"Scriu despre aviatorii români nu dintr-o obsesie faţă de temă, dar din dorinţa ca să se ştie cât de măreaţă, zguduitoare, surprinzătoare e istoria neamului din care facem parte şi că nu alde Kojedub, Pokrîşkin, Pstîgo, Evstigneiev trebuie să fie cetăţeni de onoare şi să le poarte numele unele străzi de prin oraşele noastre, dar Şerbănescu, Greceanu, Cantacuzino, care au intrat în tabelul mondial al rangurilor de aşi aerieni şi care luptau pentru o cauză dreaptă. Campania militară din Est s-a numit oficial „Războiul dezrobirii” şi avea ca scop dezrobirea moşiei răpite la 28 iunie 1940. Reamintesc aci cuvintele bătrânului caporal Ştefan Grigoriu din satul Zorile, raionul Orhei, despre care am scris recent: „Acum 68 de ani, se cânta “Zaraza” şi se zbura cu “Henkelul”, se cânta “Frumoasa mea cu ochii verzi” şi se elibera Basarabia şi Bucovina. Se murea sus-sus, iar cerul era al românului..."
Aceasta este introducerea unui articol pe care-l găsiţi aici, şi în care sunt descrise emoţiile trăite de zburătorii români în zorii zilei de 22 iunie 1941 atunci când Armata Română a intrat în "Războiul dezrobirii".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu