Mi-o dat mama un milion să mă duc să iau țigări. Un pachet. Numai unul. Nu ţigări de un milion. Trec însă cu o detaşare totală pe lângă chioşc îndreptându-mă spre staţie. Boem, zâmbitor, fără nici un stres. Priveam în gol şi mă gândeam. Şi cum mă gândeam eu aşa, mă trăzneşte deodată: "ţigările, bă!!!". "A, da, ţigările! Dar ce dracu' caut eu pe aici?". Şi mă duc la chioşc în final. Nu era vânzătoare. Mă duc la un chioşc mai jos. Nu avea ţigări de nici un fel. Ma duc printre blocuri la un alt chioşc. Mă salută o vecină, dar eu o remarc abia la a doua strigare. Era fix la 5 metri de mine! Ajung la chioşc: Victorie!!
Mă-ntorc acasă. Şi mă duc apoi în oraş cu nişte treburi. Stăteam în "şaptişpe", mă uitam pe geam, la Piatra Mare, la Tâmpa, la blocuri şi mă gândeam. Şi trebuia să cobor la Parc. Zgmotul uşilor care se închideau m-au trezit din starea de visare. "Pfff, să-mi trag palme, a doua oară!". Cobor în Livadă şi-mi văd de treabă. Materialul, aflu că nu-i gata, încă. "Vai de capu' meu, să vezi acuma cursă contra timp."
Şi urc aşa pe Lungă şi mă gândeam. Totul e din vina ei, numai a ei! De un an jumate n-am mai fost aşa, şi vine ea acuma şi mă-ntoarce cu roţile în sus.
Adăugare: m-am prins care-i faza!!! Pfff, cât de ignorant am putut să fiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu