Blestemul Cupei României - Partea I

Probabil ştiţi că F.C. Braşov nu a reuşit să cucerească niciodată Cupa României, deşi a reuşit să ajungă de mai multe ori în semi-finalele competiţiei. Să fie blestem sau doar neşansă? În cele ce urmează vă voi prezenta câteva din meciurile jucate de F.C. Braşov în această competiţie şi care, prin deznodământul lor total nefast echipei braşovene, au dat titlul acestui articol.

Debutul
Să începem aşadar cu începutul. Primul meci jucat de F.C. Braşov în şaisprezecimile Cupei a avut loc la data de 12 noiembrie 1939 pe când echipa se numea Astra Sportivă Metrom. În acel meci, braşovenii au întâlnit formaţia C.S. Lonea (judeţul Hunedoara) pe care au învins-o cu 2 la 1. La 27 februarie 1940 ai noştri pierd prin forfait, pe teren propriu, în faţa echipei "Dragoş Vodă" Cernăuţi, accesul în sferturile de finală. Nu cunosc motivul abandonului braşovenilor. Se încheia aşadar periplul celor de sub Tâmpa prin Cupă în primul sezon în care aceştia reuşiseră să se califice pentru şaisprezecimi. De altfel, mai toate poveştile legate de participările braşovene în Cupă se vor relata odată cu faza şaisprezecimilor, dat fiind faptul că fazele anterioare sunt prea puţin cunoscute.

Abia în 1942 va mai ajunge F.C. Braşov în 1/16. Trecerea prin acea ediţie a Cupei a fost una meteorică, fiind nimiciţi la 21 mai cu scorul de 4-1, chiar la Braşov, de echipa Universitatea Sibiu, ce avea să joace finala acelei ediţii.

Un oraş, două echipe
În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, Steagul lupta să-şi clădească o echipă capabilă de ajunge în fazele superioare ale Cupei. În timpul în care Silviu Ploeşteanu punea bazele unei mari echipe, o altă echipă braşoveană, inventată de regimul comunist din România, Dinamo Braşov (filiala din provincie a celor din Bucureşti), a fost chiar aproape de finală în 1951, fiind învinsă însă de Flacăra Mediaş (acutalul Gaz Metan) cu 2-0. Cu un înainte, dinamoviştii din Braşov ajung în sferturi eliminaţi cu 4-2 de... C.C.A.

Data de 11 septmebrie 1952 consemnează din nou prezenţa alor noştri în 1/16. Echipa de atunci se numea Metalul şi ceda cu 3-2 după prelungiri la Topliţa în afaţa Avântului din localitate.

Fiind ani în care echipele inventate ale regimului deţineau supremaţia pe toate planurile, era foarte greu ca vreo echipă din "vechea gardă" să emită vreo pretenţie. În Braşov lucrurile stăteau la fel. În timp ce echipele braşovene interbelice au fost fie desfiinţate, fie forţate de împrejurări să decadă într-un anonimat sinonim cu inexistenţa, Dinamo Oraşul Stalin (numele Braşovului timp de 10 ani) ţinea capul de afiş al fotbalului de sub Tâmpa. Un sfert de finală în 1955 a fost cântecul de lebădă al acestei echipe născute forţat.

Pe 13 septembrie 1956, sub Tâmpa avea loc o confruntare şoc. Steagul Roşu contra Dinamo Braşov. A fost 2 la 1 pentru "stegarii" lui Silviu Ploeşteanu şi "monstrul" comunist de la Braşov înceta să mai existe. Dar "cavalerii de sub Tâmpa" nu s-au oprit aici. La 15 noiembrie aceştia îşi aşezau meticulos gheata pe grumazul Dinamo-ului din Bucureşti printr-un 4-3 de efect. Numai deficenţele sistemului organizatoric au făcut ca Steagul să piardă o semifinală posibilă contra C.C.A.- ului, fiind eliminaţi de Progresul Oradea prin tragere la sorţi, după ce pe teren a fost 1-1. Visul divizionarei "B" de atunci se încheia datorită unei mâini cu ghinion.

Prima semifinală şi visele sbulberate
Sezonul următor al Cupei găsea o echipă dezlanţuită, hotărâtă să nu mai lase nimic în voia sorţii. Pe 6 aprilie '58 Corvinul pierdea pe teren neutru, la Sibiu, cu 3-2. Tot la Sibiu, dar pe 27 aprilie Jiul pierdea cu 2-0. Sfertul programat la Bucureşti pe 24 mai opunea Steagului un adversar de clasă, Petrolul din Ploieşti. Dar cu 2-1 după 90 de minute "stegarii" ajungeau pentru prima dată în semifinalele Cupei. Meciul s-a jucat pe 29 iunie, la Bucureşti, iar adversari au fost studenţii timişoreni. După ce au fost conduşi la pauză cu 2-0, braşovenii revin în repriza secundă şi reuşesc să egaleze la doi, dar nu mai găsesc forţa să marcheze un al treilea gol, pe care-l reuşesc însă timişorenii. 3-2 scor final şi Ştiinţa mergea în finala pe care avea să o şi câştige contra progresiştilor bucureşteni cu 1-0.

În următoarele două sezoane "stegarii" nu mai aveau să depăşească faza optimilor fiind răpuşi de C.C.A. cu 3-1 şi de Progresul Bucureşti cu 4-0. Se pare că perioada de recul după turul de forţă din 1958 părea să se sfârşească odată cu ediţia 1961 a Cupei. Ajunşi în sferturi după ce au trecut de Mureşul Tg. Mureş cu 6-0 şi I.S.C.T. cu 3-2, "stegarii" pierd calificarea printr-o înfrângere severă 5-1 contra Rapidului, cu o lună înainte de a ne încorona stăpânii Balcanilor.

Sezonul 1962 s-a dovedit unul foarte bun pentru F.C. Braşov. Debutau promiţător în Cupă, printr-o victorie cu 2-1 contra Crişului, la Oradea, pe 6 mai. Următoarea victimă a fost Prahova Ploieşti la 20 mai, scor 2-0. În sferturie nimeni nu se aştepta ca Jiul Petrila să opună o rezistenţă prea mare Steagului, dar iată că braşovenii au avut nevoie de rejucare pentru a se califica în semifinale. A fost 4-4 în primul meci şi 4-1 la rejucare. Ambele meciuri au avut loc la Cluj. Pe 27 iunie 1962, la Ploieşti, Steaua nimicea efectiv Steagul cu un 7-1. Visul de a junge în finală se sbulberase mai brutal ca niciodată.

Decădere
Urmele eşecului cu Steaua din sezonul trecut se pare că au persistat pentru o perioadă destul de lungă, întrucât Steagul, în 1963 este eliminat direct din 1/16 de către Gaz Metan cu 2-1. Cu acelaşi scor de 2-1 au pierdut "stegarii" şi în sezonul următor, când la 1 martie Textila Sf. Gheorghe era echipa ce se califică pentru optimi. În 1965 "stegarii" trec de Metalul Rădăuţi cu 5-0 dar în optimi pierd contra echipei Dinamo Piteşti cu... 2-1. În 1966 se părea că norocul trecuse de partea braşovenilor şi că scorul de 2-1 le devenise prieten după ce au răpus la 13 martie Metalul Bucureşti. Clujana Cluj a fost şi ea învinsă cu 1-0 iar în sferturi urma să întâlnim Farul. Pe 22 iunie 1966, la Brăila, vechiul blestem al lui "2-1" ne-a ajuns din urmă, iar constănţenii erau cei ce se calificau în semifinale. În 1967, la 5 martie, la Fălticeni, "stegarii" aveau să piardă cu 1-0 contra divizionarei "C" ce va ajunge să dispute finala acelui sezon contra Stelei. Perioada neagră a echipei de sub Tâmpa era departe de a se fi încheiat. După decesul prematur al marelui talent Iuliu Năftănăilă şi retrogradarea din '67, a urmat ca Silviu Ploeşteanu să treacă în lumea celor drepţi. În aceste condiţii, înfângerea cu Vagonul Arad, 2-0, în şaisprezecimi, în martie 1968 nu a surprins pe nimeni. În 1969, când Steagul dădea semne că încă mai trăieşte prin victoria cu 2-1 (!) după prelungiri contra Petrolului, Universitatea Cluj ne-a trimis din nou în "comă" cu sec 3 la 0.

Perioada de glorie a echipei de la sfârşittul anilor '50 şi începutul anilor '60 părea să dispară şi să nu mai revină foarte curând. Jucători precum Fusulan, Mezaroş, Haşoti, Ghiţă, Zaharia, David, Proca, Goran sau Szigety îşi făcuseră pe deplin datoria faţă de club. Năftănăilă nu a apucat să-şi facă întru-totul măsura talentului iar lui Ploeşteanu nu i s-a mai acordat şansa de a redresa "corabia stegară" construită chiar de el însuşi şi condusă pe atâtea şi atâtea drumuri frumoase. Din spate veneau puternic Pescaru, Gyorffy, Cadar, Ivăncescu sau Adamache, care, într-o mai mare sau mai mică măsură contribuiseră şi ei, tineri fiind, la gloria de odinioară. Ce au rezervat anii '70 pentru Steagul în Cupa României veţi avea ocazia să ciţiţi într-un articol viitor.