Bere cu pasiune. Şi un pic de artă

E ca şi cu femeile. Nu le "consumi" şi gata. Le priveşti, le mângăi, le adumelci parfumul şi te laşi îmbătat de el. Aşa şi cu berea, trebuie mereu savurată. E drept, uneori, de sete, o dai pe gât în doi timpi, dar asta-i ca sexul de dimineaţă. Şi cine naiba şi-ar dori numa' sex de dimineaţă?
 
Dacă m-am făcut înţeles, bine. Dacă nu, desfă o bere şi priveşte pozele.

Oare ține la mine?

Da, e limpede că ține! Cum știu? E simplu!

Dacă pentru o fată e mai uşor să-şi dea seama că un băiat ţine la ea după privirea relativ tâmpă, dar gingaşă, pe care o are când o priveşte, pentru băieţi e mai dificil să ne edificăm. Adică, în secunda asta te poate strânge în braţe sau mângâia iar în următoarea să se uite la tine de ai impresia că sufletu' ţi-e în p..a goală.

No, zilele trecute, miercuri mai exact, aveam promisă o ciocolată de pe tărâmuri iberice. N-a mai ajuns ciocolata deoarece a fost devorată de un frate înfometat după calorii dulci amărui. A ajuns, în schimbul ciocolăţii (sau ciocolatei), o Amstel!!!!! Frateee, pentru mine, care ştiţi bine ce valoare are berea, asta putea lejer fi o cerere în căsătorie. Dar mă limitez să cred că doar mă place.

Castele de bere şi visare

 Dă-i click pe titlu ca să-ţi apară pe pagină doar articolul şi să poţi vedea toate pozele. Cred că blogul nu suportă atâta bere într-un singur post, haha.

Frateee, berea o iubesc nu doar pentru că mă răcorește. E ca atunci când iubești o fată. Visezi! N-o iubești doar pentru că-i frumoasă şi că te mângâie pe obraz. O iubeşti şi pentru toate celelalte chestii ale ei, care nu se văd. Mă refer la suflet, băi, nu te gândi aiurea.

Aşa şi cu berea. Crede-mă! O bei, te face să te simţi bine, dar poţi face o mulţime de alte chestii cu ea după ce o bei sau în timp ce o bei. Pentru că berea nu înseamnă doar lichidul acela fermecat. Nu, frateee! Lichidul acela împreună cu recipientul, sticlă, cutie, bidon, constituie un întreg. Deci ca la o fată. Suflet perfect cu un chip angelic. No, la bere, nu ştiu exact să spun care ar fi sufletul şi chipul angelic, pentru că berea şi, în cazul de faţă, cutia şi sticla, pot face deseori rocadă între ele.

Bine, bine, hai, gata cu filosofiile unui băutor de bere şi să trecem la partea nevăzută a... berii.

Atlantida poate prinde diverse forme pentru diverşi oameni.

Vreau să-nalţ castele de gândire...

Cea mai tare declaraţie de dragoste de care am fost capabil până acum în viaţa mea.

Turnul cu Bere, Turnul Fără, Turnul cu Bere, Turnul Fără...

Au pus ceva în Ciucaş!

Sigur au modificat reţeta berii pentru că e din ce în ce mai bună. Tocmai ce mă delectez cu un pahar cu Ciucaş înainte să plec la facultate şi îmi gâdilă toate simţurile berea asta. Au pus ei ceva în ea că altfel nu se explică.
Ce nectar al zeilor? Mie să-mi dai un Ciucaş!

Meniu de burlac

Rămâi fidel mărcii de bere pe care o bei...

Pentru că și ea, cândva, îți vă răsplăti fidelitatea.
Eu beau doar două mărci de bere: Bergenbier și Ciucaș.
Bergenbier pentru că a fost sponsorul Naționalei de fotbal în zilele ei bune și pentru că asta a fost prima bere pe care am băut-o cu taică-miu.
Ciucaș, bineînțeles, pentru că e bere făcută la Brașov.
Cum spuneam, fidelitatea față de aceste două mărci mi-a fost răsplătită în dese rânduri.
Cum mi-a mulțumit Bergenbier pentru devotamentul cu care o cumpăram, nerăbdarea cu care o desfăceam și patosul cu care o beam? Păi mi-a mulțumit cu două ocazii. Prima dată se întâmpla în mai 2000, cu o lună înainte de Europeanul din Belgia și Olanda. Sub capacele de Bergenbier era scris numele jucătorilor din lotul României. Adunai tot "lotul" adică 22 de capace și plecai în Belgia la meciurile Naționalei. Eu colectam "lotul". Aveam foarte multe dubluri pe care de regulă le dădeam fără să cer nimic la schimb, iar în "lot" aveam vreo 16 capace (primul 11 și 5 rezerve cum ar veni). În ziua aceea de 3 mai 2000 m-a scos taică-miu în lume să mă ducă la stadion ca să-i vedem pe stegari în meciul cu Reșița. Meciul era la 6 seară. Noi am plecat pe la vreo 4 de acasă. Ajungem și în oraș. Coborâm în Livadă și taică-miu îmi zice: "băi, hai să bem o bere ca bărbații, așa, înainte de meci. Da' să nu-i spui maică-tii!". Și am fost cu el la o terasă în spate la Cerbul. Comandă taică-miu la bar două Bergenbier. Ni se aduc berile. Ni se desfac. Și mă uit la numele fotbaliștilor. Popescu (nu-l aveam) și Roșu (îl aveam). Când l-am citit pe Laurențiu Roșu, bucătarul care fusese încredințat să ne facă și niște mici face ochii mari. Se uită la mine și zice:
- Roșu?
- Da, zic eu.
- Laurențiu Roșu. Și îl ai?
- Da, îl am pe Roșu deja.
... se uită apoi la taică-miu.
- Știți domnu', mie-mi mai trebuie doar Roșu și îi am pe toți 22 și câștig....
- Vezi dacă ți-l dă ăsta micu că e berea lui.
...mă uit la taică-miu, ma uit la bucătar...
- Da, luați-l.
- Vai, mulțumesc tare mult!
A luat capacul cu numele lui Roșu, îl ținea în mâini și se uită la el ca la o medalie olimpică.
- Asta-i ultima zi. De mâine îmi iau concendiu și plec în Belgia și a fugit țopăind la bucătărie să ne facă micii.
Deci, fidelitatea mea față de Bergenbier s-a răsplătit prin faptul că am avut ocazia să fac și alți oameni fericiți. Am impresia că nici n-am mai plătit micii atunci.

Al doilea moment când Bergenbier a considerat că a venit din nou timpul să-mi răsplătească loialitatea a fost toamna trecută. Eram tăt familionul acasă și am luat niște cutii de Bergenbier. Mă uit la inelul de la o cutie și era un cod pe care trebuia să-l postez pe site-ul lor. Intru eu frumos, scriu codul și în secunda următoare sunt anunțat că am câștigat un bax cu 6 doze de Bergenbier. Iuhuuuuuuuuu!!!
Ca să îmi încasez premiul trebuia să mă duc la un anumit magazin de pe Lungă. În fiecare zi când ieșeam de la cursuri coboram pe Lungă până la magazin să văd dacă au primit în sfârști stocul destinat împărtășirii celor norocoși. Și, prin a doua săptămână, parcă, am avut baftă. Berea a venit și mi-au dat-o și... am băut-o. Dar nu singur, ci în familie. A prins tare bine, pentru că deși era octombrie erau niște călduri înfiorătoare atunci.

Ciucaș, bere de la munte! Era și timpul să-m zică și cei de la Ciucaș "mulțumesc". Și au făcut-o chiar zi.
A venit maică-mea de la biserică și, înainte să ajungă acasă, s-a oprit la un magazin să ia un bidon de bere. Când a ajuns acasă am întâmpinat-o, am ajutat-o cu bidonul și l-am desfăcut. Am dat ușor la o parte spuma din capac și am citit o inscripție care pentru băutorii de bere este la fel de valoroasă ca un hieroglif pentru arheologi: Bax Bere. Ce-mi trebe mai mult de atât?
Afară-i cald, suntem în vacanță, Steagul a bătut și, după ce că oricum m-au sfătuit să mă mai relaxez și să mai încerc, acu m-au și răsplătit.
Bună-i berea când îi rece...