luni, 2 martie 2009

Liviu Cornel Babeş 10. XI. 1942 - 2. III. 1989

Nu prea ştiu cum să încep relatarea despre acest erou. Întotdeauna e greu să scrii sau să vorbeşti despre astfel de oameni, orice cuvânt, scris sau rostit, păleşte în faţa lor. O să încep prin a vă scrie că a fost un electrician braşovean, iar timpul liber şi-l ocupa pictând sau sculptând, fiind chiar foarte talentat în aceste ramuri ale artei. Pe 2 martie 1989, acest om, Liviu Cornel Babeş, a simţit că trebuie să facă ceva pentru a trezi din letargie poporul român, cufundat tot mai adânc în neputinţă şi lipsă de acţiune. Pe Pârtia de schi Bradul din Poiana Braşov, în acea zi de 2 martie, şi-a dat foc şi a coborât pe pârtie în flăcări şi sub privirile înmărmurite ale celor prezenţi acolo (unii credeau chiar că este un spectacol) şi, cu un ultim efort, a afişat la baza pârtiei o pancartă pe care se putea citi: "Stop morder! Braşov=Auschwitz". A ales să scrie mesajul în limba germană pentru a putea fi înţeles de turiştii străini, Liviu Babeş mizând pe prezenţa acestora în Poiană, şi pentru ca aceştia să ducă mesajul, mai departe în ţările lor. Din fericire, 2 turişti scoţieni au asistat la acest eveniment şi au relatat cu lux de amănunte tot ceea ce au văzut ei în Poiana Braşov, nu înainte de a fi abordaţi de membri ai Securităţii care încercau să-i convingă pe cei 2 scoţieni că Liviu Babeş era "un nebun".
Vă las mai jos câteva fragmente din ziarul Cotidianul din 1 martie 2007.
"Maistrul electrician de la trustul de construcţii Braşov, Liviu Babeş, are, de azi, o efigie în bronz, de doi metri, ridicată în curtea bisericii din Poiana Braşov. Mai deţine, post-mortem, o stradă care îi poartă numele, şi statutul de erou martir, aprobat de Senat în 1997. Anul trecut a fost aşezat pe lista Marilor Români, gestul lui fiind asemănat de mulţi cu cel al studentului ceh Jan Palach, care s-a sinucis într-o piaţă din Praga, pentru a sfida trupele sovietice. Alţii, în schimb, îşi amintesc de Liviu Babeş drept "nebunul ăla care şi-a dat foc pe pârtie".

"
De asemenea, la câteva zile după martiriul lui Babeş, Ion Raţiu povestea în săptămânalul londonez "Sunday Times" că a vorbit cu martorii oculari de pe pistă, Douglas Wallace, un scoţian de 24 de ani din Renfrewshire, şi George Melvin, din Edinburgh. "Am auzit un geamăt şi un om cuprins de flăcari a apărut din pădure. Nu părea că încearcă să-şi stingă cercul de flăcari care îl cuprinsese. Nu spunea un cuvânt. Durerea sa era cumplită, dar, deşi trecuse mai mult de un minut de când îl observasem, grăbindu-mă să ajung lânga el, nu dădea nici un semn că ar încerca să se salveze", i-a spus Wallace lui Ion Raţiu. Turistul scoţian a înţeles ce se întâmplase, deşi statul roman şi-a trimis reprezentanţi, pentru a-i da cadou o haină şi o sticlă de şampanie, explicându-i-se că Babeş e "un nebun"."

"
Viaţa lui era absolut normală, echilibrată. A fost un om care şi-a acceptat moartea, sacrificiul şi gestul lui sînt cu atât mai excepţionale", crede Lucia Hossu Longin."

Citiţi aici întregul articol, credeţi-mă, se merită!

Mai jos vă las un clip făcut în memoria acestui erou, link-ul către pagina de internet a acestuia dar şi o melodie făcută în onoarea sa, cu ocazia ceremoniei din 2 martie 2006, de către compozitorul Meluş Negrescu.




Liviana de Meluş Negrescu
Asculta mai multe audio Muzica »

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu