Sunt anumite momente care pur şi simplu îmi rămân tatuate pe retină pentru totdeauna. Nu contează cât de mult a ţinut momentul respectiv sau cât de important a fost. Că o fi un nimic sau o revelaţie. Nu contează nimic din toate astea. Chiar şi două secunde magice cândva îmi sunt suficiente pentru eternitate.
Ieşisem de la petrecerea aceea de lansare a Ligii Suporterilor Stegari, de pe 16 iulie. Eram cu câţiva băieţi la Andos. Terminasem de mâncat şi ne pregăteam să plecăm. Ne-am ridicat de la masă, şi paralel cu sunetul scaunelor ce le aranjam se auzea "Forever young". Cipri a zis numele melodiei într-un fel în care parcă a descris toată starea asta de... tânăr pentru totdeauna. Şi cu melodia în cap am ieşit afară. M-am uitat în susul bulevardului şi se vedea cerul cum începea să se lumineze iar în faţă steagul de pe colină dansând în adierea de dimineaţă. Cinci băieţi, liniştea dimineţii, mirosul cafelei şi râsete care să trezească oraşul. Forever young, ce să mai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu