sâmbătă, 27 februarie 2010

"Braşov 775"... partea sportivă

Motto: "Tot ce ştiu despre viaţă datorez sportului"

Chestia asta a zis-o un tip inteligent. Şi mare dreptate a avut. Pe bune, ia, stai două clipe relaxat şi gândeşte-te. Ştii ce-i aia onoare pentru că l-ai văzut pe Hagi ascultând mereu imnul cu mâna pe inimă. Ştii ce-i acela respect pentru că l-ai văzut pe Ilie Năstase jucându-se cu adversarii săi dar niciodată ridiculizându-i. Ştii ce înseamnă să reuşeşti împotriva destinului potrivnic pentru că ai văzut-o pe Nadia Comăneci luând zece pe linie la Montreal. Ştii ce înseamnă suferinţa pentru că l-ai văzut pe Patzaichin vâslind cu pagaia rupă la Olimpiadă. Ştii ce-i aceea loialitate pentru că ai citit pe blogul meu sau în "Fotbal de la A la Z" despre cei 20 de ani petrecuţi de Silviu Ploeşteanu ca antrenor al aceleiaşi echipe.

Mai mult ca sigur v-aţi dat seama până acum că mie îmi place sportul tare mult iar citatul de la început mi se potriveşte tare bine. Bun, gata cu introducerea că iar o lungesc.

Dacă în Piaţa Sfatului facem "reenactment" militar, la Baza Olimpia mă gândeam să facem un "reenactement" sportiv. De fapt, ideea ar fi să folosim toată zona respectivă (baza Liceului Sportiv şi Aleea de sub Tâmpa) pentru a readuce la viaţă momentele magnifice din istoria sportului braşovean.

În 1926, Braşovia Braşov devenea prima campioană la hochei pe gheaţă din România. N-am nici cea mai vagă idee pe ce patinoar au jucat. Dar cel de la Olimpia ar fi cadrul perfect pentru a reproduce titlul câştigat atunci de Braşovia. Aici suntem acoperiţi "post pe post" întrucât îi avem băieţii de la Fenestela care ştiu şi să patineze şi să dea cu crosa-n puc. Nu ne mai trebuie decât un pic de cercetare privind adversarul din finală, culorile echipelor şi o firmă care să recreeze echipamentul de hochei de secol XX.

În 1928, Colţea Braşov câştiga titlul naţional la fotbal. S-ar crede că finala din '28 contra Jiului Lupeni s-a fi jucat chiar pe terenul "Braşovia", cel de la capătul liniei 5. Amenajăm zona ca să încapă 3000 de fani, atât cat spun cronicile că au asistat la meci pe 28 iulie 1928, îi avem pe băieţii de la Steagu', le trimitem o invitaţie celor de la Minerul Lupeni şi... voila! Din nou, firmă care să ne rezolve cu echipamentul, asta e partea cea mai lejeră.

Aaapoi vom folosi la maxim Cetatea pentru un maraton și o cursă ciclistă. De ce? Păi treabă stă așe: Vintilă Cristescu a fost un brașovean ce a participat la Olimpiada de la Amsterdam din 1928. Sună ca pe Wikipedia fraza asta de introducere dar no, c'est la vie. Ce nu scrie pe Wikipedia e faptul că Vintilă Cristescu a participat la proba de maraton din capitala Olandei după ce câştigase cinci titluri naţionale la maraton în România. Deci nu s-a dus acolo pe "pile". A, şi e şi primul braşovean ce a participat la Olimpiadă. Din păcate n-a terminat cursa din cauza unei accidentări, dar meritul său rămâne. Despre Vintilă Cristescu, care era colonel în Armata Română, se crede că ar fi înrudit cu căpitanul Sava Cristescu, căzut în Bătălia pentru Braşov din 7 şi 8 octombrie 1916. Şi, ca să închei cu domn' colonel, el e şi fondatorul Colţei Braşov, patronul spiritual şi mentorul acestei echipe.

Traseul cursei "Maratonul Cetăţii" (încă lucrez la nume), aşa în mare, ar fi următorul. Startul se dă din Piaţa Unirii, fostă Prund, se trece pe sub Poarta Şchei, se continuă până în capătul străzii Nicolae Bălcescu, apoi se urcă pe Bulevardul Eroilor, se coteşte stângă pe Strada Mureşenilor, intrăm în umbra de pe George Bariţ, virăm din nou la stânga pe Şirul Beethoven şi linia de sosire e pe Arena Liceului Sportiv.

Apoi, ziceam ceva şi de un tur ciclist, parcă, nu? Evident! Braşovul are cel puţin doi ciclişti ce-i poate scoate la înaintare cu mândrie în faţa americanului Lance Armstrong. Este vorba despre Traian Chicomban, polisportiv, care s-a numărat printre fondatorii şi fotbaliştii de bază ai echipei Uzinele "Astra" Braşov (actuala FC Braşov), dar care a fost şi un renumit ciclist, deţinând recordul de participare la Turul României, dându-se cu bicicleta la nouă ediţii. N-a reuşit să câştige niciodată laurii supremi, dar mereu a fost printre cei mai buni.

Un braşovean care a reuşit să-şi înscrie numele pe tabloul de onoare al campionilor este Walter Ziegler, triplu campion naţional în anii '60 şi dublu câştigător al Turului României.
În anii '70 Walter Ziegler a plecat în Germania, la Koln, unde îşi duce acum liniştit bătrâneţile. Evident că-l invitam la Braşov să fie cel care să decerneze premiile câştigătorilor. Îi asiguram transportul dus-întors, nu doar că-i trimiteam o invitaţie.

Punctul de plecare în "Turul Coronei" (şi la numele ăsta continui să lucrez) este aceeaşi Piaţă a Unirii. Numai că cicliştii vor coti dreapta la Liceul Sportiv, vor urca pe Aleea Tiberiu Brediceanu şi, fain frumos la umbra copacilor de sub Tâmpa vor pedala până ajung la magazinul Star (fostul Universal), apoi o ţin drept înainte până dau în Bulevardul Eroilor, al căror curs îl vor urma până urmează să intre pe Strada Mureşenilor. De aici încolo, aceeaşi partitură ca şi în cazul maratoniştilor cu finish-ul pe Arena Liceul Sportiv. Desigur, sunt flexibil în ceea ce priveşte alte idei de traseu. Atât pentru cursa de maraton cât şi pentru turul ciclist.

Mi se pare irelevant să mai pomenesc de partidele de tenis de la Baza Olimpia între fostele glorii ale tenisului braşovean şi românesc. Sau de demonstraţiile de scrimă ale campionului olimpic Mihai Covaliu şi ale campionului mondial Rareş Dumitrescu, de la aceeaşi Bază Olimpia, ce, în viziunea mea, merită transformată în "epicentrul" sportului braşovean. Spuneţi voi dacă o arenă de box pe caldarâmul Olimpiei în lumina reflectoarelor n-ar stârni invidie şi admiraţie în acelaşi timp? A, de ce box? Simplu, Ion Monea a fost multiplu campion naţional şi balcanic la acest sport, dublu medaliat olimpic, dublu vice-campion european. Pe scurt, Ion Monea este cel mai dur braşovean din istorie.

No, astea-s ideile sportive pentru "Braşov 775" prezentate foarte pe larg.

Zilele astea o să abordez situaţia Muzeului Sportului Transilvănean, care e foarte... ei bine, e foarte naşpa, de ce să mă feresc de cuvinte?

Un comentariu:

  1. Dragă anonimule!

    Înţeleg din răspunsul tău o contraofensivă la acţiunile mele dacă aş fi primarul Braşovului.

    Permite-mi să te lămuresc. Aversiunea mea se manifestă atât faţă de "portocalele mecanice" cât şi faţă de "păpădiile ofilite". Şi nu, nu-s simpatizant al "şobolanilor roşii".

    RăspundețiȘtergere