sâmbătă, 20 februarie 2010

Ei bine, nu! Aceea a fost fericirea!

Ce se mai poate spune? Nimic, sincer. Am fost la pământ, ne-am revenit din agonie și împreună am câștigat. Da, împreună! În fotbal nu se poate ca jucătorii să câştige fără suporteri. Poate că unii fac asta, dar dacă ar avea suporteri lângă ei ar face-o mult mai bine, cu siguranţă.

Dorel i-a călcat cu ambele ghete cramponate pe cap pe cei care-l contestau. Care îi cereau, pe un ton nu foarte prietenesc, să plece din Braşov. Sau care o aduceau pe mama lui în discuţie fără ca aceasta să dorească acest lucru. Ei bine, Dorel v-a futut, fraierilor! Nu că ar fi prima oară. A dat un gol şi o pasă de gol din care nici Sburlea, după cum poate aţi văzut, nu avea cum să rateze. Doi la Unu pentru noi în minutul 85 şi aceea era fericirea. Nu vă gândiţi că de acum vor urma momentele fericite. Vom mai pierde şi vom mai câştiga, asta-i cert, dar sâmbătă după masă aţi trăit fericirea.

Pfff, sex? Dă-mi un gol pe final de meci şi mă pot lipsi lejer de sex.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu