joi, 20 august 2009

Amintiri parfumate

Probabil mai aveți și voi momente când simțiți aroma unui anumit parfum și brusc în minte vă vine imaginea unei anumite întâmplări. Mie mi se întâmplă destul de des chestia asta, mai ales că la facultate din aproape 90 de studenți la CRP 80 sunt fete.

În fine. Am zis să fac un fel de inventar al amintirilor învăluite în anumite arome.
Am un parfum, e cam goală sticla ce-i drept și văd că pe cutia lui scrie Alix Avien și un XQ galben ca logo. Mai puțin relevantă este marcă. Amintirea contează. Ei bine, ori de câte ori simt parfumul ăsta îmi aduc aminte de banchetul de la sfârșitul clasei a XII-a, cu berile în față și cu băieții pe terasa restaurantului din Poiană. Îmi aduc aminte și de Iulia cum se chinuia cu bluza ei ce dorea să-i lase sânii la vedere și cum la începutul banchetului eram doar eu cu Ana în mijlocul ringului dansând pe What is Love? de la Haddaway. Noi doi eram ăștia mai retro.

Lângă sus-numitul parfum stă o cutie cu o sticlă goală pe care scrie Whiseky Silver. Nu l-am aruncat nici pe ăsta. N-aș avea cum din moment ce amintirea care mă leagă de el e o deplasare din 6 decembrie 2007, la Ploiești, la un meci din optimile Cupei cu Oțelul. 2-0 pentru Oțelul la pauză. Au egalat ai noștri și apoi i-am bătut la penalty. A fost divin! Mi-am zgâriat în scaunele înghețate ale stadionului Astra adidașii primiți cu o zi înainte cadou (eram tare mândru de zgârietura aia), la golul de 2-2 am luat în brațe un jadarm și l-am ridicat ca pe un trofeu, era să fac comoție la finalul meciului și am plecat acasă cu o bucată din spătarul unui scaun înghețat drept suvenir. Mai târziu m-a pus maică-mea să-l arunc la gunoi, mirosea nasol prin casă.

Alt parfum care dă frâu liber unor amintiri foarte frumoase este Axe Africa. Deși eu sunt cel care îl folosea îmi aduce aminte de o fată, Andreea din Fălticeni. Faine vremuri, faine de tot! Avea și ea un parfum a cărui aromă ori de câte ori o simt mă duce cu gândul la ea. Nu știu cum se cheamaă așa că-l bag la categoria arome anonime.

Tot de o fată îmi aduce aminte și un anumit tip de B.U. Vorbeam într-o perioadă cu o fată din Iași, Nicoleta. Planuri, chestii, trestii, socoteli, vise. Oricum, primesc într-o zi o scrisoare de la ea. Se întâmpla chiar după BAC-ul de la română. Avea o aromă atât de fină că eram în lumea viselor. Am și acuma scrisoare pusă într-o agendă. Într-o zi îmi făceam ordine prin lucruri și dau de ea. O iau. Mă uit la ea. Simțeam aroma aceea. Acuma nu știu dacă era pe bune mirosul sau doar mi-l imaginam pentru că am văzut scrisoarea.

Alt parfum care face senzație în mintea mea e o chestie de la Avon, se cheamă Signature. L-am cumpărata de la o colegă de facultate iarna trecută ce e reprezentată Avon pentru că sticla pusă lângă cutie, ați ghicit, formează combinația magică galben-negru. Paradoxal, nici o amintire fotbalistică nu e legată de parfumul ăsta. Legat este Crăciunul și Revelionul de anul trecut la care, pentru prima dată după mulți, mulți, prea mulți ani a luat parte toată familia: eu, frate-miu, maică-mea și taică-miu. A fost de vis!

La categoria arome anonime, pe lânga parfumul Andreei din Fălticeni, mai intră și parfumurile ce îmi aduc aminte de machetuțele de fier ale copilăriei. Altul îmi aduce aminte de grădiniță, de educatoare în special sau de sosirea părinților de la uzină la 4 după-masă. Mai e și un odorizant de mașină ce îmi aduce aminte de Peugeot-ul lui H. și de deplasările făcute cu mașina lui. Treceam acum câteva zile pe lângă o benzinărie și venea dintr-o mașină o aromă ce m-a trimis direct pe Predeal și apoi la Câmpina, într-un octombrie 2007, la un meci de B.

2 comentarii: