Handbalul masculin Românesc... la Olimpiadă

Am revenit cu prezentarea evoluţiilor "băieţilor de pe semicerc" la Jocurile Olimpice. A durat ceva timp această revenire. În condiţiile în care pe site-ul Federaţiei Române de Handbal informaţiile referitoare la palmaresul (un palmares foarte bogat) handbaliştilor români sunt doar menţionate schematic, consider această trecere în revistă a momentelor de glorie ale handbalului masculin românesc ca fiind binevenite, mai ales pentru iubitorii acestui sport foarte spectaculos dar şi dramatic.

Ediţia inaugurală... 1936
Naţionala de handbal masculin a României a participat la prima ediţie a turneului olimpic de handbal ce a avut loc la Berlin în 1936. Atunci au participat şase echipe Naţionale. Germania, Ungaria şi S.U.A. au format grupa întâi preliminară iar România, Elveţia şi Austria grupa a doua. Turneul s-a disputat pe stadionul olimpic din Berlin şi s-a numit la vremea respectivă "handbal de câmp". De altfel, popularitatea acestui sport s-a dovedit a fi una extrem de mare, ţinând cont de faptul că la meciul finalei, în tribune, au luat loc 100 de mii de spectatori. Revenind la echipa României debutul acesteia nu a fost unul fructuos, echipa noastră pierzând ambele partide din faza grupelor. 18 la 3 cu Elveţia şi 8 la 6 cu Austria. În meciul pentru locurile 5-6 echipa noastră a întâlnit reprezentativa Statelor Unite de care a dispus cu scorul de 10 la 3. Astfel, prima aventură olimpică a Naţionalei masculine se încheia pe locul 5, dar momentele de glorie de abia aveau să înceapă
Iată mai jos, "pionierii" ce au luat parte la primul turneu olimpic de handbal masculin:
Peter Facsi*, Carol Haffer, Ludovic Haffer, Fritz Halmen***, Willi Heidel***, Hans Hermanstadter*, Hans Georg Herzog*, Alferd Hoschmann, Bruno Holtztrager*, Willi Kirschner***, Gunter Schorsten**, Rober Speck***, Willi Zaharias, Hans Zikeli**, Ştefan Zoller**, Drăgan Comănescu, Fritz Kasemiresch, Stippi Orendi, Oki Sonntag. Antrenor: Hans Schusching. Un lucru interesant este faptul că majoritate handbaliştilor, inclusiv antrenorul erau de la echipa Sibiană Hermanstadter Turverein. Singurii "intruşi" fiind Facsi şi Comănescu de la echipa Bukarest, Holtztrager, Zikeli şi Kasemiresch de la echipa Mediasch (Mediaş) şi Orendi de la Kronstadt (Braşov).

Willi Heidel, marcând contra Austriei în 1936

Willi Heidel, la bătrâneţe, stabilit în Germania

Primul turneul olimpic de handbal de după război
Turneul olimpic dedicat handbalului din 1972 s-a disputat tot în Germania, Federală de această dată, în oraşul Munchen. Echipa ţării noastre a făcut parte din Grupa C preliminară alături de Norvegia (18-14), Spania (15-12) şi R.F.G. (13-11). Ai noştri se califica pentru faza principală a turneului, împreună cu ţara gazdă, şi vor alcătui Grupa a Doua laolaltă cu Ungaria şi Iugoslavia. Învingem din nou gazdele cu acelaşi 13 la 11, trecem şi de vecinii maghiari cu 20 la 14 dar Iugoslavia ne învinge la un singur gol diferenţă, 14 la 13. Sistemul de desfăşurare era foarte simplu. Dacă am fi câştigat grupa jucam finala mare, care a revenit însă sârbilor, motiv pentru care a trebuit să ne mulţumim cu finala mică a turneului disputată contra Republicii Democrate Germane. Partida este una perfectă realizată de tricolorii, iar scorul de 19 la 16 înregistrat la final pe tabelă consena primele medalii olimpice ale hanbalului masculin românesc.
Lotul României: Ştefan Birtalan, Adrian Cozma, Marin Dan, Alexandru Dincă, Cristian Gaţu, Gheorghe Gruia, Roland Gunesch, Gabriel Kicsid, Ghiţă Licu, Cornel Penu, Valentin Samungi, Simion Schobel, Werner Stockl, Constantin Tudosie, Radu Voina. Antrenor: Virgil Talle
Golgheterul nostru la această ediţie a fost sighişoreanul Roland Gunesch care a marcat de 19 ori în şase meciuri.

Cristian Gaţu

Gheorghe Gruia în săritură

Montreal 1976
Atunci când se vorbeşte despre această ediţie a Olimpiadei, gândurile tuturor zboară, invetitabil, spre Nadia Comăneci şi al ei prim 10 din istoria Jocurilor Olimpice. Dar despre Nadia voi scrie cu altă ocazie întrucât şi la acest turneu olimpic handbaliştii români au reuşit să facă o figură frumoasă. Sortiţi a face parte din Grupa B a turului preliminar alături de Ungaria, S.U.A. , Polonia şi Cehoslovacia. După 23-18 cu Ungaria, 32-19 cu S.U.A. , 19 egal cu Cehoslovacia şi 17-15 cu Polonia, România se califica finala mare a turneului olimpic de handbal masculin. Pe 27 iulie 1976, la Montreal, România dădea piept cu puternica formaţie a Uniunii Sovietice. A fost atunci 19 la 15 pentru sovietici iar medaliile de aur luau calea Moscovei, în timp ce argintul olimpic ajungea la Bucureşti.
Lotul României: Ştefan Birtalan, Adrian Cozma, Cezar Drăgăniţă, Alexandru Folker, Cristian Gaţu, Mircea Grabovschi, Roland Gunesch, Gabriel Kicsid, Ghiţă Licu, Nicolae Munteanu, Cornel Penu, Werner Sotckl, Constantin Tudosie, Radu Voina. Antrenor: Nicolae Nedef
Golgheterul nostru la această ediţie a fost Ştefan Birtalan care în toate cele cinci meciuri jucate a marcat 32 de goluri.

Cristian Gaţu

"Tunarul" Birtalan

Radu Voina

Moscova 1980
Cele 12 Naţionale participante la turneul olimpic de handbal au fost împărţite în două grupe preliminare din care câştigătoarele de grupă aveau să dispute finala cea mare. România a fost repartizată în Grupa B unde a întâlni Kuweit (32-12), Algeria (26-18), Iugoslavia (21-23), U.R.S.S. (22-19, după ce am fost conduşi la pauză cu 9-15 !) şi Elveţia (18-16). Calificarea în finala mare a fost pierdută, la golaveraj, în faţa gazdelor, astfel că jucam din nou finala mică. De această dată adeversarii noştri s-au numit Ungaria pe care îi învingem cu scorul de 20 la 18 dar, atenţie, după ce am fost şi de această dată conduşi clar la pauză cu 11 la 7.
Lotul României: Ştefan Birtalan, Iosif Boroş, Adrian Cozma, Cezar Drăgăniţă, Marian Dumitru, Cornel Durău, Alexandru Folker, Claudiu Ionescu, Nicolae Munteanu, Vasile Stângă, Lucian Vasilache, Neculai Vasilică, Radu Voina, Maricel Voinea. Antrenor: Stavru Pană
Golgheterul nostru în Moscova s-a numit Vasile Stângă. Acesta reuşit să înscrie 36 de goluri în şase meciuri.

Nicolae Munteanu

Vasile Stângă

Maricel Voinea

Los Angeles 1984
Sistemul de desfăşurare a fost identic cu cel al precedentelor două turnee olimpice de handbal. Nominalizaţi de această dată de a face parte din Grupa A, Naţionala României a învins Algeria cu 25-16, Islanda cu 26-17, Elveţia cu 23-17, Japonia cu 28-22, dar pierde dramatic meciul decisiv pentru califcarea în finala mare cu 19-18 contra Iugoslaviei după ce am condus cu 10-8 la puză. România dipsuta astfel a treia finală mică din istoria participărilor sale la turneul olimpic de handbal. În finala pentru locurile 3-4, adversari au fost hanbdaliştii danezi de care tricolorii noştri trec cu scorul de 23 la 19.
Această ediţie a Jocurile Olimpice prganizată în Statele Unite ala Americii a fost cântecul de lebădă pentru handbalul masculin românesc.
Lotul României: Mircea Bedivan, Dumitru Berbece, Iosif Boroş, Alexandru Buligan, Gheorghe Covaciu, Gheorghe Dogărescu, Marian Dumitru, Cornel Durău. Alexandru Folker, Nicolae Munteanu, Vasile Oprea, Adrian Simion, Vasile Stângă, Neculai Vasilică, Maricel Voinea. Antrenor: Radu Voina
Acelaşi Vasile Stângă a reuşit să devină golgheterul echipei României marcând 46 de goluri în şase meciuri.

Dumitru Berbece

Iosif Boroş

Alexandru Buligan

Decădere
După patru ediţii consecutive în care Naţionala noastră a fost mereu între primele trei din lume a urmat o perioadă de recul. Absentăm de la turneul olimpic de handbal de la Seul din 1988, pentru ca la revenire, Barcelona 1992, să eşuăm lamentabil în Grupa B preliminară. Învingem Egiptul cu 22 la 21 şi facem egal cu Germania 20 la 20 dar apoi, rând pe rând, suntem învinşi de Spania cu 20-21, Franţa, 20-26 şi Comunitatea Statelor Independente cu 25-27. Locul patru în acea grupă consinţea perioada neagră pe care o traversa handbalul masculin românesc de Naţională. A urmat şi meciul pentru locurile 7-8 unde am întâlnit Ungaria. Altădată eram "naşii" maghiarilor, acum cedăm cu 19 la 23 după ce la pauză tabela indica un neverosimil 13 la 9 în favoarea noastră. Ca o paliă consolare, Valentin Zaharia a ajuns în topul golgheterilor acelui turneu de handbal, ocupând locul opt cu 27 de goluri marcate în şase meciuri.
Acest loc opt ocupat la Barcelona în 1992 este ultima reprezentaţie a Naţionalei de handbal masculin a României la turneul olimpic de Handbal. Atlanta 1996, Sidney 2000 şi Atena 2004 au venit şi s-au dus, fără ca Naţionala României să ia parte la marele rendez-vous al handbalului. Ceea ce rămâne sunt cele trei bronzuri cucerite în 1972, 1980 şi 1984, precum şi argintul de la Montreal, din 1976. De asemena, lui Ioan Kunst-Ghermănescu i se acordă în 1991 i se acordă Ordinul Olimpic pentru meritele de a fi fost primul antrenor al Naţionalei, preşedinte al Federaţiei Române de Hanbal şi mult timp preşedinte al comisiei de antrenorat şi metode din cadrul Federaţiei Internaţionale de Handbal.

surse: http://en.wikipedia.org/wiki/Handball_at_the_Summer_Olympics
http://www.ihf.info/upload/matchresuts/SReihe_Olympic_Games.pdf