Statisticile reţin că a jucat 311 meciuri şi a marcat 62 de goluri pentru Steagul. Doar în Liga 1. Nu sunt contabilizate meciurile din Liga a II-a şi Cupa României, altfel numerele ce ar ieşi ar fi greu de procesat pentru orice statistică. De-a lungul celor 19 ani cât a jucat pentru Steagu’ a strâns vreo 600 de meciuri pentru clubul ăsta. Tind să cred că e record absolut în România.

Altfel, lăsând deoparte cifrele ajungem în sfera fanteziei. Nicolae Pescaru, căci despre el e vorba, împlineşte astăzi venerabila vârstă de 67 de ani. Vreo 30 şi ceva şi i-a petrecut în galben-negru. Ca fotbalist, antrenor principal la echipa mare, antrenor secund sau antrenor la copii şi juniori, Nae Pescaru le-a făcut pe toate.

Ca fotbalist a jucat pe aproape toate posturile, mai puţin portar. S-a remarcat atât ca un mijlocaş de contrucţie fantastic cât şi ca un fundaş central foarte talentat. Cei de la Dinamo l-au vânat ani de zile dar promisiunea pe care o făcuse tatălui său pe când avea doar 14 ani, de a juca DOAR la Steagu’ nu putea fi încălcată pentru nimic în lume.

Ca antrenor principal şi secund a salvat Steagul în vreo două rânduri de la retrogradare.

Ca antrenor la juniori a adus un titlu naţional Braşovului.

Nae Pescaru rămâne colosul de sub Tâmpa şi ar merita fără doar şi poate o statuie în faţa stadionului pe al cărei soclu să fie scris simplu dar semnificativ: “Nicolae Pescaru – o viaţă de stegar”