Despre artă

Pun pariu că în acest moment vă puneţi următoarea întrebare:"ăsta scrie şi despre artă?". Da, mânca-v-aş gura, scriu şi despre artă. Când eram mai mic adoram pur şi simplu să desenez şi chiar să şi pictez. N-aveam talentul într-atât de dezvoltat încât să fac filme de animaţii, ci doar cât să reproduc pe foaie lumea mea, lucru ce pentru mine era suficient. Pierdeam ore întregi creionând orice îmi trecea prin minte. De la dinozauri până la soldaţi, de la castele până la oraşe ale viitorului inspirate din desenele The Jetsons (aşa cred că se scrie). Desenam în cameră, pe balcon printre murături (care pentru mine reprezentau o veritabilă sursă de inspiraţie la 8 ani), în faţa blocului. Desenam oriunde, oricând şi orice. Caiete întregi de dictando şi de matematică au căzut pradă virtuţilor mele artistice. Din păcate acum vreo 2 ani, într-un proces de curăţenie, am aruncat mare parte din respectivele caiete, însă, ceea ce a supravieţuit acelei "crime" împotriva amintirilor unei copilării artistice voi posta pe acest blog pentru că ar fi păcat să ţin doar pentru mine lumile create în acei ani. Din picturi nu prea voi avea ce să postez întru-cât unele din ele se află fie la sediul British Council din Braşov, fie în cancelaria şi pe holurile Şcolii Generale nr. 29, fie în colecţia personală a unor profesori de gimnaziu şi liceu (n-am vrut să para că-mi ridic singur statuie, dar se pare că mi-am ridicat o alee de statui). Ştiu că "operele" mele n-au ajuns chiar la Luvru, dar mă mulţumesc şi cu această faimă de pictor anonim de care mă bucur pe plan local. Chiar sunt curios să revăd ce-a putut să-mi coacă mintea în trecut. Dacă aş vedea acum acele picturi probabil ele mi-ar părea rudimentare, însă, eu fiind un sentimental incurabile (na că am recunoscut), mai mult ca sigur le voi privi cu sufletul şi mai deloc cu mintea pentru a "nu strivi corola de minuni a lumii" creată chiar de mine.
Ce îmi pare foarte rău este că în ziua de azi nu mai desenez deloc. Nu pentru că n-aş avea timp, timp ar fi slavă Domnului, dar îmi pare că am pierdut acea bucurie sinceră de a desena. Lumile pe care le-aş crea cu mâna şi sufletul meu ar fi puse în umbră de lumea televiziunii şi a internetului, lumi, în mare parte, fără un suflet al lor. Aşadar, ce rămâne de făcut? Să ma retrag în gloria ce i se cuvine unui artist anonim de talie locală? Sau să duc o ultimă bătălie, epică, între lumea mea şi a lor? Până a rezolva această dilemă de Hamlet modern vă las mai jos câteva frânturi dintr-o lume de mult apusă.

Adi Ilie deschide scorul contra Ungariei, fantastică reuşită


Acelaşi Adi Ilie marcând contra Columbiei la Coupe du Monde '98


Golul lui Vascko contra Stelei din foarfecă


Dacă priviţi cu atenţie îl puteţi vedea pe Bogdan Stelea mestecând celebra sa gumă.


Generaţia de Aur


Aici deja deprindeam arta de a desena din diferite unghiuri fapt ce mi-a permis să vă ofer această "frescă" a meciului Petrolul - F.C. Braşov 0-1 din 2001.


România calificându-se pentru EURO 2000.


Această schiţă este de natură simbolistă, ea simbolizând faptul că majoritatea poliţistilor sunt aerieni.


Braşovul prin 21şiceva. Întreg Centrul Vechi s-ar afla pe o platformă d'asta plutitoare.