Dulce dimineață

Sâmbătă seară s-a transformat ușor-ușor în duminică dimineață. E transformarea normală, aş zice eu, şi reuşită în acelaşi timp. Dacă sâmbătă seară se transformă în orice altceva numai nu în duminică dimineaţă, c'est un problem.

După filmu' din Piaţa Sfatului (tre' să vă uitaţi şi voi la "The Way Back" neapărat!) şi noaptea dansantă din GZ, am comis iarăşi o fărădelege cu implicaţii florale în Parcul Central. Rog autorităţile, dacă se autosesizează, să mă ierte pentru că promit că n-o s-o mai fac. Cel puţin, nu foarte curând, mai ales că acum că SRI-ul e geană pe mine. Dar nici despre asta nu e vorba, pentru că despre asta o să vă povestesc altă dată (mult alt dată). Reţinem d'aici doar parfumul "celui roşu". Ce, credeţi că nu pot s-o ard codat când vine vorba de flori?

După efectuarea livrării, am deservit micul-dejun alături de prietenul N. pe o bancă aflată între Teatru şi Facultatea de Mecanică. Şi acest mic dejun a fost presărat cu discuţii despre filmul recent văzut, despre şansele noastre de supravieţuire dacă "eram noi acolo" şi alte subiecte filosofice, gen moartea prin împuşcare, strangulare sau călcare în picioare a tovarăşului Iliescu (deşi am căzut de acord că moartea e cale uşoară pentru acest goblin al secolului XXI şi că mai bine ar fi doar să-l rănim foarte crunt dacă am avea vreodată ocazia), am pornit spre casă.

Graţie autorităţilor locale care au considerat că maşina de noapte e inutilă a trebuit să fac acest drum pe jos, dat fiind că în portofel mai aveam "decât" doi lei. Dar după ce-am văzut filmul de care pomeneam mai sus, drumul de la Teatru până în Noua mi se părea o nimica toată. Şi iată partea mişto a lucrurilor. După ce m-am separat de prietenul N. la intersecţia lui "15 Noiembrie" cu "Toamnei" (N. stă în zona Gării, norocosul), mi-am scos camera foto pe care o tratasem cu atâta neglijenţă toată noaptea şi... no, vă imaginaţi şi voi ce-a urmat.

Am ajuns acasă la exact ora 6, ora 4,36 fiind cea a despărţirii de prietenul N. E un veritabil festival nocturn al liniştii acest oraş când zorii se apropie. Mai ales fiind vorba de zorii zilei de duminică. Pozele? Nimic excepţional de spectaculos, dar iată-le, totuşi. Zic să daţi click pe ele ca să le vedeţi la o calitate mai bună, căci blogspotul le alterează feng-shui-ul.

Urban-art în zona "Ciucaş"

Mai seren ca o serenadă

Un domn traversând strada

"Someş" Park. Nu, la 5 dimineaţa chiar nu sunt şahişti în parc. Dar erau doi jandarmi pe banca din spatele meu.

 Nimic spectaculos din punct de vedere vizual la acest bloc. Însă aici avea loc o petrecere. Iar pentru simplul fapt că pe felie era DJ Bobo şi nu vreo manea (la 5, la un chef, se presupune că eşti în culmea alcoolemiei şi că totul e permis), această fotografie, pentru mine, este specială.

"Căsuţele victoriene" din Steagu'. Naiba, nu-s victoriene, da' aşa le zic eu.

 Conform aparatului, "7 august 2011, 5:44:43". Apoi m-a lăsat bateria.