Zice-se că în fotbal emoţiile dinainte ca mingea să intre în poartă şi bucuria de după pot echivala cu un orgasm. Bun, dar ce fel de orgasm? "Braşoavele" îşi propun să elucideze acest mister aşa că ascultă reacţiile orgasmice de mai jos.
Orgasm în grup cu reminiscenţe din trecut. Andres Iniesta egalează scorul la unu în minutului 93 al semifinalei de Liga Campionilor contra echipei Chelsea şi comentatorii împreună cu tot staful de transmise o iau razna. "Kaiserslautern" e o referire la un meci istoric al Barcelonei contra nemţilor respectivi.
Orgasm în forma cea mai pură. Pe la minutul doi o să auzi un sunet ce descrie perfect bucuria în grad de disperare. Pentru stelişti a fost doar disperare în seara aia, haha.
Orgasm de descătuşare. Minutul 89, la general Steagul şi Beşiktaş sunt la egalitate, 2-2. Dar vine mintutul 90 şi...
Orgasm cu cântec. Imaginează-ţi să fii cu o fată şi să-ţi bage o arie din Schopin sau Mozart în punctul culminant. Poftim cultură!
Orgasm cu figuri de stil. Mă rog, de fapt e un montaj cu un englez ce comentează meciuri din America de Sud. Dacă nu ştii engleză nu te uita, nu prinzi farmecul situaţiilor. Altfel, e de-a dreptul straşnic!
Orgasm de "La Mulţi Ani!". Eşti cu o fată, şi când bate gongul de 12 noaptea începe şi ea ca arabul ce urmează. Desigur, n-o să-ţi zică Wayne Rooney.
Orgasm virgin. Nu am ce comenta la această fază. Priveşte şi uimeşte-te.
Orgasmul "Aaaaaa!!!". Această ultimă reprezentaţie vine de peste Ocean. Deh, americani. Scurt şi la obiect.
Doamne, cât pot să urăsc simulările din fotbal. E cel mai josnic mod cu putință prin care se încearcă câștigarea unui avantaj în fața adversarului.
Ce îi determină pe unii fotbaliști să reacționeze în modul acesta? Păi, din punctul meu de vedere e fie frustrarea, fie disperarea. Frustrare pentru că vezi mingea cum se scurge departe de tine, sau că adversarul ți-a pus un tackling prin care te-a deposedat corect iar tu încerci să ieși cu basmaua curată mințind sau dorind să păcălești 20 de mii de oameni și-un arbitru. Te păcălești doar pe tine și nimic mai mult. Disperarea ca și cauză a simulării apare atunci când realizezi că orice încerci pentru a-ți depăși adversarul sau a marca un gol nu dă roade și, în ultimă instanță, recurgi la o simulare, de cele mai multe în careul de 16 metri, implorând un penalty care poate va face ca norocul să își întoarcă fața și către tine. În cadrul simulărilor născute din frustrare pot fi incluse multe exemple, însă atunci când mă gândesc la simulări făcute din disperare mă gândesc la Hagi și la meciul cu Italia, de la Euro 2000. Era 2-0 pentru italieni. La 1-0 pentru ei, Hagi l-a lobat pe Toldo dar mingea a lovit bara laterală. Era ultimul său meci la Națională așa că în a doua repriza, pătrunde în careu, simte o mână ce-i atinge ușor tricoul și plonjează în careu. Arbitrul observă simularea și îl elimină pe Gică.
Oricare ar fi cauzele unei simulări, acest gen de acțiune este o sfidare adusă fotbalului, un joc ce îmbină bărbăția cu manierele unui gentleman. O să vedeți în clipul de mai jos, preluat de pe YouTube, jucători ce pot fi foarte ușor demontați de pe piedestalul idolatriei din cauza unui plonjon inutil sau a unei exagerări. Tind să cred că unora dintre ei milioanele de euro le-au luat mințile și nu se gândesc decât la faptul că dacă scot un penalty le intră alte 10 mii de euro în cont.
E trist, și din cauza unora ca ei fotbalul a ajuns să decadă atât de mult. E adevărat că în ziua de azi sunt mai mulți bani ca niciodată în fotbal și că profiturile sunt imense, însă esența jocului de fotbal este de a-ți măsura forța fizică cu adversarul și de a-ți demonstra talentul în controlarea mingii, nu de a veni la antrenament cu un Lexus sau Porsche.
M-am răzgândit, nu vă arăt doar un clip, vă arăt mai multe și dacă vă numărăți printre cei care urâți fotbalul, ei bine, nu vă condamn.
Primul clip e un fel de top 10. Locul 2 e tare de tot, un fotbalist îi arată simulatorului cum trebuia să cadă ca să impresioneze.
Melodie merge de minune. "You're pittyfull, it's true!"
Ei da, ăsta e clip cu atitudine extremă și n-ar strica niște lunetiști cocoțați pe stâlpii de nocturnă pregătiți să-i tranchilizeze pe cei care confundă terenul de fotbal cu scena de teatru.
Păi da, meciul, că la raliu, din motive lesne de înțeles n-am mai ajuns. C'est la vie! Am făcut bătături în palmă de la cât am fluturat steagurile și de la cât am bătut din palme. Băieții, mai ales T., mi-au adus aminte constant pe parcursul meciului de cum arată fața mea după ce m-a ars soarele la TransilvAeroShow iar victoria a fost de un dulce indescriptibil. Lui Zaharia i-a strigat un întreg stadion numele, chestia ce nu credeam că o să se întâmple vreodată, și mergem vinerea viitoare la Mioveni cu gândul la o nouă victorie.
După meci ne-am îmbarcat în două mașini și am plecat undeva, la un apartament pe Calea București unde aveam să udăm victoria. Ne-au însoțit și doi olteni pe care i-am făcut să se simtă ca acasă. Împreună cu un oltean făcurăm "poștă" un bidon de... ceva. Cred că erau afine alcoolizate. A fost tare de tot licoarea respectivă. Să vă mai aud că ultrașii nu sunt băieți de treabă care pot socializa și în afara stadionului indiferent de culorile echipei favorite.
Le-am urat drum la despărțire și a rămas să le întoarcem vizita în primăvară, când ne deplasăm noi la Craiova.
Pentru că toată mass-media românească cataloghează chestiile negative din tribune sau din afara stadioanelor ca fiind opera "ultrasului" român, iar chestiile pozitive sunt trecute în patrimoniul "simplilor suporteri", am să vă zic o scurtă poveste despre ultrași și țigani.
A fost odată, cam prin 2007, primăvara, un meci la Moreni. Și se întâlneau pe iarba stadionului din Moreni călcată și prin deceniul 8 de FC Porto, echipele Petrolul Ploiești și FC Brașov. Brașovenii, antrenați de craiul bucătar Mihai Stoica deschid scorul pe la începutul meciului. Ploieștenii ratează un penalty apoi. Finalul meciului, să-l vezi și să nu-l crezi. Petrolul egalează în ultimul minut doborându-i în tribune pe cei 100 de suporteri brașoveni. Se termină 1-1 și drumul spre casă avea să fie unul lung.
Înainte de a ieși din Breaza, ultrașii brașoveni aflați la bordul unui autobuz verde (zmeii care spun că ei în viața lor n-au fost într-o deplasare cu mașină dată de club sunt niște mincinoși), zăresc la marginea șoselei fum ieșind dintr-o casă. "Vizitiul" nu dorea să oprească "trăsura cea verde" așa că ultrașii ardeleni forțează ușile "trăsurii" pentru a ieși din ea și pentru a sări în ajutorul celor năpăstuiți de soartă. Ultrașii bătrâni s-au împotrivit inițial entuziasmului tinerilor ultrași mustrându-i pe aceștia, dar, apoi, și eu fost-au cuprinși de spiritul umanitar al mai tinerilor confrați de galerie.
Sărit-au deci ultrașii de sub Tâmpa din autobuz pentru a stinge focul ce cuprindea casa. Ajunși la scena urgiei au fost întâmpinați de o familie de țigani ce îi implora cu lacrimi în ochi să-i ajute în salvarea diferitelor lucruri din casă. Familia sunase la pompieri însă aceștia întârziau să apară. Ultrașii brașoveni s-au organizat atunci în două tabere: una dintre ele se ocupa cu salvarea obiectelor, alta se ocupa de stingerea incendiului. Și au făcut ultrașii din Brașov o rețea de transportare a apei de la singura țâșnitoare din curte până la casă în timp ce alții înfruntau pericolul de intra înăuntru pentru a scoate afară cele de trebuință pentru familie.
Doar 10 minute s-au scurs de la debarcarea brașovenilor și focul cuprinsese întreg acoperișul casei, căldura flăcărilor putând fi resimțită și de cei aflați la o distanță apreciabilă față de casă. Cu toate astea, fără a pune pe primul plan sănătatea personală, ultrașii brașoveni continuă să înfrunte flăcările. Sosesc și pompierii. O parte din ultrași se retrag pe dealul din apropiere pentru a le face loc. După câteva momente de contemplare a scenei desprinse din infern ce se dezvăluia în toată frumusețea ei grotească brașovenii coboară pentru a-i ajuta pe pompieri să pună capăt flăcărilor. Urcați pe casă lovind cu toporul în lemnul uscat, s-au ieșind din camerele incendiate cu farfurii, haine sau chiar cu televizorul în brațe, ultrașii au pus în acea zi de primăvară simțul omeniei mai presus de barierele etnice ce sapă azi falii tot mai adânci. Acea casă, înainte de a fi casa unor țigani, era casa unor oameni ce rămâneau sub cerul liber.
După ce infernul fusese stăvilit, presa sosită la locul acțiunii l-a întrebat pe subsemnatul:" cine sunteți voi și de unde ați venit?" "suntem din Brașov și ne întorceam de la un meci când am văzut că ardea casa dânșilor. Am coborât din autobuz să stingem incendiul." Figura reporterului prahovean rămăsese înmărmurită.
La 30 de metri de locul unde pentru o familie 100 de băieți și bărbați duhnind a bere și mirosind a transpirație erau niște eroi, s-a aprins o fumigenă galbenă și se sărea la unison cântând , simbolizând victoria umanității asupra prejudecăților.
Cei 100 de ultrași s-au urcat apoi în "trăsura verde" și au pornit spre casă. Mai afumați, mai speriați unii dintre ei, mai fericiți cu toții.
Seara, la știrile sportive, acei suporteri care se autodefinesc ca fiind ultrași erau puși la zid de întreaga mass-medie românească pentru scaune aruncate din tribune și bețe de steag ce zburau spre jandarmi la niște meciuri din Prima Ligă. Ultrașii primeau atunci stigmatul de scursuri ale societății, de vagabonzi și de frustrați fără educație.
Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa.
Cu Bogdan Stelea apărând poarta Naționalei de fotbal am crescut. Ori de câte ori jucam fotbal, fie că era în fața blocului, în ștrand sau la campionatul liceului, eu eram Bogdan Stelea. El era pentru mine întruchiparea portarului ideal: sobru, dur și cu o inimă mare. Normal că a avut și el parte de câteva gafe de-a lungul carierei. În 91 de meciuri la Națională ar fi fost și imposibil să nu se întâmple. Dar lumea îl va ține minte pe Stelică, sau "Arnold" cum mai este el alintat (seamană cu Terminator), pentru magnificul meci de pe Dragao din Porto, din toamna lui '98, pentru recitalul din meciul cu Columbia, din SUA, sau pentru momentul din meciul cu Tunisia de la Coupe du Monde '98. Noi, brașovenii, îl vom mai ține minte și pentru faptul că a ales să-și încheie cariera la noi, la vârsta de 41 de ani și că nu a făcut doar act de prezență în lotul "galben-negru" ci a apărat de parcă stadionul nostru ar fi fost o Pasadena la scară redusă. Stelică, însă, a fost la fel de mare.
Azi, 14 iulie, anul de grație 2009, se împlinesc 79 de ani de la primul meci jucat de Naționala de fotbal a României la Cupa Mondială.
La această dată, în Uruguay, pe stadionul Pocitos, începând cu ora 14,55, România cu Costică Rădulescu manager și Rudy Wetzer căpitan avea să obțină prima ei victorie din istoria participărilor la Cupa Mondială. Echipa era antrenată atât de Rudy Wetzer cât și de Octav Luchide, cel care a avut curajul să înscrie echipa României pentru acest turneu. Onoarea marcării primului gol pentru România i-a revenit lui Adalbert Deșu, jucător la UD Reșița. Originar din Gătaia, județul Timiș, Deșu marca în chiar primul minut al meciului cu Peru. Scorul final a fost de 3-1 pentru români. Ceilalți marcatori au fost Ștefan Barbu și Constantin Stanciu. În meciul al doilea din Grupa a 3-a ai noștri au fost bătuți de Naționala țării gazdă cu 4-0. Primind toate golurile în prima repriză. Înfrângerea a fost pusă pe seama accidentărilor pricinuite de prima partidă. Cu toate astea, valoarea formației Uruguayene nu era de neglijat aceștia câștigând cu doi ani în urmă Turneul Olimpic de fotbal. Și o chestie amuzantă. Regele Carol al II-lea, mare amator de fotbal, s-a ocupat personal de constituirea lotului ce urma să plece în Uruguay dar și de asigurarea mențineii locului de muncă pentru fotbaliști. Mai jos aveți un clip făcut pentru a onora această aventură extraordinară dintr-o perioadă în care fotbalul era, înainte de toate, plin de romantism.
Fotbalul, în accepţiunea cea mai pură a termenului, este în moarte clinică. Fotbalul modern este în plină dezvoltare. "Ce fotbal pur şi ce fotbal modern? Nu tot cu mingea se joacă şi unu' şi altu'?" Ba da, tot cu mingea, numai că în fotbalul modern mingea vine undeva pe locul 3. Primele două poziţii sunt ocupate de televiziune şi sponsori. De curând a fost reluată în discuţie posibilitatea de a mări pauzele dintre reprize de la 15 la 20 de minute. Motivul? Încasările din publicitate ar screşte substanţial. O altă găselniţă este introducerea în regulile jocului a cartonaşului portocaliu. Un cartonaş protocaliu ar echivala cu o păuză forţată de 10 minute pentru jucătorul avertizat. În momentul în care aceste proiecte aberante vor deveni realitate fotbalul va muri de-a binelea. Ce-a ajuns fotbalul din sportul oamenilor clasei muncitoare...
"Hei Eintracht Frankfurt..." Ştiţi vorba aia...marfă nemţească. Ei bine, nici stadioanele nemţeşti nu fac excepţie de la această zicală. Dar ce te faci cânt toţi suporterii din galerie încep a sări? Întrebaţi stadionul Commerzbank-Arena...
În clasa a doişpea, deci anul trecut, prin primăvară, am început să cânt această melodie în timpul unei ore de franceză în care fiecare făcea ce-l trecea capu' . Profesoara, şi-a dat ochelarii pe nas, se uita la mine şi mi-a zis: "Tres belle chanson! De unde l-ai învăţat?" Întrebarea era tot în franceză. Răspunsul meu: am văzut pe iutub un clip cu nişte suporteri francezi cântându-l. Răspunsul meu a fost în română. Mai jos, Brigade Sud Nice, "Et forza Nice allez...", iar şi mai jos aveţi şi versurile.
Et forza nice allez Pour toi seulement nous sommes nés Tu es tout ce qu'on a Et jamais on ne te lachera
Ce soir au stade du Ray On va chanter t'encourager La BSN est là Et elle sera toujours avec toi
Sunt tare curios ce decizie ar lua Dumitru Dragomir împotriva acestor fani ai echipei Sigma Olomouc din Cehia? Nici n-ar avea curajul să zică ceva, sunt sigur. În schimb la noi el e "rege" iar noi, suporterii, bufoni. Iată ce "haos", ce "debandadă", au putut să creeze "vagabonzii" cehi.
Peluza stadionului Andruv transformată în vulcan
P.S. de ce am folosit titlul de "Simfonia...unui stadion" la un clip în care nu se cântă? De aia.
Cei care merg la meciurile de fotbal sunt văzuţi aproape în unanimitate ca scursuri ale societăţii, elemente anti-sociale de care "oamenii normali" încearcă să se dezică şi eventual să le facă şi vânt din această lume. "Ce spectacol să facă mă suporterii? Vagabonzii ăia! Eu vreau să merg cu copiii şi nevasta, fără să risc a primi vreun obiect în cap şi să privesc spectacolul sportiv." Cam asta e placa generală pe care "oamenii normali" o pun ori de câte ori e în discuţie fenomenul fotbal şi suporterii săi. Mă enervează expresia de "spectacol sportiv" atribuită fotbalului. Fotbalul e o "luptă" ce durează 90 de minute. "De când?" Din totdeauna! Nu vreau să văd în tribune suporteri rivali ţinându-se de mână şi făcând schimb de fulare. Nu vreau să-i văd nici omorându-se între ei. Vreau să-i văd făcând ceea ce ştiu ei mai bine: să cânte, să fluture steaguri şi să imagineze coregrafii. Adică să facă genul acela de lucruri care-i lasă pe "oamenii normali" cu gura căscată şi îi face să spună "ăştia-s de la echipa mea!". Că din când în când mai zboară pumni...face şi asta parte din frumuseţea jocului.
You'll never walk alone Suporterii echipei Celtic şi cei ai "cormoranilor" sunt cei care au adus pe scena fotbalului acest cântec ce a fost preluat mai apoi şi de o serie de echipe de pe continent, din Belgia, Olanda şi Germania mai ales. Aşadar, mai jos, aveţi două mostre a ceea ce înseamnă un cântec cântat cu pasiune şi într-o engleză tipică "working class".
You'll never walk alone cântat pe Anfield Road
You'll never walk alone cântat de cei de la Celtic pe Celtic Park înainte de derby-ul cu cei de la Rangers
Mass-media încearcă să transforme acest cântec într-un fenomen social. Cum mai poate avea farmec un cântec care ar fi cântat pe orice stadion din lumea asta şi cu orice ocazia festivă? N-ar mai avea, pur şi simplu! Andrei Vochin, despre care scriam într-un alt post că încearcă să facă din fotbal o ştiinţă exactă nu se dezice. Iată cum a făcut din You'll never walk alone, imnul Celticilor şi al Liverpuldienilor, o teorie matematică. Jalnic!
Nici nu ştiu cum să încep articolul ăsta. Mă tot gândesc cât de mult s-a schimbat fotbalul faţă de perioada în care mergeam pentru prima dată pe stadion. Lucrul acesta se întâmpla acum 9 ani. În 9 ani s-a schimbat tare mult, o să sune a clişeu ceea ce urmează să scriu dar adevărul e că nimic nu mai e cum a fost odată. Unde e echipa împotriva căreia F.C. Braşov juca atunci când am fost eu pentru prima dată pe stadion? Mă refer la C.S.M Reşiţa. Echipa asta a fost campionă a României în perioada interbelică, atunci când se numea U.D. Reşita. Deci unde sunt ei acum? Nu mai sunt! S-a desfiinţat echipa reprezentativă a oraşului Reşita! Stadionul "Mircea Chivu" din Reşiţa, fieful de odinioară al roş-negrilor
Cazul acestui club de tradiţie din fotbalul românesc nu este, din păcate, singular. Mai ţineţi minte o echipă cu numele de Corvinul Hunedoara? E vorba despre acea echipă care dădea Balonul de Aur al Mondialului de tineret în 1981, din Australia, în persoana lui Romulus Gabor. E vorba despre acea echipă, care la mijlocul anilor '80 impunea în Naţionala României "norma hunedoreană" prin Michael Klein, Ioan Andone, Romulus Gabor şi Mircea Rednic. Păi nici ei nu prea mai sunt. Spun "nu prea" întru-cât există, în Liga a III-a o echipă, Corvinul 1921, dacă o mai exista.
Dar asta nu este tot. Mergem în nord, în Maramureş şi ne aducem aminte de F.C. Baia Mare. Echipa aceea care, cu Viorel Mateianu la timonă, remiza pe stadionul "Dealul Florilor", 0-0, cu Real Madrid, în Cupa Cupelor şi uimea pe "Santiago Bernabeu", deschizând scorul, dar pierzând, onorabil cu 2-5. Erau, totuşi, în Divizia B atunci maramureşenii. Ajunşi în "A" , conduşi excelent de acelaşi antrenor, Viorel Mateianu, fotbaliştilor baimăreni li se impuneau ordine din partea autorităţilor comuniste locale pentru a pierde (!) contra Stelei. Şi când nu respectau ordinele (adică mereu) intrau în scenă arbitrii, dar, asta este deja altă poveste. Azi, această echipă se află în pragul falimentului. "Dealul Florilor", frumos nume
Puţintel mai la vest de Baia Mare se află Satu Mare, rivalii maramureşenilor. Echipa celor din Sătmar, Olimpia nu traversează nici ea o perioadă prea bună. Înfiinţată în anul 1921, echipa de fotbal a oraşului se află, în prezent, în Liga a IV-a. Odinioară finalistă a Cupei României, astăzi, "Oli", aşa cum este echipa alintată de către devotaţii ei suporteri, duce o aprigă luptă pentru supravieţuire. Cuvintele sunt de prisos
Coborând spre sud, ajungem în Arad. Ce-a fost şi ce-a ajuns "Bătrâna Doamnă" a fotbalului românesc. Din "Campioana Provinciei" (cele 6 titluri şi 2 Cupe stau mărturie în acest sens), astăzi, UTA luptă pentru a scăpa de falimentul iminent. Autorităţile locale manifestă un dezinteres total faţă de acest simbol, preferând în schimb să dărâme stadionul "Vagonul", pe care s-a jucat primul meci de fotbal în România, şi să încerce o manevră tipică de "transferare" a palmaresului şi culorilor UT-ei în contul celor de la Gloria Arad. "Şi ce e rău în asta? Bine măcar că vor să facă ceva în al doişpelea ceas", veţi spune mulţi dintre voi. Suporterii UT-ei v-ar spune doar atât: "UTA este ARAD!".
Ajungem în Ardeal. Prima oprire, Cluj-Napoca. Care e echipa fanion a oraşului Cluj? "C.F.R. , normal!" Nu, dragii moşului, Universitatea Cluj. Or fi cfr-iştii campioni şi deţinători ai Cupei, dar "U" este echipa reprezentativă a acestui oraş. Vice-campioni ai ţării în perioada interbelică şi câştigători ai Cupei în anii '60, echipa studenţilor clujeni traversează şi ea o perioadă dificlă. Promovarea din 2007 părea să anunţe revirimentul "şepcilor roşii" (porecla echipei), însă, retrogradarea de la finalul sezonului trecut şi demolarea stadionului "Ion Moina" nu fac decât să accentueze criza în care se află echipa şi dezinteresul de care ea se "bucură" din partea oamenilor cu influenţă. Singurii care luptă pentru "U" sunt suporterii, aceiaşi suporteri care au fost alături de echipă şi în penitenţa de 10 ani prin diviziile inferioare. "Marş pentru o idee"
Venind ceva mai aproape de Braşov, la Sibiu, descoperim echipa de fotbal Şoimii sau Die Falken. Înfiinţată în 1910, această echipă şi-a "dat ultima suflare" în 2001, când, din cauza insurmontabilelor probleme financiare se desfiinţează. După momentele de glorie din perioada interbelică, când echipa era prezentă în fazele superioare ale turneului final din Campionatului Naţional şi încercările repetate, dar eşuate, de după 1990 de a aduce Şoimii în prim-planul fotbalului românesc, iată că, de la începutul mileniului trei, Sibiul a rămas fără echipă de fotbal. "Şoimul", Martin Schwartz, amintindu-şi de momentele frumoase ale echipei
Din păcate nici zona de est a ţării nu duce lipsă de astfel de poveşti triste. În Bucovina, Foresta Fălticeni (mai târziu Suceava) era echipa reprezentativă a acestei regiuni. Finala de Cupă din anii '60 din postura de divizionară C şi "comeback-ul" de senzaţie din toamna lui 2000 contra echipei Dinamo sunt momentele de referinţă ale acestui club. Sau mă rog, au fost, întru-cât el, astăzi, nu mai există. Tristă situaţie dacă ne gândim câţi jucători de certă valoare a oferit această echipă fotbalului din ţara noastră. Poarta principală a stadionului "Nada Florilor" pe care, din păcate, nu mai intră nimeni
Iaşiul, Capitala Moldovei, nu stă nici el prea bine în ciuda prezenţei sale în Prima Ligă. Politehnica îndură probleme financiare foarte mari şi, la fel ca şi în majoritatea cazurilor prezentate, autorităţile locale se fac că nu văd şi că nu aud strigătele de ajutor ale suporterilor, care, nu vor lux, ci doar normalitate. "Iaşiule, Iaşiule, mândră cetate, numele tău, ţara străbate...", de-ar străbate numele tău holurile Primăriei şi birourile oamenilor de afaceri locali, cu siguranţă situaţia ar fi una mai bună.
Mergem în Muntenia şi ne oprim la Ploieşti. "Petrolul Ploieşti", un nume care altă dată impunea respect pe orice stadion ar fi jucat. După ce echipa oraşului a fost practic acaparată de nişte oameni de afaceri şi mutată după bunul plac când la Mogoşoaia, când la Moreni, lăsând tribunele arenei "Ilie Oană" să viseze la gloria de odinioară, o mână de suporteri au înfiinţat C.S.M Petrolul'52 Ploieşti ca răspuns la modul abuziv în care cei cu bani au înţeles să conducă clubul lor favorit. Cele 2 echipe îşi dispută rivalitatea în Liga a II-a momentan, Petrolul lui Bercea şi compania deţinând palmaresul, iar Petrolul suporterilor deţinând...suporterii.
Ajungem şi în Capitală, mai precis în Parcul Cotroceni. Progresul Bucureşti, echipa Băncii Naţionale Române, se află în prag de desfiinţare iar asta "muţumită"...BNR-ului. Se pare că şefii Băncii merg pe principiul "noi v-am creat, noi vă desfiinţăm!". Care voi, mânca-v-aş gura? Echipa asta a fost înfiinţată din iniţiativă unor bancheri în 1944 şi veniţi voi acum să distrugeţi încă un simbol. Interesele imobiliare din jurul bazei sportive "Progresul" sunt mult mai mari decât tradiţia, motiv pentru care, din păcate, sorţii de izbândă pentru progresişti sunt foarte mici. Fotbalul fără Progresul ar fi ca Ulise fără Penelopa (dacă citeşte vreun progresist comparaţia asta sigur înţelege aluzia).
Fotbalul românesc îmi pare plin de poveşti frumoase dar cu sfârşit tragic. Reşiţa, Baia Mare, Hunedoara, Satu Mare, Arad, Cluj, Sibiu, Fălticeni, Ploieşti şi Progresul, iată "firul epic". În timp ce echipe de tradiţie sunt pe cale de a se desfiinţa, sau s-au desfiinţat deja, fie datorită nepăsării autorităţilor locale sau a dezinteresului oamenilor de afaceri dornici de a investi în fotbal, echipe surogat le iau locul. Echipe de legendă, da, de legendă, au fost lăsate de izbelişte, preferându-se investirea a sume mari de bani în echipe hibrid. CFR-ul clujean stă mărturie în acest sens. Deşi echipa s-a înfiinţat în 1907, abia odată cu milioanele de euro ale patronilor săi a reuşit să-şi facă simţită prezenţa în lumea fotbalului. Mă găndesc la ce stadion frumos are Concordia Chiajna, tribune acoperite, tot tacâmul, şi la grămezile de moloz ce cândva erau tribunele celebrului stadion "Ion Moina". UTA este lăsată să moară, iar Petrolul nu mai ştie de care parte a baricadei se află în timp ce la Urziceni se investesc sume importante de bani. Se poate spune că fotbalul de tradiţie din România a făcut cunoştinţa cu normele fotbalului modern, unde primează banii şi sponsorii în detrimentul istoriei şi pasiunii. Straşnică situaţiune, nu credeţi?
Avand in vedere faptul ca drepturile suporterilor din Romania au fost limitate si batjocorite constant in ultimii ani, incalcandu-se cu brutalitate legea chiar de catre cei care o “creeaza” si de cei care ar trebui sa o sustina si sa o aplice in litera si spiritul ei, la initiativa suporterilor independenti si a membrilor nostri, subsemnatele Ligi si Asociatii ale suporterilor si galerii/peluze ale echipelor din toate esaloanele fotbalului romanesc, au hotarat sa initieze o campanie sub numele “Drepturile Suporterilor“.
Prima actiune din aceasta campanie va fi consacrata luptei pentru legalizarea folosirii tortelor si fumigenelor pe stadioanele din Romania. Reamintim si cu aceasta ocazie ca, in conformitate cu legislatia in vigoare (Legea nr. 126/1995 - cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 4/2008 precum si H.G. nr. 536/2002), obiectele pirotehnice din clasa I (torte, fumigene, vulcani s.a, cu masa maxima de amestec pirotehnic cel mult egala cu 3 grame) pot fi comercializate si utilizate pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, desi este certificat printr-un cadru legal ca aceste obiecte pirotehnice nu sunt periculoase, ele sunt interzise iar persoanele ce le folosesc pe stadioane sunt amendate, fara ca substanta pirotehnica folosita sa fie incadrata corespunzator in clasa de care apartine.
Intrucat in ultimii ani oficialii din fotbalul romanesc, repezentantii fortelor de ordine si mass-media au prezentat o imagine trunchiata si de cele mai multe ori neconforma cu realitatea asupra evenimentelor in care au fost implicati suporterii din Romania, prin aceasta initiativa ne dorim sa prezentam opiniei publice o imagine corecta si obiectiva a acestora si, de asemenea, sa tragem un semnal de alarma asupra tuturor actiunilor de incalcare a legilor in vigoare si a drepturilor omului la care sunt supusi suporterii. Dintre acestea, pentru inceput dorim sa atragem atentia asupra a trei aspecte deosebit de importante:
1). In relatia lor cu suporterii romani, LPF si FRF si-au facut un veritabil obicei din a limita sau chiar a incalca flagrant drepturi fundamentale precum cel la libera exprimare si cel la libera circulatie. Constatam cu tristete si ingrijorare ca aceste doua institutii, ce ar trebui, la nivel teoretic, sa garanteze moralitatea, legalitatea si spiritul de fair play asociat competitiilor sportive sunt, in realitate, actori de seama in drama prabusirii fotbalului romanesc. Exemplul cel mai elocvent este legat de mizeria care inconjoara competitiile fotbalistice din zilele noastre, in care limbajul suburban al conducatorilor de club si al oficialilor celor doua institutii mai sus mentionate este, nu doar tolerat, ci chiar incurajat. Cu toate acestea suporterilor le sunt interzise afisarea unor mesaje decente de sustinere ale echipei favorite, incalcandu-se flagrant dreptul la libera exprimare;
2). Jandarmeria Romana, prin modul in care reprezentatii sai inteleg sa-si indeplineasca atributiunile, a dezonorat in mod repetat uniforma militara a Statului Roman. Scenele de violenta extrema generate de interventii in forta si disproportionate, retineri abuzive si incalcari flagrante ale drepturilor si libertatilor fundamentale, se constituie in tot atitea pete care cu greu vor putea fi sterse de pe blazonul unei institutii ce se doreste a fi adaptata principiilor si valorilor europene. Dovada a acestor abuzuri nejustificate stau zecile, poate sutele de amenzi contraventionale contestate si castigate in instanta de catre suporteri, de unde rezulta lipsa de profesionalism a acestei institutii. Putem pune la dispozitia celor interesati hotarari judecatorasti care sa certifice aceste greseli si abuzuri.
3). In ultimii 2 ani, suporterii din Romania au tras mai multe semnale de alarma asupra inutilitatii legii ce urma sa “inlature” violenta in sport, devenita Legea 4/2008 (miting de protest, materiale audio-video, materiale de presa, petitii, instiintari adresate Avocatului Poporului, etc). Noi am transmis de fiecare data ca nu mai era nevoie de o alta lege inaplicabila ci era nevoie de deschiderea unor cai de dialog. Ceea ce noi am spus atunci, s-a adeverit de curand cand toti cei din conducerea fotbalului romanesc si reprezentantii fortelor de ordine au declarat public ca “legea este prost facuta”, la mai putin de un an de la data intrarii in vigoare a acesteia. Nu am pretins niciodata ca atitudinea noastra a fost intotdeauna una model, existand de-a lungul timpului mai multe derapaje ale bunei conduite, dar toate acestea au fost generate de exuberanta si dragostea pentru echipa favorita.
In conditiile date, dialogul dintre suporteri si reprezentatii fortelor de ordine poate fi viabil ca si solutie, doar in conditiile in care el va fi purtat de pe pozitii de egalitate si va avea ca obiectiv instaurarea unei relatii normale, bazata pe respectarea spiritului si a literii legii.
Avand in vedere toate cele prezentate, solicitam aplicarea corecta a legislatiei (acceptarea dreptului legal de folosire a materialelor pirotehnice), eliminarea abuzurilor comise cu incalcarea flagranta a legilor, precum si limitarea puterii discretionare a organizatorilor de competitii sportive, a observatorilor si a personalului cu atributiuni legate de mentinerea ordinii.
In speranta ca acest demers este spre binele fotbalului romanesc, noi suporterii facem un prim pas pentru a reveni la starea de normalitate ce ar trebui sa inconjoare fenomenul sportiv.
Asociatia Suporter UTA, Liga Suporterilor Rapidisti, Asociatia Independenta a Suporterilor Stelisti, Asociatia Sepcile Rosii, Asociatia Suporterilor Olteni, Liga Suporterilor Iasi 2005, Asociatia Liga Suporterilor Iasi Legione Azzura, Asociatia Fan Club F.C. Arges, Commando Viola Ultra Curva Sud, Peluza UTA, UB Bacau, Peluza Nord Botosani, Peluza Sud Brasov, Peluza Catalin Hildan, Peluza Sud Dinamo, Peluza Nord Rapid, Peluza Nord si Peluza Sud Steaua, Romaniacs si Patriots-Peluza CFR Cluj, Peluza Sepcile Rosii Cluj, Peluza Sud Constanta, Peluza Nord si Peluza Sud Craiova, Peluza Sud Galati, Peluza Nord Hunedoara, Peluza Nord si Peluza Sud Iasi, Xtrema Oradea Ultra, BWM-Peluza Sud Petrosani, Peluza Ploiesti, Peluza Sud Satu Mare, Dakay-Suceava, Peluza Nord Timisoara, Peluza Nord si Peluza Sud Vaslui
Pentru informatii si detalii suplimentare, persoane de contact Adrian Degen 0722643866 Cristian David 0771423307 AISS 0726113527
