-miu primul meu meci al Steagului în Divizia A, asistam în acea infamă zi de mai 2005 la umilinţa spiritului stegar. Singurul sentiment cu care pot asemăna ce am simţit atunci este moartea unei persoane apropiate. Poate par paranoic, dar atunci aşa am simţit. Şi chiar şi acum, după 4 ani, din care 3 de Divizia B presăraţi cu umilinţe şi mai mari poate decât cea din 2005, tot mai am o rană deschisă în suflet. O victorie a băieţilor mei, duminică, cu Steaua, ar răzbuna tot ce s-a întâmplat atunci. Trădarea, căci altfel n-am s-o numesc, şi masochismul de care au dat dovadă braşovenii în acea zi pentru a simţi cum e să ţii cu o echipă ce are succes nu se poate uita şi nici ierta atât de uşor. Poate am părut radical în exprimare şi am dat dovadă de o judecată aspră, însă, dacă aţi fost voi în locul meu atunci, la fel aţi fi scris. Nu vreau vărsare de sânge duminică pe teren sau în tribune, între braşovenii stegari şi spurcaţi, vreau ca Steagul să "DISTRUGĂ" Steaua, pentru ca mai apoi, noi, ăştia de suntem stegari, să-i putem privi pe stelişti cu ochii celui care îşi iubeşte echipa necondiţionat indiferent de câte umilinţe a îndurat. Hai Steagu' !