Deşi nu sunt un expert în religia pe care o deţin, sunt mai mult decât sigur că ea nu este adepta reîncarnării. Ai trăit, ai murit, drum spre eternitate. Desigur, aşa zice teoria. Că practic nimeni nu ne-a zis cum e cu adevărat cu eternitatea asta.
Astăzi însă, cred că am ajuns cu un pas mai aproape de a fi aproape sigur că reîncarnarea asta e pe bune. Adică ea chiar există! Până mai ieri mă gândeam la aspectul ăsta cu un mic zâmbet. Mă gândeam că ce mişto ar fi să existe, să poţi face în altă viaţă ce n-au reuşit în cealaltă şi tăt aşe pân' ce atingi climax-ul existenţei tale. Mă rog, îi rău că cică nu prea ţii minte multe lucruri din experienţa anterioară, da' c'est la vie.
No, de-acu' mi-s sigur că reîncarnarea e cât se poate de... actuală. Deşi în liceu nu am reuşit să învăţ pe de rost Luceafărul lui Eminescu, e totuşi o parte care mi-a rămas în memorie: "Ei doar au stele cu noroc, şi progoniri de soartă / Noi nu avem nici timp, nici loc / Şi nu cunoaştem moarte". Mi-a rămas fragmentul ăsta pentru că noi, "stegarii", l-am cam adoptat pentru echipa noastră favorită. Da' nu despre fotbal e vorba aici. Reţineţi doar "noi nu avem nici timp, nici loc".
Melodia "Who Wants To Live Forever", a celor de la Queen, începe astfel: "There's no time for us, there's no place for us..." Cel care a făcut versurile se numeşte Brian May, chitaristul trupei. E clar că Eminescu nu a avut cum să se inspire de la Quenn (asta ca să punem capăt eternului plagiat românesc). Am putea crede că May a citit poezia lui Eminescu (în engleză, of course). Da' e mai mişto să credem că, de fapt, Eminescu s-a reîncarnat în Brian May şi şi-a transpus ideile poeziilor sale în ritmuri rock.
Acuma, dacă asculţi "Who Wants To Live Forever", parcă seamănă puţin cu Luceafărul, nu? Eternitate, vise, singurătatea adusă de eternitate, trăirea clipei e mai faină etc etc etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu