Căpitanul Dan Vizanti

"Camaradul şi fostul meu subaltern, căpitanul Dan Vizanti a scos din luptă 12 avioane cu aproximativ 120 de zburători inamici. Într-o singură dimineaţă, într-un singur atac a doborât trei avioane Liberator - în ziua de 5 aprilie - în apropiere de Ploieşti. Numele său, ca şi al tuturor camarazilor din unitatea sa şi din altele, cari în condiţiuni excepţional de grele, împuţinează de fiecare dată numărul avioanelor şi al zburătorilor duşmani, trebuie gravate în memoria noastră cu tot respectul şi cu toată admiraţia pentru un efort şi o bravură ce nu pot fi descrise..." Fragment din articolul comandorului Alexandru Demetrescu intitulat "Adevăraţii Liberatori" , publicat în ziarul Cotidianul de luni, 22 mai 1944.

"Am fost prieten cu Dan Vizanti şi l-am cunoscut bine. Se trăgea dintr-o familie de boieri moldoveni, era un băiat foarte cult, fin, manierat, foarte bun comandant şi aviator. Nu prea ştiu ce a făcut pe la Odessa, dar în Bucureşti, împotriva americanilor, în vara lui '44, am luptat împreună, eu fiind atunci comandantul Escadrilei 58 din Grupul 7 Vânătoare, de pe Pipera. În ziua aceea din iunie 1944, când Vizanti a raportat acea extraordinară victorie împotriva Liberatoarelor americane, am primit ordin de la comandorul Romanescu să iau un camarad şi să plec în recunoaştere, să văd dacă este adevărat. Şi, într-adevăr, spre Olteniţa, unde luptase Grupul 6 Vânătoare , al lui Vizanti, am văzut multe avioane americane doborâte. Ţin minte că am numărat vreo 20. Mult mai târziu, când chiar la mine în casă s-a pus problema scrierii Istoriei Aviaţiei, formându-se şi colectivul de autori şi împărţindu-se sarcinile, Dan Vizanti şi generalul Aurel Răican, comandantul TAROM-ului, au primit misiunea să meargă în Franţa şi să documenteze capitolul referitor la colaborarea română-franceză din Primul Război Mondial. Dan Vizanti şi-a făcut datoria, dar a rămas acolo, ceea ce a avut unele repercusiuni asupra generalului Răican care garantase pentru el, dar aceasta este o altă problemă. Important este că "Istoria Aviaţiei" s-a finalizat şi că marele boier care a fost Dan Vizanti şi-a făcut datoria pînă la capăt."
Slt. av. (r) Ioan Dicezare, Cavaler al Oridinului "Mihai Viteazul"


La Paris (Fontainebleau), vara anului 1990, împreună cu fiica sa, Ana Maria Vizanti

sursa: www.presamil.ro

10 iunie 1944... ziua de glorie
A fost ultima mare zi a IAR-iştilor şi a Grupului 6 Vânătoare. Forţa a 15-a Americană a decis să încerce un nou atac la joasă înălţime asupra rafinăriilor, similar atacului de la 1 august 1943, dar de această dată cu escortă din partea Grupului 82 şi 1 Vânătoare. Grupul 6 Vânătoare a ridicat 23 de IAR-uri 81C, la ora 12,30. La aproximativ 2500 de metri, staţia radio de la sol a semnalat că "doi indieni cu pene" (numele de cod pentru P-38) atacă aerodromul. Căpitan aviatorul Dan Vizanti a dat apoi ordinul: "Paris către Paris unu, doi, trei. Atacăm! Urmaţi-mă!" Întregul grup s-a năpustit asupra Escadrilei 71 a Grupului 1. Lupta s-a dat la o altitudine de câteva sute de metri şi a durat patru minute. IAR-ul s-a dovedit un adversar redutabil pentru Lightning-uri la o astfel de altitudine. În acest interval scurt de timp au fost doborâte 14 P-38-uri. Piloţii români au declarat 23, dar asta se explică prin condiţiile mai mult decât confuze în care s-a dat lupta. Grupul 6 a pierdut patru oameni, doi din cauza unei coliziuni în aer. Căpitanul aviator Dan Vizanti şi-a adăugat două P-38-uri în palmares. Iată mai jos avionul IAR-81C, numărul 344 la bordul căruia "boierul" reuşea această performanţă.

sursa: www.worldwar2.ro

Vânătorul Dan Vizanti ocupă locul patru în clasamentul "vânătorilor" români, cu 43 de puncte (16 victorii confirmate), în urma sistemului de punctare românesc iniţiat la începutul anului 1944. Se acordau trei puncte pentru doborârea unui avion cu patru sau şase motoare, două puncte pentru un bimotor sau trimotor şi un punct pentru un monomotor. Până atunci, fiecare avion doborât se credita cu un punct. Aici aveţi lista completă.


GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI !